19 9 / 2014

HappyValley1Una dintre cele mai mari comunităţi din diaspora română se află în metropola Phoenix, capitala statului Arizona.

Înfiinţată în toamna anului 1986 cu un număr de 36 de persoane adulte, Biserica Happy Valley şi-a inaugurat primul sanctuar în luna decembrie, 1987. Încredinţaţi deplin în planul şi călăuzirea lui Dumnezeu precum şi datorită creşterii continue a numărului de credincioşi, ca urmare a fenomenului de imigraţie si emigraţie, fraţii de la Happy Valley au început în primăvara anului 2001 construcţia unui nou locaş de închinare.

Finalizată 5 ani mai târziu, clădirea bisericii penticostale Happy Valley, prin dimnensiunea şi capacitatea sanctuarului de găzduire (aproximativ 3.000 de persoane), conferă comunităţii penticostale românesti din statul Marelui Canion calificativul de a fi proprietarii celei mai mari construcţii aparţinând unei comunităţi româneşti din diaspora. Proprietatea bisericii se întinde pe o suprafaţă de 28 acri (aproximativ 11 hectare). Consacrarea Casei de Rugăciune “Happy Valley” s-a desfăşurat la data de 6 Aprilie, 2006 prin participarea a aproximativ 3.000 de persoane, a ambasadorului României în SUA, la timpul respectiv, domnul Sorin Ducaru, a congressman-ului Trent Franks, precum şi a altor personalităţi din viaţa politică şi socială americană.

La data de 22 aprilie, 1990, după un timp de post şi rugăciune, membrii comunităţii încredinţează slujba de păstor senior al bisericii, fratelui Cornel Avram, care păstoreşte biserica şi în prezent. Creşterea spirituală dar şi numerică a bisericii, în decursul anilor care au urmat, constitue o mărturie elocventă privind lucrarea Duhului Sfânt, prin harul Domnului Isus Hristos şi a prezenţei nemijlocite a lui Dumnezeu în mjlocul acestei congregaţii. Un exemplu concludent, privind dinamica bisericii, a fost oferit într-un raport de evidenţă, de secretarul bisericii, fr.Petru Creţiu : “La începutul anului 1995, numărul membrilor majori ai bisericii s-a ridicat la cifra de 77. În decurs de 12 ani, din 1995 şi până la sfârsitul anului 2007, în biserică s-au botezat în apă 364 de persoane, au avut loc 376 de binecuvântări de copii şi 102 căsătorii. La sfârsitul anului 2007 au fost înregistraţi 871 de membri, la care se adaugă desigur copiii şi aparţinătorii. Actualmente, Biserica Happy Valley din Phoenix, Arizona, prin Harul Domnului Isus Hristos, este formată din 1.108 membri majori şi 985 de aparţinători (copiii şi cei care nu sunt membri), în total 2.093 de suflete.

Cunoscând lucrarea binecuvântată şi în plină desfăsurare la Biserica Penticostală Happy Valley din Phoenix, gândul ne duce la relatarea din Cartea Faptele Apostolilor cap 2 vers.47: “Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuti în faţa întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor, pe cei ce erau mântuiţi”.

Radu Oprea
Phoenix, Arizona


18 9 / 2014

Bring him to meDisperat şi dezamăgit, sărmanul tată s-a întors de la ucenici la învăţător. Fiul său era în cea mai rea stare, şi nu mai exista nici un mijloc. Dar sărmanul copil a fost curând eliberat de rău atunci cânt tatăl, prin credinţă, a ascultat cuvântul Domnului Isus:

Aduceţi-l la Mine.” –  Marcu 9:19

 Copiii sunt un dar preţios de la Dumnezeu, dar ei ne aduc multe griji. Ei pot să fie o mare bucurie, sau o mare amărăciune pentru părinţii lor. Pot să fie plini de Duhul lui Dumnezeu sau posedaţi de duhul răului. în orice caz, Cuvântul lui Dumnezeu ne dă o reţetă pentru vindecarea bolilor lor. „Aduceţi-l la Mine”.

O, dacă ne-am ruga mai mult pentru ei atunci când se nasc! Păcatul este acolo, aşa că rugăciunea noastră începe să-l atace. Strigătele noastre pentru îndurare ar trebui să preceadă strigătele care le anunţă venirea într-o lume a păcatului. În zilele copilăriei lor, vom vedea semnele triste ale duhului care nu se roagă niciodată, şi nu ascultă vocea lui Dumnezeu. Totuşi, Isus porunceşte: „aduceţi-l la Mine”. Când cresc, se cufundă în păcat şi se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu.

Atunci, când inimile noastre sunt zdrobite, să ne amintim cuvintele Marelui Medic: „aduceţi-l la Mine”. Trebuie să ne rugăm cât timp au viaţă. Nu trebuie să disperăm atâta timp cât Isus trăieşte. Domnul îngăduie uneori ca poporul Său să ajungă într-o fundătură, care să le arate nevoia lor de El.

Copiii lumeşti ne arată neputinţa noastră faţă de stricăciunea inimilor lor, şi ne fac să cerem putere Celui Puternic, iar aceasta este o mare binecuvântare pentru noi. Oricare ar fi nevoile acestei dimineţi, fie ca ea să ne conducă, ca un curent puternic, în oceanul iubirii divine. Isus ne poate îndepărta durerea. El găseşte plăcere în mângâierea noastră. Să ne grăbim la El, cât timp ne mai aşteaptă.

***
Întăreşte-l. – Deuteronom 1:38

Dumnezeu îşi foloseşte poporul ca să se încurajeze unul pe altul. El nu spune unui înger: „Gavril, robul meu Iosua trebuie să conducă poporul în Canaan. Du-te şi încurajează-l″. Dumnezeu nu face niciodată minuni fără să fie nevoie. Dacă scopurile Sale pot fi îndeplinite pe căi normale, El nu va folosi metode miraculoase. Gavril nu ar fi avut nici jumătate din puterea de încurajare a lui Moise.

Simpatia unui frate este mai preţioasă decât mesajul unui înger. Îngerul, care era iute de aripă, ar fi înţeles porunca Domnului, dar nu ar fi fost familiarizat cu caracterul poporului. Îngerul nu experimentase niciodată asprimea drumului, şi nu văzuse şerpii înfocaţi, nici nu condusese o mulţime încăpăţânată prin pustie, aşa cum făcuse Moise.

Trebuie să fim bucuroşi că Dumnezeu lucrează de obicei pentru om prin om. El formează o legătură de frăţie. Când depindem unul de altul, suntem mai uniţi într-o singură familie. Prea iubitule, consideră că acest text este mesajul Domnului pentru tine. Lucrează ca să-i ajuţi pe alţii, şi mai ales luptă-te să-i încurajezi. Vorbeşte într-un mod încurajator tinerilor care ÎI caută pe Dumnezeu, şi încearcă să îndepărtezi piedicile din calea lor.

Atunci când vezi o scânteie de har în inima lor, suflă şi transformă scânteia în flacără. Îngăduie-i tânărului credincios să descopere asprimea drumului pe parcurs, dar spune-i despre puterea lui Dumnezeu, despre siguranţa făgăduinţei şi despre desfătările părtăşiei cu Christos. Luptă-te să mângâi pe cel îndurerat şi să încurajezi pe cel disperat. „Ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50:4), şi să-l încurajez pe cel care se teme să păşească înainte. Dumnezeu te încurajează prin făgăduinţele Sale; Christos te încurajează arătându-ţi cerul pe care l-a câştigat pentru tine, şi Duhul te încurajează în timp ce lucrează în tine „după plăcerea lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Urmează înţelepciunea divină, şi încurajează-i pe alţii, conform textului din această seară.

Sursa: Meditații de C.H. Spurgeon, primite prin Email

 


18 9 / 2014

tumblr_m7ozk5gNJB1rabnpvo1_500Nu v-a ajuns nici o ispită decât cea care este obişnuită pentru om.1 Corinteni 10:13. KJV

Cuvântul ispită a ajuns să însemne astăzi ceva rău şi avem tendinţa să-l folosim greşit. Ispita în sine nu este păcat, ea este un lucru cu care trebuie să ne confruntăm dacă suntem oameni.

A nu fi ispitit ar însemna a fi vrednic de dispreţuit. Însă mulţi dintre noi suferim din cauza unor ispite cu care n-ar trebui să avem nimic de-a face; suferim pur şi simplu din cauză că nu L-am lăsat pe Dumnezeu să ne ridice pe un plan superior, unde am avea de întâmpinat ispite de un alt gen.

Înclinaţia interioară a omului, adică ceea ce alcătuieşte personalitatea sa, determină felul ispitelor din afară. Ispita se potriveşte cu natura celui ispitit şi arată posibilităţile acestei naturi. In fiecare om se află cadrul propice propriei sale ispite; ispita vine pe linia înclinaţiei lui dominante. Ispita vine la mine sugerându-mi o scurtătură posibilă spre atingerea înălţimii la care vreau să ajung – nu spre ceea ce înţeleg că este rău, ci spre ceea ce consider că este bun. Ispita este ceva ce mă zăpăceşte complet pentru un timp, încât nu mai ştiu dacă un lucru este bun sau rău.

Ispita în faţa căreia cedez este o poftă zeificată şi, în acelaşi timp, este o dovadă că doar frica m-a împiedicat până atunci să păcătuiesc. Ispita nu este un lucru de care putem scăpa; ea este esenţială pentru o viaţă umană completă.

Fereşte-te să crezi că eşti ispitit mai mult decât oricine altcineva; lucrurile prin care treci sunt moştenirea comună a rasei umane, nu ceva prin care nimeni n-a mai trecut până acum. Dumnezeu nu ne scapă din ispite, ci ne întăreşte când ne aflăm în mijlocul lor. (Evrei 2:18).


17 9 / 2014

Originally posted on Istorie Evanghelica:

F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)

Să zugrăveşti sufletul omului în cuvinte este o încercare unică. Sufletul omului este  cea mai discutată componentă  a fiinţei umane din istoria umanităţii. A scrie un roman despre suflet este o cufundare în abisul ontologic al fiinţei.

În “Fraţii Karmazov“, Feodor Mihailovici Dostoievski a încercat acest lucru. Pe cât le-a reuşit şi celor care au ecranizat romanul marelui scriitor rus, să transmită această zugrăvire rămâne la aprecierea celor care vor viziona acest film.

Sursa: Moldova Ortodoxă

Frații Karamazov – episodul 1

Frații Karamazov – episodul 2

Frații Karamazov – episodul 3

Frații Karamazov – episodul 4

Frații Karamazov – episodul 5

Frații Karamazov – episodul 6

Frații Karamazov – episodul 7

Frații Karamazov – episodul 8

Frații Karamazov – episodul 9

Frații Karamazov – episodul 10

Frații Karamazov – episodul 11

Frații Karamazov – episodul 12

View original


16 9 / 2014

Originally posted on B a r z i l a i - e n - D a n:

Întrebare: De ce nu face Dumnezeu mai multe minuni astăzi? De ce nu sunt minunile ceva obișnuit și cotidian în creștinism?

Răspuns: Minunile sunt, prin chiar definița lor, „excepții de la normal“, rarități prin excelență. Urmariți raționamentul următor:

View original 2,246 more words


15 9 / 2014

citind-bibliaMielul lui Dumnezeu

«In adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu.» –  2 CORINTENI 13,4 

Isus este Mielul lui Dumnezeu pentru a ne descoperi măreţia şi complexitatea biruinţei Sale. Biruinţa lui Isus este, ciudat, biruinţa mielului. El a câştigat-o, dar nu prin eforturi umane, pentru că «El a fost răstignit prin slăbiciune» (2 Cor. 13,4).

De aceea versetul, în paradoxul său divin, este atât de puternic: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (loan 1,29). Cel mai slab a câştigat cea mai mare biruinţă spirituală!

Cât de slăbit era Domnul Isus Cristos când a mers la Golgota vedem din faptul că S-a prăbuşit sub greutatea crucii. Dar când a fost crucificat înaintea tuturor martorilor din lumea invizibilă a avut loc practic cea mai mare demonstraţie de putere din toate timpurile: Mielul lui Dumnezeu a luat asupra Lui păcatele întregii lumi!

De unde această putere spirituală extraordinară în Mielul slab, să poată purta păcatele întregii lumi? Iată răspunsul: dragostea nesfârşită a lui Dumnezeu îl susţinea, căci nu este scris «Iată, acesta este Mielul», ci «Iată Mielul lui Dumnezeu».

Doar prin puterea dragostei lui Dumnezeu a putut Isus Cristos să înfăptuiască ceea ce a rămas pe veci valabil, şi anume să plătească pentru toate păcatele şi fărădelegile oamenilor.

Cine îl urmează pe Miel va avea parte de aceeaşi experienţă: În cea mai mare slăbiciune va realiza însă ce e mai greu. În această lumină, cuvântul Scripturii are o deosebită semnificaţie: «căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită» (2 Cor. 12,9). (Meditație de Wim Malgo)


14 9 / 2014

Șarpele de aramăSe vede că în timpul dintre Moise şi Ezechia, copiii lui Israel au făcut din şarpele de aramă pe care Dumnezeu li l-a dat prin Moise pentru vindecarea lor, un idol înaintea căruia ardeau tămîie. Ne putem da seama cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu ce a însemnat în ochii Săi această uriciune.

Ezechia……a tăiat în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, căci pînă în acele zile fiii lui Israel arseseră tămîie înaintea lui.” –  2 ÎMPĂRAȚI 18:4

Şi pentru că întîmplări ca acestea ne-au fost păstrate în Cuvântul lui Dumnezeu pentru învăţătura noastră, trebuie să recunoaştem că astfel de tendinţe sînt şi în noi.

Ca şi israeliţii din vechime, sîntem capabili să facem din ceva care este bun, corect, necesar, o pricină de preocupare exagerată, încît, fără să ne dăm poate seama, ajungem să-i dăm prea mare atenţie, ştirbind prin aceasta dreptul Domnului  Isus de a ocupa primul loc în inima noastră.

Soţia sau soţul, copiii şi grija pentru ei şi lupta pentru existenţă ne pot preocupa aşa de mult, încît ne putem trezi că Domnul Isus de mult a fost trecut pe planul al doilea, neglijînd tot mai mult părtăşia cu El care se poate întreţine prin citirea Cuvîntului şi rugăciune. Ne mai cugetînd la El şi la lucrarea Lui în noi, încetăm să-L mai contemplăm pe El aşa cum se cuvine, ca pe scumpul nostru Mîntuitor şi Domn.

Dar chiar şi în sistemele religioase de astăzi se întîmplă aceleaşi lucruri. Oamenii aleargă după vorbitori buni care de cele mai multe ori sînt nebuni pentru că alterează Cuvîntul adevărului şi în loc să vorbească despre Hristos, şi despre El răstignit şi despre toate bogăţiile de har care sînt în El, aceşti vorbitori “nespus de aleşi”, buni de gură, spun tot felul de lucruri năstruşnice sau poveşti, dezonorînd pe Domnul Isus singurul care trebuie să ocupe inima şi vorbirea noastră.

Ceea ce este şi mai trist însă, este faptul că în adunări adevărate, credincioşii se grupează în jurul unui frate care prezintă bine doctrina Scripturii şi crează astfel diviziuni şi neînţelegeri. Nu sînt toate acestea idolatrii? Unde este slava Domnului în toate aceste lucruri? A lua pe astfel de oameni şi scrierile lor şi a-i urma cu scrupulozitate, în loc de a-L urma pe Domnul Isus în simplitate şi a ne ocupa numai cu El, înseamnă a repeta greşeala lui Israel care se închina şarpelui de aramă.

O, cîţi “Nehuştani” mai sînt în ziua de astăzi! Apostolul Pavel îi mustră pe corinteni pentru sectele pe care le-au creat în sînul Bisericii. Dar cei mai greşiţi erau aceia care spuneau: “Eu sînt al lui Hristos.” şi dispreţuiau astfel pe ceilalţi credincioşi ridicîndu-se mai presus de ei. Fără îndoială că pilda de vieţuire şi scrierile acestor credincioşi ne sînt de mare folos, dar a face din toate acestea o preocupare de predilecţie şi a neglija pe Domnul Isus, este cea mai mare pagubă pe care o putem avea.

Cunoştinţa mă pot face un bun vorbitor, dar numai harul mă poate face un adevărat împlinitor al cunoştinţelor acumulate. Cînd cunoştinţa intră în cap, mă înalţă, cînd intră în inimă, mă smereşte. (Din MANA DE DIMINEAŢĂ, primită prin Email)


12 9 / 2014

Sorin Sabou.by Sorin Sabou

Limbajul căii în Noul Testament este asociat cu ideile de acces și mod de viață. Isus Cristos este Calea, ucenicii lui sunt chemați să umble pe calea îngustă, creștinismul este descris ca și o cale. Identitate și destinație.

Dragostea ca și cale subliniază caracterul ei obligatoriu ca ingredient necesar în orice slujire. Când ea lipsește celalte se reduc la zero. Ea este elementul care dă viață și valoare lucrării creștine.

Trăsăturile ei exprimate atât negativ, cât și pozitiv vin și arată de ce nu funcționează nimic în comunitate fără dragoste. Toate caracteristicile ei arată elementele supraviețuirii și edificării unei comunități. Orice grup de oameni care funcționează sănătos are nevoie de aceste lucruri.

Dragostea este o cale care nu va eșua niciodată. Când darurile spirituale vor înceta, dragostea va rămâne. Ea rămâne până va veni înnoirea tututor lucrurilor, până ce toate vor fi desăvârșite, până la înviere.


11 9 / 2014

rreilly_makinggayokay_lgAFR –  Ne aflăm la un punct de turnură al civilizatiei:

Moralitatea ca fundament al ei se prăbușește și imoralitatea e instituționalizată.

 

Imoralitatea e institutionalizată iar moralitatea e dezinstituționalizată.

Explicatia acestui fenomen fără precedent e meritul principal al cărții lui Robert R. Rilley, Making Gay OK, How Rationilizing Homosexual Behavior Is Changing Everything – “Normalizarea homosexualitatii: rationalizarea comportamentului homosexual transforma totul”.

Publicata mai devreme anul acesta, cartea lui Rilley, explică cum comportamentul homosexual a fost validat si normalizat in America. In cele 220 de pagini ale cărtii, Rilley descrie experiența americana cu homosexualitatea.

Fiecare capitol reda, pe scurt, istoria normalizarii homosexualitatii in toate domeniile sociale: educatie, media, deciziile judecatoresti, rationalizarea homosexualitatii de catre unele biserici si culte crestine din America, politica externa a Americii, sociologie, psihologie, in domeniul medical, in armata americana, stiintele sociale, la nivel biologic. Probabil, insa, fraza care izbeste cititorul mai mult ca orice e titlul capitolului 6, “reinventia moralitatii” si “institutionalizarea imoralitatii”.

Rilley e crestin, sot, familist, si o personalitatea cu verticalitate, bine cunoscuta in America. Printre altele, a fost actor in Hollywood, critic de muzica, Director la Vocea Americii, si consilier al Presedintelui Reagan. Cartea lui a fost publicata, culmea, in San Francisco, capitala mondiala a homosexualitatii. Asta denota curajul lui Rilley si al casei de editura care i-a publicat cartea. Cu toate ca marile cotidiene si publicatii americane au ignorat cartea lui Rilley si au refuzat sa-i faca recenzii, unele publicatii conservatoare online au comentat pe larg asupra cartii. Recent, Rilley a dat un interviu publicatiei conservatoare online australiene Mercatornet.com. Interviul e lung. L-am abreviat si tradus pentru dvs. Recomandam celor care stiu engleza sa-l citeasca in intregime:http://www.mercatornet.com/articles/view/making_gay_okay_and_criticising_it_taboo – comments

Intrebare: Care a legatura intre sexualitate, contraceptie si casatoriile homosexuale?
Raspuns: Odata separata de sexualitate prin contraceptive, comportamentul sexual uman intra pe o panta alunecoasa. In sistemul legal al SUA, Tribunalul Suprem a dezincriminalizat contraceptivele pentru cuplurile casatorite, apoi pentru adultii casatoriti ori necasatoriti, iar apoi pentru adolescenti si minori. Asta a separat responsabilitatea personala de sexualitate. Au urmat si alte decizii, inclusiv dreptul la avort. Ultima a fost cea care a dezincriminalizat sodomia. Deci, odata ce e decretat un drept la sodomie, dreptul acesta trebuie acceptat de restul societatii, de buna voie ori prin constrangere. Odata ce separi activitatea sexuala de procreare si o transformi intr-o forma de divertisment, ce mai poate opri pe cineva sa practice alte forme de “divertisment” sexual? Odata ce iti pierzi ancorele moale privind sexualitatea umana, puncul final e deja cunoscut.

Intrebare: Cum explicati ca legile au fost schimbate atit de repede?

Raspuns: Pestele se impute de la cap. S-a petrecut pentru ca moralitatea a fost separata de legi. Majoritatea judecatorilor nostri au devenit pozitivisti, adica nu vad nicio relatie intre moralitate si lege. Moralitatea a devenit irelevanta in formularea legilor si a deciziilor judecatoresti. Cei care insisista ca moralitatea sa constituie fundamentul legilor sunt etichetati ca bigoti, depasiti, plini de prejudicii. Liderii politici comit un fel de suicid moral.

Intrebare: Dar daca cineva dezagreaza?

Raspuns: George Orwell afirma odata: “cu cit o societate se departeaza mai mult de adevar, cu atit mai mult va uri pe cei care il afirma”. In consecinta, oricine are curajul sa vorbeasca impotriva rationalizarii homosexualitatii va fi hartuit si marginalizat. Este ceva ce distruge cariera unei persoane. Cu toate acestea, vedem numeroase cazuri de oameni morali si religiosi care refuza sa accepte rationalizarea homosexualitatii si refuza sa participe in ritualuri care o rationalizeaza, de exemplu casatoriile homosexuale. Din nefericire, sunt dati in judecata. E o problma pentru oamenii religiosi, pentru ca homosexualitatea e condamnata in toate religiile mari ale lumii: catoloci, evrei, protestanti, ortodocsi, musulmani.

Intrebare: Multi spun ca se nasc homosexuali

Raspuns: Chiar daca asta ar fi adevarat este irelevant pentru ca comportamentul homosexual e imoral. Si unii alcoolici spun ca se nasc alcoolici, dar asta nu le da dreptul sa se imbete. Alcoolicii aleg sa se imbete, nu s-au nascut betivi. La fel si homosexualii: chiar daca ei ar fi predispusi spre homosexualitate asta nu e o scuza valabila pentru ca adopta un comportament homosexual. In plus, nu exista nicio dovada stiintifica ca exista material genetic homosexual. Oamenii de stiinta care intentionat au cautat materialul genetic care ar predispune fiintele umane spre homosexualitate au ajuns la urmatoarea concluzie: nu au gasit un astfel de material genetic. Pe linga asta, cei care afirma ca 10% dintre oameni sunt homosexuali, fac afirmatii fara sens. Procentajul acesta a fost inflationat intentionat. In plus, inclinatia spre homosexualitate descreste in masura in care adolescentii se transforma in adulti, adevarata incidenta a homosexualitatii fiind de 2 pina la 3 la suta cel mult.

Sunt convins ca multi homosexuali au o predispozitie spre homosexualitate fara ca ei sa fie de vina. Predispozitia e, de multe ori, rezultatul unor traume din copilarie, abuz sexual, ori absenta dragostei de tata din viata copilului. In consecinta, tinerii cauta afectiune masculina din partea altor barbati in locul afectiunii tatalui lor. Asta rezulta si in relatii sexuale. Astfel de tineri merita sa fie compatimiti. Nu si-au ales comportamentul ci le-a fost impus. Dar nu este un act de compasiune sa nu li se atraga atentia ca de fapt comportamentul lor homosexual e o deformare a personalitatii. In plus, homosexualii care vor sa se schimbe au o sansa reala de a fi schimbati cu sprijinul unor terapii adecvate. Dar, este o dovada a irationalitatii faptul ca in America doua state interzic prestarea de servicii de asistenta adolescentilor care vor sa scape de atractii homosexuale. Este ca si cind ai spune unui adolescent ca daca s-a lovit la ochi nu poate merge la doctor. Din nefericire, negarea realitatii a ajuns in stadiul acesta in America. Tinerii vor avea mult de suferit din cauza asta.

Intrebare: Nu este cartea dvs un afront la adresa unei minoritati sociale?

Raspuns: De fel. Dimpotriva, cartea mea are de a face cu cei care isi transforma maladia in propria identitate. Pentru a arata cit de masiva e distorsionarea realitatii, e suficient sa observi ca maladia homosexualitatii e declarata identitate a omului. Asta e o mare eroare. De exemplu, alcoolicii pot scapa de alcoolism prin sesiuni de terapie. Dar diferenta intre alcoolici si homosexuali e mare: alcoolicii recunosc ca au o problema si vor sa se scape de ea, pe cind homosexualii nu recunosc ca comportamentul homosexual e o problema si cer societatii sa-l accepte. Alcoolicii nu fac marsuri pentru acceptarea normalitatii alcoolismului. Dimpotriva, homosexualii cer ca restul societatii sa exclame, privind comportamentul lor, ca e “minunat” si ca trebuie legalizat sub forma casatoriilor homosexuale.

Intrebare: De ce nu sunt mai multe persoane ca dvs care sa discute subiectul acesta?

Raspuns: Le este teama. Le este teama de mafia homosexuala. Le este teama ca daca nu sunt in pas cu lumea vor fi considerati retrograzi. Rationalizarea e optiunea cea mai usoara. Dar trebuie sa ne amintim istoria secolului trecut cind alte ideologii si comportamente au fost rationalizate, printre ele nazismul si totalitarismul. Stim care a fost rezultatul. Trebuie sa respingem presiunea de a deveni complici. Altfel ne vom pierde sufletul.

PROIECTUL AFR ANTIPORNOGRAFIE

Asa cum am scris acum o saptamina, intentionam in lunile urmatoare sa lansam un site AFR dedicat exclusiv combaterii pornografiei. Suntem in fazele incepatoare. Avem nevoie de voluntari in acest scop. Cei interesati sunt rugati sa ne contacteze la office@alianta-familiilor.ro. Voluntariatul va include traduceri de texte scurte din engleza in romana, postari de materiale pe site, si, din cind in cind, participarea la conferinte ori evenimente locale si regionale de combatere a pornografiei si dependentei de pornografie. Va multumim: pina acuma avem aproximativ zece (10) voluntari pentru acest proiect. Dorim sa dublam numarul. O faceti pentru copiii dvs, tara si civilizatie.

PREZIDENTIALE – MONICA MACOVEI

Continuam comentariile noastre privind candidatii la presedintia Romaniei. Pina acuma am comentat destre dl Iohannis Klaus, dl Victor Ponta, si azi comentam despre dna Monica Macovei. Dinsa e cunoscuta in Romania si Parlamentul European pentru pozitiile ei pro-avort si pro-homosexualitate. A votat in Parlamentul Europei pentru drepturile homosexualilor, pentru avort, si impotriva valorilor crestine. In Republica Moldova a facut presiune pentru adoptarea legii de nediscriminare impotriva homosexualilor. Nu credem ca dna Monica Macovei poate face, de buna credinta, juramintul cerut de Constitutie ca in calitatea ei de Presedinte sa-si dea toata silinta sa promoveze “propasirea spirituala a Romaniei”. Nici pe departe, ci dimpotriva.

Am primit la redactie si urmatorul comentariul al unui cititor privind dna Macovei: Buna seara, citind putin despre candidatii la prezidentiale de anul acesta, am gasit o informatie pe care si dumneavoastra cred ca ati facut-o cunoscuta la momentul respectiv, si anume ca doamna Monica Macovei sprijina casatoriile homosexuale, apartinand de asociatia ACCEPT:http://www.libertatea.ro/detalii/articol/europarlamentari-romani-sprijina-comunitatea-gay-481080.html O seara binecuvanta, Andrei
CONFERINTA AFR LA ALBA IULIA

Sambata, 20 septembrie, AFR organizeaza o conferinta publica pe tema familiei si a valorilor la Alba Iulia. Este o conferinta regionala, spre deosebire de conferintele nationale anuale pe care le-am organizat de citiva ani incoace. Din cauza alegerilor europarlamentare, anul acesta nu am putut organiza conferinta anuala AFR. Conferinta regionala va fi mai scurta ca de obicei, va incepe la orele 13:30 si se va incheia in jurul orelor 17. Vom avea oaspeti si conferentiari din Romania si strainatate. Conferentiarul principal va fi dl Paul Susman, un avocat international roman care lucreaza in Bruxelles si se specializeaza in politici europene. Dinsul este crestin, originar din Oradea. Titlul conferintei este: “De la persecutia comunista la amenintarea crestinilor de azi si maine”.

Conferinta se va tine la Hotelul Parc, str Primaverii Nr 4, Alba Iulia. Vom fi ospitalieri ca de obicei. Intrarea este libera si vom servi apa si fursecuri. Nadajduim sa va vedem in numar cit mai mare. Informatii aditionale pot fi obtinute de la David Tut, coordinator media AFR, la 741 103 025, ori de la dl Teofil Cotrau, AFR Alba Iulia, la 744 392 412.

PENTRU ROMANII DIN MAREA BRITANIE

Guvernul britanic a lansat o campanie de consultare a publicului privind discriminarea crestinilor la locul de munca in Marea Britania. Guvernul invita persoanele care muncesc in Marea Britanie si care se simt discriminate la locul de munca din cauza religiei, sa-si comunice experientele agentiei britanice Equal Human Rights Council. Declaratiile pot fi inregistrate pina la 14 octombrie. In prima parte a anului viitor Guvernul britanic va publica un raport. Rugam pe toti romanii din Marea Britanie care se simt lezati la locul de munca din cauza religiei, sa-si inregistreze declaratiile intrind pe linkul acesta: http://www.equalityhumanrights.com/about-us/our-work/key-projects/religion-or-belief-tell-us-about-your-experiences

PENTRU ROMANII DIN SPANIA

Intre 24 si 25 septembrie se va tine la Barcelona o conferinta internationala (in engleza) cu titlul Family and Sustainable Development. Detalii si inscrierea la conferinta aici:http://www.fsconference.org/

SONDAJ DE OPINIE ONLINE – VA RUGAM SEMNATI

Publicatia canadiana Atlantic News a lansat ieri un sondaj de opinie cu intrebarea “Do you believe a gravely ill person should have the legal right to die?” (“Credeti ca o persoana grav bolnava ar trebui sa aibe dreptul sa moara”?) Va rugam intrati pe linkul acesta si bifati NO. Intrebarea e pe la mijlocul paginii: http://atlantic.ctvnews.ca/#

AFR IMPLINESTE SAPTE ANI!

Luna aceasta Alianta Familiilor din Romania implineste sapte ani. Ne-am infiintat la Brasov in Septembrie 2007. De atunci ne-am extins, si am muncit din greu si cu sarguinta sa promovam valorile morale peste tot pe unde am avut acces. Ne-am indeplinit misiunea si ne-am tinut cuvintul dat comunitatii pro-familie si pro-viata din Romania. Nadajduim sa lucram cu si mai multa sarguinta in viitor.

Felicitam pe colegii de la Pro-Vita care anul acesta au implinit 10 ani de activitate. Miscarea pro-familie si pro-viata din Romania merge inainte!

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

11 9 / 2014

H.C.SpurgeonO MEDITAȚIE PENTRU FIECARE ZI

Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu

1 septembrie

A RĂMÂNE ÎN ASCULTARE, ÎN DRAGOSTE

Dacă păziţi cuvintele Mele, veţi rămâne în dragostea Mea. –  Ioan 15.10

Să rămânem în ascultare şi să rămânem în dragostea Domnului Isus; iată două lucruri care nu pot fi despărţite. Numai o viaţă pusă sub cârmuirea Domnului Cristos poate să dovedească că noi suntem plăcerea Lui. Să păzim cuvintele Lui, ca să putem să fim încălziţi de dragostea Lui. Fără sfinţenie, care singură este plăcută lui Dumnezeu, noi nu putem plăcea Domnului Isus. Cel care nu urmăreşte sfinţenia, nu cunoaşte nimic din dragostea Domnului Cristos.

Desfătarea de bună voie în dragostea Domnului nostru, este un lucru din cele mai delicate. Ea este mult mai simţitoare faţă de păcat şi faţă de sfinţenie decât este argintul viu la frig sau la căldură. Dacă suntem cu o inimă simţitoare şi curaţi în gândire, vorbire şi viaţă, ca să-L cinstim pe Domnul Isus, atunci primim dovezi ale dragostei Lui, fără număr. Dacă dorim să avem necurmat o astfel de fericire, ne trebuie o necurmată sfinţenie. Domnul nu-Şi va ascunde faţa Sa de noi, numai noi să nu ne întoarcem faţa de la El. Păcatul este norul care ne întunecă soarele. Dacă ascultarea noastră este atentă şi predarea noastră totală, vom umbla în lumină, după cum Dumnezeu însuşi este în lumină şi vom rămâne astfel în dragostea Domnului Isus, după cum El rămâne în dragostea Tatălui. Dulce făgăduinţă, dar care are înainte un „dacă” foarte serios. Doamne, fă-mă să am acest „dacă” care este cheia care-mi deschide comoara.

***

2 septembrie

SĂ CĂUTĂM SĂ-L CUNOAŞTEM

cunoaştem, să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul. – Osea 6.3

Nu imediat, ci treptat ajungem la această cunoaştere sfântă a Domnului şi străduinţa noastră este să stăruim în această cunoaştere a Lui. Dacă înaintarea noastră în această privinţă este lentă, să nu deznădăjduim, căci în curând vom cunoaşte mai mult. Domnul este învăţătorul nostru, care nu Se descurajează, oricât am fi noi de înceţi la învăţătură, căci n-ar fi spre slava Lui dacă nebunia omenească ar putea să-I oprească lucrarea. Lui Dumnezeu îi place să facă pe cel simplu înţelept.

Datoria noastră este să păstrăm calea dreaptă şi să urmăm învăţătura, nu cutare sau cutare doctrină, ci pe Domnul însuşi. A-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, pe Fiul şi Sfântul Duh, aceasta este viaţa veşnică. Să ne alipim de ea, căci în felul acesta vom căpăta învăţătură deplină. Căutând să cunoaştem pe Domnul, învăţăm să fim întregi după ce am fost sfâşiaţi, întăriţi după lovituri şi să avem viaţa după moarte. Experienţa îşi are lucrarea ei desăvârşită când inima urmăreşte căile arătate de Domnul.

Sufletul meu, alipeşte-te de Domnul Isus, caută-L cu grijă pe Dumnezeu în Isus; vei ajunge astfel la acea cunoştinţă despre Domnul Cristos, care este cea mai înaltă dintre toate ştiinţele. Duhul Sfânt te va cârmui în tot adevărul. Nu este aceasta preocuparea Sa slăvită? Încrede-te în El că o va împlini.

***

3 septembrie

SCOS DIN MOARTEA SPIRITUALĂ

Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! – Ezechiel 37.13

Aceia dintre cei morţi sufleteşte faţă de Dumnezeu care primesc învierea prin naşterea din nou, recunosc desigur mâna lui Dumnezeu şi într-o înviere asemănătoare a trupului lor. Învierea sufletului faţă de Dumnezeu este cea mai mare şi însemnată schimbare la care un om poate fi supus, ca să fie scos din mormântul morţii duhovniceşti şi adus la lumină, viaţă şi libertate. Nimeni altul nu poate face o astfel de lucrare, decât numai Dumnezeul cel viu, Domnul şi dătătorul vieţii. Cât despre mine, îmi amintesc cum eram culcat în această vale cu oase tot atât de uscate ca şi mine. Binecuvântată să fie ziua când harul liber şi suveran L-a trimis pe omul lui Dumnezeu ca să prorocească şi pentru mine. Slavă Domnului pentru trezirea care a lucrat-o El în aceste oase uscate prin cuvântul credinţei. Binecuvântat să fie şi mai mult acel suflu ceresc din cele patru vânturi care mi-a dat viaţa. Într-adevăr, Domnul este Dumnezeul cel viu, căci El m-a adus la viaţă. Chiar viaţa mea cea nouă cu suferinţele şi necazurile ei, este dovada strălucitoare că Domnul este acela care omoară şi învie. Numai El este Dumnezeu. El este tot ce este măreţ, frumos şi glorios, şi din adâncul fiinţei mele îl ador, pe El, cel mai măreţ „Eu sunt”. Toată slava fie sfântului Său Nume. Eu îl voi lăuda toată viaţa mea.

***

4 septembrie

BIRUINŢĂ FĂRĂ LUPTĂ

Dar voi avea milă de casa lui Iuda, şi-i voi izbăvi prin Domnul Dumnezeul, lor; dar nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin călăreţi. –  Osea 1.7

Ce cuvânt de preţ! Domnul însuşi va izbăvi poporul Său, după mărimea milei Sale; dar El nu va folosi nici unul din mijloacele obişnuite. Oamenii se grăbesc să-i dea lui Dumnezeu slava cuvenită Numelui Său. Când ei pornesc la luptă cu sabia sau cu alte arme şi ies biruitori, ar trebui să-L laude pe Dumnezeu pentru izbânda lor. Dar ei nu fac acest lucru şi se fălesc cu puterea braţului lor, cu caii şi cu călăreţii lor. De aceea Dumnezeu găseşte cu cale adeseori să izbăvească poporul Său fără arme, pentru ca slava să fie numai a Lui. Priveşte deci numai la Domnul şi nicidecum la om. Aşteaptă-te să-L vezi pe Dumnezeu cât mai lămurit fiindcă n-ai altă persoană la care să priveşti. Dacă n-am nici prieteni, nici sfetnici, nici o persoană care să mă sprijinească, nu înseamnă că eu să n-am încredere, căci Domnul este lângă mine; şi mă voi bucura când El îmi va da biruinţa fără luptă, cum se arată în versetul de mai sus. De ce să cerem cai şi călăreţi, când însuşi Domnul are milă de mine şi ridică braţul Său ca să mă apere? Ce nevoie mai este de săbii şi de arcuri, când Domnul mă izbăveşte El singur? Mă voi încrede deci în El şi nu mă voi înspăimânta; voi face acest lucru începând de astăzi şi-l voi face întotdeauna.

***

5 septembrie

EL E CU MINE ORIUNDE SUNT

Domnul va fi cu voi. – 2 Cronici 20.17

A avut un mare har Iosafat, căci o mare mulţime ieşise împotriva lui; şi această făgăduinţă va fi şi pentru mine, căci am nevoi mari şi n-am nici putere, nici înţelepciune. Dacă Domnul este cu mine, puţin mă interesează dacă sunt părăsit de oameni. Dacă Domnul este cu mine, voi birui în lupta vieţii şi, cu cât încercările mele vor fi mai mari, cu atât mai slăvită va fi biruinţa. Dar sunt eu sigur că Domnul este cu mine?

Sigur că El este cu mine, dacă eu sunt cu El. Dacă eu am încredere în credincioşia Lui şi credinţă în Cuvântul Său, şi dacă ascult de poruncile Sale, El va fi sigur cu mine. Dacă eu aş fi de partea lui Satan, Dumnezeu ar fi împotriva mea, căci nu se poate altfel; dar dacă eu trăiesc ca să-L cinstesc pe Dumnezeu, pot fi sigur că şi El mă va cinsti pe mine.

Sunt sigur că Dumnezeu este cu mine, dacă Domnul Isus şi numai El este singurul meu Mântuitor. Dacă mi-am încredinţat sufletul singurului Fiu al lui Dumnezeu, atunci eu pot fi sigur că Tatăl va lucra cu toată puterea Sa, pentru că eu nu-L necinstesc pe Fiul.

Dumnezeu să-mi dea credinţă pentru ca să pun stăpânire pe această scurtă dar dulce făgăduinţă de astăzi. Doamne, împlineşte cuvântul Tău pentru slujitorul Tău! Fii cu mine în casă, pe stradă, pe câmp, în prăvălie, fie că voi fi împreună cu alţii, fie că voi fi singur! Şi fii de asemenea, Doamne, cu tot poporul Tău!

***

6 septembrie

O INIMĂ TARE

Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! –  Psalmul 27.14

Da, nădejdea noastră să fie în Domnul; El este vrednic de a fi nădejdea noastră şi El nu va lăsa să fie dat de ruşine, sufletul care se încrede în El.

Aşteptarea noastră să fie fără teamă (neclintită). Să nădăjduim că Dumnezeu ne va da o mare izbăvire şi să fim gata să-L lăudăm pentru aceasta.

Făgăduinţa care este în stare să ne încurajeze este la mijlocul versetului; „îmbărbătează-ţi inima”. Ea merge drept în punctul care are nevoie de ajutor, în centrul fiinţei noastre, care este inima noastră. Dacă inima este sănătoasă, totul va merge bine. Inima are nevoie de linişte şi odihnă şi ea primeşte acestea după ce va fi fost întărită. O inimă tare rămâne liniştită şi încrezătoare şi răspândeşte puterea sa în toată fiinţa noastră.

Cine poate să pătrundă până la izvorul ascuns al vieţii, adică până la inimă, ca s-o întărească, decât numai Dumnezeu, care a zidit-o. Dumnezeu este plin de putere şi poate să dea această putere celor ce nu o au. Fiţi dar cu inimă, căci Domnul vă va face parte de puterea Lui, astfel să fiţi liniştiţi în timpul furtunii şi bucuroşi în necaz.

Cel ce a scris aceste rânduri poate să spună ca şi David: „Nădăjduieşte în Domnul.” El a făcut acest lucru şi ni-l spune şi nouă, căci el a învăţat dintr-o lungă şi adâncă experienţă că este bine pentru om să nădăjduiască în Domnul.

***

7 septembrie

PÂNĂ UNDE AJUNGE HARUL ATOTPUTERNIC

Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: „Nu sunteţi poporul Meu”, li se va zice: „Copiii Dumnezeului celui viu!” – Osea 1.10

Numai harul lui Dumnezeu poate să facă din nişte străini, fii; şi Domnul îşi descoperă aici planul Său, de a lucra astfel cu sufletele răzvrătite, ca să le facă să cunoască mărimea Sa. Prea iubiţi cititori, aceasta a făcut-o Domnul şi cu mine: şi El este acelaşi şi pentru voi. De aceea să ne împreunăm mâinile şi inimile pentru a lăuda măreţul Său Nume.

Unii dintre noi eram aşa de departe de Dumnezeu, încât ni s-ar fi potrivit foarte bine Cuvântul Său care spune: „Voi nu sunteţi poporul Meu”. În adunare, ca şi acasă, când citeam Biblia, glasul Duhului Sfânt vorbea cugetului nostru: „Voi nu sunteţi poporul Meu”! aducând astfel asupra noastră o osândă tristă dar dreaptă. Dar acum, în aceleaşi locuri, acelaşi Duh şi aceeaşi Biblie ne spune: „Voi sunteţi copiii Dumnezeului celui viu”. Cum am putea să-I mulţumim îndeajuns? Nu-i aşa că este minunat? Aceasta ne dă nădejde şi pentru alţii, căci cine rămâne neatins de acest har atotputernic? Şi cum am putea să deznădăjduim pentru cineva când Domnul a lucrat în noi înşine o schimbare aşa de minunată?

Acela care a împlinit în noi această mare făgăduinţă, le va împlini şi pe celelalte. Înainte deci, cu încredere şi dragoste fierbinte pentru El.

***

8 septembrie

FRÂNT ŞI FUMEGÂND

Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. – Isaia 42.3

Eu pot să am încredere că Dumnezeul meu mă va primi cu blândeţe, deşi sunt în adevăr slab, încovoiat şi neînsemnat ca o trestie. Se zice despre mine: „Mă sinchisesc de el ca de un pai”; şi această vorbire, cu toate că este puţin binevoitoare, nu este nepotrivită. Iată, eu mă simt mai neînsemnat decât o trestie care creşte în apă, căci ea tot îşi ridică capul deasupra. Dar eu sunt doborât; sunt sfâşiat cu asprime şi cruzime. Nu mai e nici o cântare în mine, căci eu sunt zdrobit şi nu pot să scot nici un sunet, ca o vioară spartă. Dar Domnul Isus nu mă va zdrobi de tot; şi dacă El mă cruţă, puţin mă interesează ce vor face alţii. O, Mântuitor blând şi îndurător, eu mă adăpostesc lângă Tine şi aşa uit vânătăile mele.

Într-adevăr se poate foarte bine să fiu asemănat cu un muc care fumegă, a cărui flacără s-a stins şi care dă numai fum. Eu sunt mai curând o piedică decât un ajutor. Gândurile duhului meu tulburat îmi şoptesc că Satana a suflat în lumina mea şi că Domnul nu va întârzia să oprească fumul neplăcut care iese, stingând complet lumina mea cu un stingător. Totuşi am băgat de seamă că la braţele sfeşnicului sfânt erau numai mucuri, nu şi stingătoare. Domnul Isus nu înăbuşă lumina mea şi eu pot să prind curaj. Doamne, aţâţă din nou focul meu şi fă ca flacăra lui să strălucească spre slava Ta şi spre lauda dragostei şi bunătăţii Tale.

***

9 septembrie

TEAMA ARE LOCUL EI

Ferice de omul care se teme necontenit. – Proverbe 28.14

Teama de Dumnezeu este începutul şi temelia adevăratei credinţe. Fără un respect sfânt şi o adorare serioasă a lui Dumnezeu şi a Cuvântului Lui, nu există punct de sprijin nici pentru cele mai strălucitoare virtuţi. Sufletul care nu-L cinsteşte pe Dumnezeu, nu va cunoaşte niciodată sfinţenia. Fericit este acela care are această teamă sfântă de a face rău. El se gândeşte înainte de a face ceva şi se teme să nu greşească, să nu-şi neglijeze lucrul pe care-l are de făcut şi-i este frica să nu păcătuiască. El se depărtează de orice prietenie primejdioasă, de orice flecăreală şi de orice lucrare necurată. Această abţinere de la rău nu-l face pe un om nenorocit, ci dimpotrivă, îi aduce fericire. Santinela care veghează este mai fericită decât soldatul care doarme în post. Cel ce vede de departe răul şi-l ocoleşte este mai fericit decât cel care merge spre rău cu nepăsare şi care sfârşeşte prin pierzare.

Temerea de Dumnezeu este un har luminos care îndrumă pe om pe o cale sigură, despre care se spune: „Nu va fi pe ea (pe cale) nici un leu şi nici o fiară sălbatică nu va trece pe ea”. Păzirea „de orice se pare rău” este o rânduială care face ordine şi care prin puterea Duhului Sfânt, îl pune pe om într-o stare care-l face să-şi păstreze îmbrăcămintea curăţată de întinăciunile lumii. În orice caz, cel ce „se teme necontenit” este fericit. Solomon a încercat în viaţa sa şi a gustat şi din bucuriile lumii şi din teama sfântă, şi a găsit că cea dintâi este deşertăciune, iar cea de a doua este fericire. Să nu facem şi noi încercările lui, dar să ne aducem aminte de concluzia la care a ajuns: deşertăciune într-o parte, fericire în altă parte.

***

10 septembrie

INTRÂND ŞI IEŞIND

Vei fi binecuvântat Ia venirea ta şi vei fi binecuvântat la plecarea ta. – Deuteronom 28.6

Binecuvântările legii nu sunt înlăturate pentru noi. Domnul Isus a întărit făgăduinţele când a purtat vina fărădelegilor noastre. Dacă eu păzesc cuvintele Stăpânului meu, pot să primesc îndurările legate de împlinirea lor. La întoarcere eu pot să intru aşadar în casa mea, fără să mă tem de veşti rele şi să mă duc la serviciul meu sau la treburile mele şi să le împlinesc cu grijă. Pot să intru în sfârşit în odăiţa mea ca să aud cuvintele bune ale Dumnezeului meu, şi nu mă tem să mă adâncesc în mine însumi ca să mă cercetez atent în cugetul meu. Şi este mult de lucru şi înăuntrul sufletului meu şi în afara lui. Oh, de-aş primi o binecuvântare de la Domnul Isus, care a făgăduit că va rămâne cu mine!

Tot aşa la plecare. Sfiala m-ar îndemna să rămân acasă şi să mă ţin departe de legătura cu lumea întinată. Dar eu trebuie să ies din casă pentru lucrările pe care le am de făcut; trebuie să ies ca să-i ajut pe fraţi şi să fiu de folos celor neîntorşi la Dumnezeu. Eu trebuie să fiu un apărător al credinţei şi un duşman hotărât al răului. Şi aceasta este o binecuvântare la plecare. Eu voi merge, Doamne, acolo unde mă vei duce Tu, ca să împlinesc la porunca Ta şi cu puterea Duhului Sfânt, lucrările pe care Tu mi ie vei da.

Doamne Isuse, vino cu mine şi fii oaspetele meu; apoi ieşi cu mine şi fă ca inima mea să ardă în mine, în timp ce Tu îmi vei vorbi pe drum.

***

11 septembrie

EL ÎMPARTE TOTUL CU NOI

Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu. – Ioan 17.22

Iată ce mare este dărnicia Domnului nostru, căci El ne dă chiar bunurile Sale. Numai o parte din averile Sale i-ar îmbogăţi peste măsură de mult, pe toţi îngerii pe care i-a creat El, şi iată că Domnul Isus vine să ne dea nouă tot ce posedă El. Ar fi un har nespus de mare dacă ne-ar îngădui să luăm de sub masa harului Său, o singură fărămitură din bunătatea Sa; dar El pregăteşte toate din belşug şi ne pofteşte să ne aşezăm la ospăţul Lui. El vrea să o vadă pe Mireasa Lui tot aşa de bogată ca şi El şi nu vrea să aibă nici o slavă şi nici un har fără să le împartă cu ea. El nu poate fi mulţumit decât dacă noi suntem moştenitori împreună cu Ei astfel ca să avem parte de aceleaşi bunuri ca El. Toate lucrurile pregătite pentru El trebuie să fie împărtăşite şi de răscumpăraţii Lui. În casa Sa El nu este un membru care să-şi încuie uşa şi să-i ţină pe ai Săi la distanţă, ci le dă toată libertatea celor din casa Lui, ca tot ce este al Lui să fie şi al lor. Lui îi place să-i vadă folosindu-se slobozi de comorile harului Său, însuşindu-şi tot ce pot să ia. Plinătatea fără margini a bogăţiei Sale este la fel de gratuită şi de aproape de credincios, ca şi aerul care-l respiră. Care dragoste este mai minunată ca a Sa? Ce să cerem mai mult, când avem asemenea dovadă a bunătăţii Sale, în prietenia pe care ne-o arată şi în dărnicia de care se foloseşte faţa de noi! Sufletul meu, binecuvântează pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Sale.

***

12 septembrie 

ŞI CASA MEA …

Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta. – Faptele Apostolilor 16.31

Aceste cuvinte adresate unui om care îşi aştepta sfârşitul, sunt de asemenea vestea bună şi pentru mine. Dacă aş fi aproape de moarte, n-aş dori nimic altceva, şi aceasta este tot ce-mi trebuie, cât voi trăi. Întorcându-mi privirile de la mine însumi, de la păcatele mele şi de la toate ideile şi meritele mele personale, eu mă încred în Domnul Isus pe care Dumnezeu mi L-a dat. Eu cred în El, mă odihnesc în El şi-L primesc ca pe Mântuitorul meu desăvârşit. Doamne, sunt mântuit, şi sunt pentru toată veşnicia, căci cred în Isus. Binecuvântat să fie Numele Tău. Fă-mă să dovedesc zilnic prin viaţa mea că sunt mântuit de egoismul meu, de tot ce este lumesc şi de orice arătare a răului.

Dar nu vreau să mă mulţumesc cu jumătate de făgăduinţă, când Tu îmi dai una întreagă şi-mi vorbeşti şi de familia mea. Mântuieşte-i pe toţi, te rog fierbinte. Îngăduie de asemeni acest har servitorilor şi servitoarelor mele şi tuturor celor care sunt sub acoperişul meu sau care lucrează ceva pentru mine. Tu mi-ai dat această făgăduinţă mie personal şi eu cred în Domnul Isus; şi te rog împlineşte-mi această rugăciune pe care ţi-o aduc, după cuvântul Tău.

În rugăciunile mele zilnice îi voi aduce pe nume înaintea Ta pe toţi fraţii mei, pe surorile mele, pe părinţi, pe copii, prieteni şi servitori, şi nu-ţi voi da pace până ce nu vei împlini aceste cuvinte; „tu şi casa ta”.

***

13 septembrie

ROUA CERULUI

Şi cerul lui picură rouă. – Deuteronom 33.28

Ceea ce este în Orient rouă pentru natura înconjurătoare, tot aşa este influenţa Duhului Sfânt în domeniul harului. Cât de mult am nevoie de ea! Fără Duhul lui Dumnezeu, eu sunt ca o plantă uscată şi neroditoare, care se veştejeşte, slăbeşte şi moare. Dar îndată ce această rouă mă înviorează, mă însufleţeşte şi-mi redă sănătatea, vigoarea şi bucuria, nu mai am nevoie de nimic, căci Duhul Sfânt îmi dă viaţa şi tot ceea ce cere viaţa. Fără această rouă a Duhului Sfânt, toate celelalte bunuri sunt fără valoare pentru mine. Eu ascult, citesc, mă rog, cânt, iau parte la cină, dar nu primesc binecuvântare atât timp cât nu mi-o aduce Duhul Sfânt. Îndată ce El Se arată şi mă udă, găsesc în căile harului, blândeţe şi folos.

Încă o făgăduinţă pentru mine: „Cerurile vor picura rouă”. Eu voi fi cercetat prin har; nu voi fi părăsit în uscăciunea mea firească, în căldura arzătoare a lumii şi în vântul arzător al ispitei. Oh, cum simt chiar acum această dulce, liniştită şi pătrunzătoare rouă dumnezeiască! Şi de ce nu? Acela care mă face să trăiesc şi face să crească iarba pe câmpii, va face şi pentru mine cum face cu iarba; El mă va înviora din înălţime. Iarba nu poate, ca mine, să ceară rouă; şi Domnul, care udă plantele fără ca ele să ceară, răspunde la rugăciunile fierbinţi ale copilului Său.

***

14 septembrie

PECETEA APROBĂRII DUMNEZEIEŞTI

Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. – Iacov 1.12

Da, chiar în timp ce rabdă ispita, credinciosul este fericit. Aceasta n-o poate pricepe decât numai ochiul care a fost uns cu alifia dumnezeiască. Dar ispita el trebuie s-o rabde şi niciodată să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, nici să dea îndărăt, nici să se lase corupt. Este fericit acela care trece prin focul încercării, fără să fie distrus cum se întâmplă cu cei falşi.

Când încercarea s-a sfârşit, i se aplică pecetea aprobării dumnezeieşti: „Cununa vieţii”. Este ca şi când Domnul ar zice: „Lăsaţi-l să trăiască; el a cântărit greu în cântar şi n-a fost găsit uşor”. Viaţa este răsplata sa; nu numai viaţa obişnuită, ci o viaţă sfântă, biruitoare, fericită, împlinind planul dumnezeiesc cu privire la el. Dacă viaţa de aici este o bucurie sufletească, cu cât mai mult este încununat acela care a trecut biruitor prin încercarea arzătoare a credinţei şi dragostei.

Domnul a făgăduit cununa vieţii acelora care-L iubesc. Numai aceia vor rămâne statornici în clipa încercării; ceilalţi vor cădea, vor cârti sau se vor întoarce în lume. Suflete al meu, iubeşti tu pe Domnul? ÎI iubeşti într-adevăr, adânc şi mai presus de orice? Dacă da, atunci iubirea ta va fi încercată; dar valurile nu te vor distruge şi râurile nu te vor îneca. Doamne, fă ca dragostea Ta să o hrănească pe a mea până la sfârşit.

***

15 septembrie

ADĂPOSTUL CEL SIGUR

Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii. – Isaia 32.2

Cine este acest om, ştim cu toţii. Cine ar putea să fie, decât al doilea Adam, Domnul cerului, Omul durerilor, Fiul Omului? N-a fost El întotdeauna locul de scăpare al poporului Său, îndurând toată puterea vântului şi ocrotindu-i pe toţi cei ce caută adăpostul lor în El? Noi am scăpat prin El de mânia lui Dumnezeu; şi vom scăpa şi de mânia oamenilor şi de îngrijorările acestei vieţi şi de teama de moarte. De ce să stăm în calea vântului, când putem foarte bine să ne ascundem în urma Domnului Isus? Să alergăm deci la El şi să rămânem cu El în pace.

Adeseori vedem cum vântul tulburărilor se ridică şi se întăreşte până într-atât că devine o furtună care răstoarnă totul înaintea ei. Lucrurile pe care noi le socotim neclintite şi întărite ca o stâncă în furtună, sunt răsturnate, şi multe şi mari sunt căderile şi cufundarea oamenilor în care noi ne punem nădejdea. Domnul Isus este Biruitorul, Stânca veacurilor care nu cade niciodată. Sprijiniţi pe El, putem să trecem prin furtună, rămânând într-o linişte desăvârşită.

Să ne adăpostim şi astăzi în acest loc de scăpare şi să rămânem în El, cântând de bucurie că suntem ocrotiţi. Prea iubit Domn Isus, cât de mult Te binecuvântăm! Fii lăudat, căci Tu eşti pentru noi un loc de scăpare împotriva furtunii.

***

16 septembrie

RĂSPLATA ESTE SIGURĂ

Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. – Matei 10.42

Sigur că pot foarte bine să fac măcar acest lucru: să fac o faptă bună faţă de slujitorul lui Dumnezeu. Domnul ştie că eu îi iubesc pe toţi şi că socotesc ca o cinste pentru mine să pot spăla picioarele ucenicilor Lui. Pentru dragostea învăţătorului, îi iubesc pe ucenicii Săi.

Ce bunătate arată Domnul Isus, că ţine seama de o faptă atât de neînsemnată: să dai numai un pahar de apă rece! Este un lucru care este cu putinţă să fie făcut, oricât ar fi cineva de sărac; este o faptă uşoară pentru mine, oricât ar fi de smerită starea mea pământească, şi o voi face cu bucurie. Oricât ar fi de mică, Domnul ţine seamă de această faptă, mai ales când este vorba de unul din ucenicii Săi. El nu se uită nici la preţul lucrării, nici la pricepere sau cantitate, dar vede gândul care te-a mânat să faci lucrarea. Ceea ce facem noi pentru un ucenic, pentru că este ucenic al Domnului, El ţine seama şi răsplăteşte. El nu răsplăteşte fapta după meritul nostru, ci după bogăţiile harului Său.

Eu dau de băut un pahar de apă rece şi El îmi dă să beau din apa Sa vie. Eu fac acest lucru pentru unul din ucenicii Săi şi El mă primeşte ca pe unul dintre ei.

Isus găseşte o îndreptăţire pentru dărnicia Sa, în chiar faptul că harul Său m-a condus să fac ce am făcut şi El mărturiseşte că răsplata mea nu se va pierde.

***

17 septembrie

CA PALMIERUL ŞI CEDRUL

Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban. – Psalmul 92.12

Aceşti pomi nu sunt plantaţi şi nici curăţaţi de oameni. Palmierul şi cedrul sunt pomii Domnului, şi prin purtarea Sa de grijă ei cresc. Tot aşa se întâmplă şi cu sfinţii Domnului. El îi cultivă cu mâna Sa. Aceşti pomi sunt totdeauna verzi şi în toate anotimpurile ceva măreţ de privit. La fel şi credincioşii, nu sunt când sfinţi, când lumeşti: ei sunt hotărâţi şi în ei se vede frumuseţea Domnului în orice timp. Peste tot, aceşti arbori sunt deosebiţi. Nimeni nu poate să privească un loc unde cresc palmieri şi cedri, fără ca privirea să-i fie atrasă de înfăţişarea lor măreaţă. Ucenicii lui Cristos, sunt de asemenea observaţi şi priviţi de toţi. Ca şi o cetate pe un munte, ei nu pot să rămână ascunşi.

Copiii lui Dumnezeu înfloresc ca un palmier care creşte drept în sus, numai într-o direcţie, formând o coloană în linie dreaptă, cu o coroană maiestuoasă. Ei nu cresc nici spre dreapta, nici spre stânga, ci se avântă numai spre cer şi aduc roadele lor cât mai aproape de cer.

Fă-mă Doamne să înfăptuiesc ceea ce simbolizează acest pom. Cedrul înfruntă furtuna, şi creşte chiar în apropierea zăpezilor veşnice, căci Dumnezeu însuşi îl umple cu seva care-i încălzeşte adâncul şi întăreşte ramurile sale. Fă şi cu mine la fel, Te rog fierbinte, Doamne!

***

18 septembrie

SIGURANŢĂ DEPLINĂ

Despre Beniamin a zis: „El este prea iubitul Domnului. El va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, şi se va odihni între umerii Lui”. – Deuteronom 33.12

Nimic nu dă o siguranţă mai mare decât a rămâne cât mai aproape de Dumnezeu. Domnul nu poate să dea prea iubiţilor Săi un loc mai sigur decât acesta. Îngăduie-mi, Mântuitorul meu, să rămân necurmat la umbra Ta, la coasta Ta străpunsă. Aş vrea sa mă apropii totdeauna mai mult de Tine şi, când voi fi în totul cu Tine, să rămân aşa totdeauna. Cât de bine ştie El să-i acopere pe aceia pe care i-a ales. Nu un acoperiş ridicat, nici o întăritură împotriva focului, nici aripa unui înger, ci însuşi Dumnezeu este acela care ne adăposteşte. Atunci nimic nu poate să ne atingă. Dumnezeu ne apără în fiecare zi şi pentru tot timpul cât dăinuieşte El. Doamne, vreau să rămân necurmat sub acoperişul dragostei Tale, sub steagul atotputerniciei Tale.

A treia făgăduinţă se referă la faptul că Domnul va înfiinţa templul Său pe munţii lui Beniamin, unde El Se va ocupa de ai Săi, gata să ia pe umerii Săi poverile lor, sau mai bine zis că vom fi purtaţi pe umerii lui Dumnezeu. În toate felurile vedem că Domnul este sprijinul şi puterea poporului Său.

Doamne, fa-mă să folosesc neîncetat ajutorul Tău, şi puterea braţului Tău îmi va fi de ajuns.

***

19 septembrie

PRICINA CÂNTĂRII LUI

Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine. – Ţefania 3.17

Ce cuvânt! Dumnezeu în mijlocul poporului Său, în toată măreţia şi puterea Sa. Numai această stare de faţă a Sa ne este de ajuns să ne umple de pace şi nădejde. Comori nenumărate sunt toate strânse în Domnul nostru şi El locuieşte în biserica Sa, deci toţi ai Lui să strige de bucurie.

Noi nu avem numai prezenţa Sa de faţă, ci şi legământul Său cu privire la noi prin lucrarea Sa de mântuire. „El va mântui”; El mântuieşte totdeauna: căci aceasta înseamnă numele ISUS. Să nu ne temem de nici o primejdie, căci El este puternic ca să mântuiască.

Dar aceasta nu este totul; El rămâne totdeauna acelaşi. El iubeşte, rămâne statornic în iubirea Sa şi nu va înceta să iubească. Această dragoste este bucuria Sa şi pricina cântărilor Sale. Nu-i aşa că este minunat? După ce a sfârşit facerea lumii, El n-a cântat, ci a spus numai „că toate erau foarte bune”. După lucrarea de răscumpărare, Sfânta Treime a pregătit o aşa de mare bucurie care n-ar fi putut fi arătată decât printr-o cântare de biruinţă. Gândeşte-te la aceasta cu uimire. Este o cântare de nuntă pe care Isus o cântă pentru mireasa Sa. El face din ea (din mireasă) dragostea Sa, bucuria Sa, odihna Sa şi cântarea Sa. O, Doamne Isuse, fă ca dragostea Ta nespus de mare să ne înveţe să Te iubim şi să ne bucurăm în Tine, iar viaţa noastră să fie o cântare spre lauda Ta!

***

20 septembrie

EL DESCUIE

Poporul Tău este plin de înflăcărare când îţi aduni oştirea … – Psalmul 110.3

Binecuvântat să fie Dumnezeul îndurării, că va fi aşa cum sună versetul. Este un popor pe care Domnul l-a ales din timpuri străvechi ca să fie partea Lui deosebită. Din fire, copiii acestui popor aveau o voinţă tot aşa de încăpăţânată ca şi ceilalţi fii stricaţi ai lui Adam. Dar din ziua când Dumnezeu îşi arată puterea Sa şi când harul Său arată atotputernicia Sa, El pregăteşte inimile ca să se pocăiască şi să creadă în Domnul Isus. Nimeni nu este mântuit fără voia sa, dar Domnul frânge cu blândeţe voinţa oamenilor. Ce minunată putere este aceasta, care niciodată nu încalcă voinţa, ci o cârmuieşte. Dumnezeu nu sparge încuietorile de la uşi, ci le descuie cu o cheie, pe care numai El ştie să o mânuiască.

Din acel moment noi avem voinţa să fim, să facem, să suferim ceea ce vrea Mântuitorul. Dacă suntem ispitiţi să ne răzvrătim, El ştie cum să ne conducă şi îndată alergăm pe calea poruncilor Sale din toată inima noastră. Fie ca în această zi voia mea să fie să mă ostenesc să aduc roade spre slava lui Dumnezeu şi spre binele semenilor mei. Doamne, iată-mă! Ziua aceasta să fie ziua în care să-ţi arăţi puterea Ta! Eu sunt pregătit, fericit şi dornic să fiu folosit pentru planurile Tale sfinte. Să nu fiu silit să cârtesc. „Eu am voinţa, dar n-am puterea să împlinesc”, deci dă-mi Tu şi voinţa şi-nfăptuirea.

***

21 septembrie

BINECUVÂNTAREA ÎNCERCĂRILOR

…căci ştim că necazul aduce răbdare. – Romani 5.3

Aceasta este o făgăduinţă care se împlineşte, şi nu este dată numai de formă. Noi avem nevoie de răbdare, şi avem aici mijlocul prin care s-o căpătăm. Nu este altceva decât să răbdăm; să învăţăm să răbdăm, ca atunci când înveţi să înoţi. Nu putem să dobândim arta de a înota pe uscat, tot aşa nu putem învăţa răbdarea fără încercare. Nu este cazul să te osteneşti şi să te frămânţi ca să câştigi liniştea sufletului, care vine numai dacă te învoieşti în toate cu voia lui Dumnezeu.

Cu toate acestea versetul nostru stabileşte un principiu care este contra legii fireşti. Nepotrivirea cu firea pământească aduce tulburare, neîncredere şi răzvrătire. Numai lucrarea sfântă a harului aduce răbdare. Noi nu batem grâul ca să scoatem praful, ci aceasta o face biciul necazului în aria lui Dumnezeu. Noi nu zguduim un om în toate felurile, ca să-i dăm odihnă; cu toate acestea, Domnul aşa Se poartă cu copiii Săi. Desigur, acest fel de a lucra nu este al omului, dar contribuie foarte mult la slăvirea înţelepciunii Dumnezeului nostru.

Oh, să-mi fie îngăduit harul de a fi binecuvântat prin încercările mele şi să nu le împiedic în lucrarea lor. Doamne, dacă Te-aş ruga să îndepărtezi necazul, Te voi ruga de zece ori mai cu stăruinţă să mă fereşti de nerăbdare. Doamne Isuse, sapă în inima mea suferinţele crucii Tale, ca să înţeleg răbdarea Ta.

***

22 septembrie

FLUVII MARI FĂRĂ PRIMEJDII

Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pâraie late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece nici un vas puternic. – Isaia 33.21

Dumnezeu vrea ca El să fie cel mai mare bine al nostru, şi noi nu vom găsi în El nici un neajuns care să însoţească lucrurile pământeşti. O cetate aşezată pe malul unui fluviu mare este în primejdie să fie atacată de condamnaţii din galere şi de vapoare mari. Dar dacă Domnul ne înfăţişează în acest verset belşugul bunătăţii Sale, tot aşa El are grijă să îndepărteze orice temere că ni s-ar putea întâmpla şi nouă ca acelei cetăţi. Binecuvântată să fie dragostea Sa.

Doamne, dacă vrei să-mi trimiţi binecuvântări pământeşti de o bogăţie ca aceea a unui fluviu mare, fă Te rog ca niciodată să nu apară pe acel fluviu corăbiile periculoase ale îngâmfării şi nici să nu devin firesc. Dacă-mi dai sănătate puternică şi un duh vesel, fă Te rog să nu se vadă în mine poftele firii pământeşti; şi dacă-mi dai biruinţe în slujirea Ta sfântă, chiar dacă ar fi măreţe cum ar fi cursul unui fluviu mare, fă Te rog să nu vadă în mine nici mândrie deşartă, nici încredere în mine însumi. Când voi fi aşa de fericit ca să cuget necurmat în lumina feţei Tale, fă Te rog să nu apară pe fluviul siguranţei mele depline nici vaporul dispreţului pentru copiii Tăi mai slabi, nici al gândului că sunt desăvârşit. Doamne, dă-mi acea binecuvântare care îmbogăţeşte şi nu este însoţită de nici un chin si de nici un păcat.

***

23 septembrie

IZBĂVIRE DE PRAF ŞI PLEAVĂ

Căci iată, voi porunci şi voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ. – Amos 9.9

Această vânturare durează şi în vremea noastră. Oriunde mergem, noi trebuie să fim vânturaţi şi trecuţi prin ciur. În toate ţările, poporul lui Dumnezeu este cernut ca grâul în ciur. Adeseori Satana ţine unealta în care el ne hărţuieşte în toate felurile cu furie, în dorinţa lui de a ne doborî şi a ne înlătura de pe cale. Necredinţa ştie şi ea cum să ne tulbure inimile şi duhul nostru prin temeri necurmate. Câteodată lumea îi vine în ajutor necredinţei în această lucrare a sa şi ne împinge când la dreapta, când la stânga, cu furie. Pe deasupra şi Biserica lumească ia parte în mare măsură cu puterile sale la această lucrare a necredinţei ca să facă aceste zguduiri şi mai violente. Bine, bine! Faceţi aşa! În felul acesta grâul va fi despărţit de paie, de praf şi de pleava nefolositoare. Ce siguranţă plină de tărie şi întăritoare dă însă această făgăduinţă: „Nu va cădea nici un bob la pământ”, adică nici unul nu se va pierde. Tot ce este bun, adevărat şi de preţ va fi păstrat. Nici unul din cei mai slabi credincioşi nu va fi pierdut şi nici unul nu va avea vreo pagubă care să poată fi socotită ca o adevărată pierdere. Noi vom fi păziţi aşa de bine tot timpul cât va ţine cernerea, aşa încât această cernere va fi pentru noi un câştig în Domnul Isus Cristos.

***

24 septembrie

RÂUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ

Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul… – Ezechiel 47.9

Apele vii din vedenia prorocului Ezechiel, curgeau în Marea Moartă şi aduceau viaţă până şi în acest loc cu apă stătătoare. Acolo unde curge harul, vine întotdeauna peste tot şi imediat viaţă duhovnicească. Harul vine în chip desăvârşit din viaţa lui Dumnezeu, care îl îndrumă aşa cum malurile îndrumă cursul apei dintr-un râu. Pe oriunde trece harul, el nu aşteaptă să vadă cum curge viaţa, ci el însuşi zămisleşte această viaţă prin undele sale dătătoare de viaţă. Oh, fie ca acest râu al harului să curgă pe toate străzile noastre şi să umple toate fundăturile; să ajungă până la casa mea şi să se ridice până acolo încât să umple toate odăile casei. Doamne, fă Tu ca această apă vie sa vină peste familia mea şi peste prietenii mei, dar să nu treacă fără să mă atingă şi pe mine. Eu am băut deja din ea, aşa socotesc, dar aş vrea să înot în ea şi să mă afund tot mai mult în această apă vie! O, Mântuitorul meu, îmi trebuie o viaţă din belşug. Vino, Te rog, la mine, până când fiecare părticică din fiinţa mea va fi înviorată. Dumnezeule viu, Te rog umple-mă cu viaţa Ta!

Eu sunt sărac şi uscat ca un lemn. Vino, Doamne şi fă-mă să trăiesc astfel, încât la fel ca şi toiagul lui Aron să pot aduce flori şi roade spre slava Ta. Întăreşte-mă, pentru dragostea Fiului Tău Isus!

***

25 septembrie

JERTFA A FOST PRIMITĂ

…Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, n-ar fi primit din mâinile noastre arderea de tot şi darul de mâncare, nu ne-ar fi arătat toate acestea. – Judecători 13.23

Din acest răspuns al nevestei lui Manoah, dacă stăm să ne gândim, putem scoate o făgăduinţă, care se întemeiază pe faptele petrecute. Nu se poate ca Dumnezeu să descopere lui Manoah şi nevestei lui că vor avea un fiu şi în acelaşi timp să Se gândească să-i nimicească. Femeia a judecat bine şi noi putem s-o urmăm în ce priveşte judecata ei. Tatăl a primit jertfa cea mare de pe Golgota şi a mărturisit El însuşi că Şi-a găsit plăcerea în această jertfă. Cum s-ar putea acum ca El să ceară ca să murim şi noi? Ce nevoie mai este de un înlocuitor, dacă păcătosul trebuie să piară şi el? Jertfa Domnului Cristos care a fost primită, pune capăt oricărei temeri în această privinţă.

Domnul ne-a arătat alegerea noastră, înfierea noastră, unirea noastră cu Domnul Cristos, nunta noastră cu Cel Prea Iubit. Cum ar putea atunci să ne distrugă El? Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt pline de binecuvântări, care cer pentru împlinirea lor, ca noi să fim păstraţi pentru viaţa veşnică. Nu este cu putinţă dar ca Dumnezeu să ne lepede şi în acelaşi timp să-Şi împlinească făgăduinţa faţă de noi. Trecutul ne asigură de împlinirea făgăduinţei şi viitorul o confirmă încă o dată. Noi nu vom muri, ci vom trăi, căci L-am văzut pe Domnul Isus şi în El L-am văzut pe Tatăl, fiind luminaţi de Duhul Sfânt; şi prin privirea care ne dă viaţa, vom trăi totdeauna.

***

26 septembrie

PRINTRE RĂSCUMPĂRAŢI

Este un popor care locuieşte deoparte şi nu face parte dintre neamuri. – Numeri 23.9

Cine ar vrea să trăiască printre neamuri şi să fie socotit că face parte dintre ele? Starea Bisericii lumeşti este de aşa fel, că a urma în totul pe Domnul Isus în rândurile ei, este cu neputinţă. În sânul ei este un amestec grozav, care te face adesea să oftezi din pricina stării ei.

Este lucru ştiut că Domnul vrea să vadă poporul Său mergând pe o cărare aparte, deosebind-se de oamenii din lume, ieşind hotărât din mijlocul lor. Prin hotărârea lui Dumnezeu, noi am fost chemaţi, am fost câştigaţi şi am fost puşi deoparte pentru Dumnezeu şi viaţa noastră lăuntrică ne stă mărturie că noi ne deosebim foarte mult de oamenii veacului acestuia. De aceea locul nostru nu este nici în „Târgul deşertăciunilor” nici în „Cetatea pierzării”, ci pe calea îngustă pe care orice călător adevărat îl urmează pe Domnul său.

Acest fapt nu numai că ne va face să fim împăcaţi cu neacceptarea totală şi cu dispreţul lumii, ci ne va face chiar să le socotim ca ceva plăcut, ca făcând parte din legământul cu Dumnezeul nostru. Numele noastre nu sunt scrise în aceeaşi carte cu numele lor, noi nu suntem din aceeaşi sămânţă, nici n-avem aceeaşi călăuză. De aceea noi nu putem să fim în rândurile lor. Să fim găsiţi numai în rândurile celor răscumpăraţi şi predaţi, şi atunci vom primi cu bucurie să fim izolaţi şi singuratici până la capătul călătoriei noastre.

***

27 septembrie

LUMINĂ DIVINĂ ÎN ÎNTUNERIC

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu. – Psalmul 18.28

Se poate întâmpla ca sufletul meu să fie în întuneric, şi dacă acest întuneric este de natură duhovnicească, nici o putere omenească nu poate să mă lumineze. Dar binecuvântat să fie Dumnezeu! El poate să lumineze întunericul meu şi să aprindă lumina mea imediat. Chiar când voi fi înconjurat de întuneric aşa de mare încât să-l pot apuca cu mâna, El poate pătrunde şi prin acest întuneric şi să-mi aducă lumină.

Când El va aprinde lumina mea, nimeni nu va putea s-o stingă şi flacăra nu va scădea nici din pricina lucrurilor trecătoare, niciodată cu trecerea timpului. Aceia a căror scânteie a fost aprinsă odată de Mântuitorul, luminează mereu. Oricare ar fi pricina întunericului meu, numai Dumnezeu este Acela care mă va lumina. Privirea mea este la El, Lumina Domnului va străluci în curând pentru mine; şi apoi în clipa hotărâtă mă va conduce acolo unde nu mai este nevoie nici de lampă, nici de lumina soarelui. Să-L lăudăm pe Domnul!

***

28 septembrie

LUCRAREA ESTE FĂCUTĂ; ODIHNEŞTE-TE ÎN EL

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. – Evrei 4.9

Dumnezeu a pregătit o odihnă ca aceea de Sabat în care noi putem să intrăm. Aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună, n-au intrat în odihnă din pricina necredinţei lor; de aceea odihna rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. David a cântat-o; dar a cântat-o numai în parte, pentru că Israel respinsese odihna lui Dumnezeu. Iosua n-a putut să i-o dea, şi nici Canaanul nu i-a dat-o. Ea rămâne pentru credincioşi.

Vino, deci, suflete drag sileşte-te să intri în această odihnă. Lasă lucrarea chinuitoare a păcatului şi străduinţele tale personale. Încetează de a-ţi mai pune încrederea chiar în lucrări despre care s-ar putea spune: „Ele sunt foarte bune”. Am ajuns noi la această încredinţare? Să ne odihnim de lucrările noastre, după cum Dumnezeu S-a odihnit de lucrările Sale. Să ne găsim uşurarea poverii noastre în lucrarea săvârşită de Cristos. Totul a fost bine îndeplinit în El: Dreptatea lui Dumnezeu nu poate să ceară nimic mai mult. O pace adâncă este partea noastră în Domnul Isus.

Cât despre lucrurile de care mai trebuie să ne îngrijim, adică lucrarea harului în inimile noastre şi lucrarea lui Dumnezeu în inimile alor noştri, să lăsăm povara asupra Domnului şi să ne găsim odihna în El. Când Mântuitorul ne dă un jug ca să-l purtăm, El este gata să-l sprijinească astfel ca noi să ne putem odihni în El. Numai prin credinţă intrăm în această odihnă a lui Dumnezeu şi renunţăm s-o găsim în plăcerile noastre personale sau în lenevia noastră. Isus însuşi este odihna desăvârşită, în care El ne umple inima.

***

29 septembrie

A-L SLĂVI PE CRISTOS ISUS

El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. – Ioan 16.14

Duhul Sfânt nu poate să-L proslăvească mai bine pe Domnul Cristos, decât vorbindu-ne despre Cristos însuşi. Domnul Isus este cea mai bună Persoană pe care Duhul Sfânt o recomandă. El nu poate să se împodobească decât cu cel mai preţios giuvaer care este Domnul Cristos.

Mângâietorul ne arată ce a primit de la Domnul Isus Cristos. Noi nu putem să vedem nimic desluşit dacă nu ne descoperă El (Duhul Sfânt). Felul lui de a lucra este să ne lumineze mintea şi să ne deschidă Scripturile, şi în felul acesta să ni-l arate pe Domnul. Îţi trebuie un mare talent ca să arăţi un lucru şi acest talent îl are Duhul adevărului în cea mai mare măsură. El arată lucrurile aşa cum sunt ele. Acesta este un mare privilegiu, aşa cum este cunoscut de cei ce s-au bucurat de vedenia cerească.

Să urmărim luminarea Duhului Sfânt; nu ca să ne măgulim curiozitatea noastră, nici pentru un câştig personal, ci pentru slava Domnului Isus. O, dacă am avea gânduri potrivite pentru El. Gândurile noastre pământeşti îi aduc necinste scumpului nostru Mântuitor. Să ne dea El un gând sincer despre persoana Sa, despre lucrarea Sa şi despre slava Sa, astfel ca întreg sufletul nostru să poată să-I cânte laude. Când o inimă este îmbogăţită prin învăţătura Duhului Sfânt, Mântuitorul este atunci proslăvit mai presus de orice.

Duhule Sfânt, lumină dumnezeiască, fă-ne să-L vedem pe Domnul Isus!

***

30 septembrie

NEVOIA DE A DESCHIDE GURA

…Deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umple. – Psalmul 81.10

Ce încurajare este această făgăduinţă pentru rugăciune! Vederile noastre omeneşti ne fac să cerem lucruri mici, pentru că mici sunt şi meritele noastre. Dar Domnul ne îndeamnă să cerem mari binecuvântări. A ne ruga ar trebui să fie un lucru aşa de simplu, aşa de firesc şi aşa de obişnuit, cum este deschiderea gurii. Când un om este cu adevărat plin de râvnă, el deschide gura larg, şi versetul de mai sus ne îndeamnă să fim plini de râvnă, de ardoare, în rugăciunile noastre.

Să nu ne temem de a fi îndrăzneţi faţă de Dumnezeu şi de a-I cere binecuvântări mari şi numeroase. Citiţi şi ce scrie la începutul psalmului: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului” şi apoi „deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umplea”. Pentru că El a dat deja poporului Său atât de mult, acum îl îndeamnă să ceară şi mai mult şi să aştepte lucruri şi mai mari.

Vedeţi cum păsărelele din cuib întind cioculeţele lor larg deschise spre mama lor. Să facem şi noi la fel. Să bem din har prin toate deschiderile sufletului nostru, întocmai ca un burete care suge şi se îmbibă cu apa în care este afundat Dumnezeu este gata să ne umple, dacă şi noi la rândul nostru, suntem pregătiţi să fim umpluţi. Nevoile noastre să ne facă să deschidem gura, slăbiciunile noastre să ne facă să suspinăm şi lacrimile noastre să ne facă să strigăm ca un copil. Gura aceasta deschisă va fi umplută chiar de Domnul. Fie ca acest lucru să se întâmple cu noi, în această zi.

Sursa: primite prin Email

http://ift.tt/YzK3V8


10 9 / 2014

Pst-Chris-wif-2

Iată, divorţează Chris Oyakhilome ! (1)
“Vraciul lui…Hristos” ! Pe “Străjeri…”, în come
I-a lăsat, făr’ veste…Singura-i minune
De necontestat, e-n duh de-ntinăciune…

Deja, răspândită-i noua inepţie
Ce o pune-n umbră pe scumpa-i soţie;
“Vraciul n-a curvit ! S-a făcut mai… “tare”
De acum, “în…Domnul”, în slujirea-i mare… 

Căci păcatul lui, este-adevărat,
E-o încercare bună, de necontestat;
E-o verificare în noua-i lucrare
De vindecător plin de faimă mare…

Şi-n cer va ajunge ! Cert e… “No coment !”
(Pe-acest destrăbălat şi… păstor dement
Păcatul îl întăreşte iarăşi în… “slujire”;
Iar fanii-l aşteaptă mai plini de iubire !)

Când nu se-aştepta, (aşa i-a fost… sorţul)
Anita-i promite, iminent divorţul…
Şi-i “minune mare” (fără kundalini…) (2)
Fără zvârcoliri, pe scena luminii…

Fără proiectoare; peste tot stupoare
Şi dezamăgire peste adunare…
Recuzita-i zace jos, pe sub estradă
Strategii şi farse, lumea să le vadă…

Scaune cu rotile, pentru minţi debile
Rămân neocupate, false, inutile !
Vindecări lipsesc, duhu-i… “I-cabod” ! (3)
Şi-s rărite rânduri astăzi în norod…

…Cât se bucurară non-cesaŢioniștii (4)
Prin ţară și-n afară, mari… liber-schimbiștii;
Colaboraţioniştii, şi-au schimbat doctrina
Pe-o “intoleranţă la gluten…” (5), Lumina !

“Noul val” (6) de… sfinţi neocarismatici (7);
C-un elan străin şi în Duh, …astmatici!
Poposind la noi cu a lor charismă;
Din care-a rămas doar o slabă…izmă !

Manipulatorii, de mulţimi naive
Oferind “minunea” (grâul din… colive !)
Aşteaptă…partajul “vraciul lui… Hristos”
În bancnote-n aur, bunuri de-aici, jos…

În Dubai, în bănci, zace-al lui tezaur,
Câştigat uşor c-un glas de balaur;
Prefăcut mieros, om neomenos
C-un mesaj sinuos, fals şi mincinos !

Fals profet, scârbos şi contrafăcut;
Duh din… cornul mic (8), logoped (9) limbut !
O altă Evanghelie cu un alt Isus;
Şi c-un duh străin nevenind de sus !(10)

Minuni de duzină, bune pentru fraieri
Moarte-s sub cortina ridicată ieri…
Spectacolu-i gata, altul este…tata
Lui Oyakhilome… Iar “neruşinata”

I-a stricat cununa de “apostol uns…” !
Anita-l acuză de păcat ascuns,
De un adulter !   Mâinile spre …cer
‘Geaba le ridică, elegant, lejer…

(Tânăra-i soţie   e o… bârfitoare !)
Chris, peste-adunare cere-o…revărsare;
O ungere proaspătă”, vânt de-nviorare
Şi gesticulare, forme în mişcare…

Chipul lui de…sfânt, trebui’ reparat,
Reabilitat pentru-un public larg, şi imediat !
“Vraciului Chris(t)” i-a stricat cununa,
Iubita lui soţie, pentru totdeauna…

S-a sfârşit sezonul cu lipici la fraieri
S-a sfârşit minunea din topul de ieri…
Maglavitul (11) nostru-i “maglavitul” lor !
Încă se mai scriu lungi… “Scrisori de dor…”

“Scrisori de Iubire”, lungi, pentru-un…Isus,
Doar nigerian… (Nu spre cel de Sus !)
…Vine Volintiru (12) ca un…. voluntar;
Cu chemări fierbinţi, fără niciun har…

Pocăinţa-i stearpă, e-un hibrid lumesc
Care nu aduce, roade-n Duh ceresc !
Ci doar subterfugii şi tertipuri terne
Fără de substanţă, răsplătiri eterne…

Şi-a primit poporul arte…marţiale
Tehnici kundalini, displazii (13) de şale…
Atingeri de chakre (14), stări emoţionale
Tăvăliri pe jos, râsete-abisale…

Lovituri în creştet şi în frunte, mirul;
La un semn, din gloată s-a pornit delirul…
Iar de pe un deal, zeul Baal priveşte
Mut-mut de uimire; rating-ul îi creşte…

Azi nu-s scrijelaţi adepţii-i cei noi;
Sunt post-modernistii ce-s…creştini “de soi” !
Ce-n cor aiurează chemându-l pe nume
Pe-același Baal(15) , să revină-n lume !

…Vin doi… “martori” falşi, vin cu rătăcirea:
Unui din vechime, cel cu…nimicirea;
Celălalt, modern, din secolu-ntâi
Vânând prin biserici, loc de căpătâi…

Unu-i Balaam(16), ce-a adus urgia;
Învăţând copiii ce-nseamnă…curvia…
Altu-i Nicolae(17), mai nou, “prozelit”;
Ce-a luat Cuvântul Sfânt, răstălmăcit…

Amândoi înseamnă “Domn peste popor”;
Puşi la loc de cinste, ca un fals păstor…
Unu-i mincinos grăind în ebraică;
Celălalt, e-un… “leader” amăgind în greacă…

Baal – Balaam, Chris şi Nicolae;
Toţi sunt mincinoşi, toţi sunt foc de paie…
Mirişte aprinsă, o holdă întinsă;
Foc străin ce-aprinde poftă, demult stinsă…

…Vine Izabela(18), proorociţa-aceea
Fals păstor de turmă (cică, tine… “Cheia” !)
Fiica lui Baal, cum se tălmăceşte;
Care prin biserici, lideri perverteşte

Cu “Letere (19) de-amor”, curtând cu mult dor
Pe un fals păstor; lup şi vrăjitor;
Lacom pe pământ, şi în cinste pus;
Iubitor de sine, (nu de Cel de Sus) !

Aceştia fac “legea” în turmă, uşor;
Dându-i doar…spectacol naivului popor…
“Vrem pâine şi circ !”(20) strigă-n…microfon;
Ca şi cei din vremea lui Napoleon !

Aceştia se zbat, dar nu pentr-o Cunună
Pregătită-n cer, ci pentru ce adună…
Pe pământ li-e locul mult dorit de rai;
(Ca ismaelitii, conturi în…Dubai !)

…Iată cum “Străjerii…”, iute, “pus-au… botul”
Şi s-au ars apoi, “vindecaţi” cu totul;
Toată sforăria de manipulare
De mulţimi năuce, cu-așa vindecare…

Doamne, unde este mintea-aceea trează
Care sus, pe ziduri, nencetat veghează ?
Unde sunt Străjerii ce-au fost puşi în post
Ca să strige-ntruna pentru cei de jos

Când vine vrăjmaşulHristos mincinos -
Lup în piei de oaie şi…rânjind hidos ?
…Postul, rugăciunea-i fără de efect,
Dacă dormi în post, tolănit, direct !

Cu un post în public, nu te faci mai sfânt,
Nici cu rugăciuni, făr’…discernământ !
Nu-L “uimeşti” pe Tatăl, nici pe Fiul Său…
Nici pe Duhul Sfânt care…nu-I al tău !

“Ungerea cu mir” crezi că-i…”spagă”- adusă
Cu care în fală, Uşa Sfântă-i…”unsă” ?
Nu forţezi tu, Mâna Celui ce e Sfânt,
Cu o zvârcolire sărutând pământ ?

Tehnici kundalini, meditaţii yoga,
Toate-s “lucrătura” lui Satan, în vogă;
Făcând parte din planul de-amăgire, trist,
Cu care lucrează astăzi, Anticrist…

Mantrele budiste, şi căderi în come,
Le-a “gestionat” Chris Oyakhilome !
Chakre, fără număr… i-au adus venit,
Rotunjindu-i conturi de Iudă, iubit !

Râsul sfânt “îngraşă”, propovăduitorul
Rătăcirii-n plen şi orbind poporul !
“Slăbănogii”-așteaptă, ca măcar un…cent,
Să primească şi ei, pentru-al lor…talent !

Iar în ceata celor cu boală celiacă
Vindecarea sfântă nu vrea să se facă !
Iar intoleranţa la gluten, pe dată,
Să dispară-n veci c-o “ungere curată”…

… Este lucrătura “Curvei celei Mari”,
Babilonul lumii cu…”biserici” tari !
Căci aşa “Trezire”…nespirituală,
E-o reclamă falsă, faimă personală !

Este misiunea cea născută-n ură
Sub sceptrul papal; este-o făcătură
Ce dezbină fraţii care se-alipesc
Numai de Hristos, Domnul Sfânt, ceresc !

Prima dată, Luther, i-a deconspirat
Cu- acele “Teze” i-a anatemizat !
Îmbrăcaţi sunt lupii, doar în piei de oaie
Prin Biserici sfinte, turmele despoaie…

Cu minuni moderne, ei uimesc noroade;
(Vin din Vatican, pentru minţi neroade…)
La pachet, bolnavii, sunt aduşi pe targă
Şi-apoi pleacă…lefteri, iar, în lumea largă !

Este-o lucrătură străină, drăcească
Cu care se sfidează Pronia Cerească;
Tiara Papală, rupe uniune
De fraţi sfinţi, salvaţi, c-o diversiune…

Şi i-a dat un nume, fals, străin, hidos,
Numit cu aplomb: “Vraciul…lui Hristos !”
Hristos mincinos, glas de miel-balaur (21)
Numărând argintii, purtând nimb de aur:

Chris Oyakhilome, “Vraciul lui…Satan”
Îşi va purta tiara de încins catran;
E numai începutul prăbuşirii sale,
Demascat de soaţa-i înșelată-agale…

“Singur s-a fălit că e înţelept, şi-a înnebunit…” (22)
Marea-i prăbuşire nu l-a ocolit !
De-acum, nici chiar… “Papa,
Cu-ale lui coroane…, una peste alta…”(23)

Nu-l ridică-n veci, de unde-a căzut;
Pe Oyakhlilome, prefăcut şi slut…
Hristos mincinos, “Vraci al lui Hristos
Făcut “de minune” chiar aicea, jos !

Papa Francisc (24) vine ca să-i mulţumească,
El, “Vicarus Dei”, cifră diavolească…
De Oyakhilome, se-apropie-abil;
Îi întinde mâna la pupat, gentil

Pentru c-a pus “umărul”, pe ascuns, subtil
Înhămat de Papă, la… papamobil !
El, evanghelistul şi apostol uns;
Hristos mincinos, prefăcut, ascuns…

(Ionel Lazar, Deva, 05.09.2014, ora 20,30-23,30.)

 +++++++

Note

(1) OYAKHILOME, CHRIS – “oyakhilome” în limba nigeriană înseamna vraci sau vrăjitor (“Vrăjitorul” lui… Hristos ?)

Nu am restul referințelor …

Citiți textul de introducere  AICI

Sursa: http://ift.tt/1qiDeTs


09 9 / 2014

Daniel BranzeiTest pentru incompatibilitatea de valori

by Daniel Brânzei

Iată Eu stau la ușă și bat.” (Apoc 3:20)

Ne aflăm în fața unui test “Incompatibilitatea de valori”. S-a predicat mult și acum ne aflăm în fața unui test. S-a predicatt foarte bine, dar am rămas la apel fără mâini ridicate și cumva cu un zbucium în suflet. Tema aceasta a fost bună, sau n-a fost bună? A fost folositoare sau a fost nefolositoare? Este Domnul Isus înăuntru, sau este încă la ușă?

Și, ca s-o clarificăm odată pentru totdeauna, aș vrea să vă propun un test, am să vă trec prin câteva versete în care vom examina oferta Domnului Isus din acest context și răspunsul dvs. O să-mi spuneți dacă ne interesează sau nu. Îmi dau seamă că misiunea mea este destul de grea mai ales cu cei care sunteți aicea, în spatele vorbitorului, orchestra, corul, tinerii, și pentru care aș fi vrut să vorbesc în mod special, tinerilor, acustica sălii face ca tot sunetul să fie proiectat în partea din sală și voi nu mă auziți. E adevărat, mă auziți, voi acolo, în spate?

Când eram în România ne găseam încă în lagărul comunist și s-a făcut un concurs de proză scurtă, deci scriitori care să scrie, nu o întreagă carte, ci numai scurte bucăți. Și a câștigat un polonez sau un ceh. Proza lui era la pregătirea unei adunări de partid și, cel care trebuie să țină cuvântarea, i-a zis „Măi Ioane, du-te mă în spate, acolo, să vezi dacă funcționează microfonul de aici, dacă se aude sau nu se aude!” Ion s-a dus acolo în spate și domnul director a luat foile și a început să aleagă ceva din ele și a zis … citind ce scria pe-acele foi „producția nu s-a făcut anul acesta, pentru că mai este încă foarte multă neglijență, unii oameni mai vin foarte târziu la servici…. Măi Ioan, se aude?”, Ion din spate „Nu se aude Tov. Director!” „Măi Ioane, cum nu se-aude, mă?” și mai repetă odată la microfon….„Măi Ioane, cum nu se-aude, mă?” „Nu se aude Tov. Director!” Măi Ioane, ia treci tu aicea și merg eu acolo. În a venit el la microfon, dl director s-a dus în spate. Directorul „Zi-i, măi, Ioane!”, Ion…„Directorul nostru este un om ipocrit. Toate reclamațiile noastre n-au nici un fel de răspuns!”…dirertorul din spate… „Mă, ai dreptate, nu se aude!”

I’m sorry, pentru voi (tineri) e foarte greu, nu se aude! Dar la dvs., în sală, se aude? Dacă eu predic scurt, ei – tinerii – vor cânta ca și la „Desculți” până la ora 12.00 noaptea. Vă promit că dacă voi rămâneți cu mine până la „Amin”, eu rămân dup-aceea la cântări. Aș vrea ca predica mea și atenția dvs. să se termine cam în același timp. Îmi dau sema că este o provocare din două motive. Am fost împreună cu dvs. la prânz și v-am văzut cum v-au hrănit frații de aici, am văzut cum stăteați la masă și cum stăteau mașinile dvs. la păscut pe iarba pajiștilor dimprejur și-mi dau seama că sunteți în firea pământească foarte greu de urnit, de aceea și expunerea mea o să fie mai puțin solemnă, o să caut să vă țin atenți cât pot eu. Cât pot eu, am să mă străduiesc, dar nu înseamnă că o să și reușesc.

Sper că ochii celor care văd, înțeleg. Cei care au aranjat vorbitorii din Convenția aceasta au făcut în așa fel încât primul s fie fratele Nelu Cinteanu și ultimul vorbitor să fie Daniel Brânzei. I-a așezat pe cei mai tineri între doi și mai „tineri”, pentru ca unul să lanseze tema iar celălalt… nu știu ce să facă! S-a predicat bine și eu vreau să vă fac o mărtuirise pe care eu o știu, și de aceea m-au lăsat să fiu ultimul: îmi place Cartea Revelației , Apocalipsa, această carte a Descoperirii. Revelație în limba romînă este ceva mai straniu, dar asta e, este ca o poză care iese de pe o foaie albă și începe să se contureze o imagine. Se descoperă, se revelează. Îmi place teribil de mut Apocalipsa.

Tema pe care a luat-o Sebi Rusu este o temă care invită la sudierea profețiilor și eu nu-mi dau seama de ce m-au pus ultimul, probabil pentru că sunt pasionat de împlinirile profețiilor în evenimentele contemporane. Și ei m-au auzit pe unde am mai ținut și și-au zis „fratele Daniel o să țină și în seara aceasta”. Vreau să spun că doresc să vă dau niște evenimente care sunt cele mai îndepărtate în timp, tot profeție este. Cartea Revelației-Apocalipsa, este o carte foarte interesantă. Este Descoperirea lui Dumnezeu într-o carte care este ea o Carte de revelație.

Tema de astăzi este apelul Domnului Isus să intre înăuntru. Te-ntrebi, de ce nu este înăuntru? Ce este între El și cei dinăuntru că nu pot să stea împreună? Dacă este biserică, se sub-înțelege că a fost o vreme când El a fost înăuntru, că altfel nu putea să fie biserică, nu?! N-ai cum să fii biserică dacă nu-i Domnu’ Isus.

Dar în urma unor evenimente Domnu’ Isus a ajuns afară. Și acum El vine și bate la ușă și dorește să intre înăuntru. Și frații care au vorbit înainte au spus că posibilitatea ca să-i deschidă, există, dar există și posibilitatea ca să nu-i deschidă. Și te întrebi, de ce oare? Și o să vă dau și răspunsul, cu care o să și închei seara aceasta, dar nu acuma, puțin mai târziu – este o incompatibilitate de valori. Sună pretențios, am să caut să nu fiu tot așa toată seara. O incompatibilitate de valori.

Domnul Isus ține la anumite lucruri, ei țin la alte lucruri. De exemplu ei vor aur, Domnul Isus zice, nu, nu aur dintr-ăla, Eu vreau aur curat. Oamenii aceia (din Laodiceea) se cred bogați, dar Domnul Isus zice „Nu, voi sunteți săraci.” Oamenii aceia sunt foarte bine îmbrăcați, luxoși chiar, dar Domnul le zice „Nu sunteți. Din punctul Meu de vedere, sunteți goi, mi-e și rușine să Mă uit la voi că vi se vede goliciunea.”. Goliciunea, un cuvânt prea blând că este tradus așa. O incompatibilitate de valori.

Ca să înțelegeți mai bine o să vă povestec o întâmplare din folclorul bisericilor de negri de-aici din America, dacă este puțin mai colțoasă supărați-vă pe ei, nu pe mine. Pe vremea segregației când America separase albii de negri cam în toate părțile și lucrurile, și-n restanrante, și-n autobuze, dar și-n biserică. Pentru că-n drumul lor către biserică, treceau pe lângă o biserică de albi, ce și-a zis unul dintre ei „Ce-ar fi să intru la biserica fraților albi?” Zis și făcut, a intrat, cel de la ușă s-a speriat a vrut să-l prindă, Sam al nostru s-a dus în față până pe prima bancă și s-a așezat acolo.  Predicatorul s-a oprit, organista a înghețat, toate privirile s-au întors către Sam. Asta până ce doi ușieri mai voinici au venit și l-au „umflat” pe intrus și l-au dus afară și l-au aruncat de pe treptele acelea în praful de jos, și i-au zis răspicat: „Să nu te mai prindem că vii la noi în biserică!” Și, folclorul ăsta negru spune că Sam s-a ridicat de pe jos, puțin lovit și plin de praf, și în timp ce se scutura, în momentul acela, de sus,  Domnul Isus I-a zis: „Hei, Sam, Bună dimineața! ” Sam a zis „Good morning Lord” Și Domnul l-a întrebat „Dar ce ți s-a întâmplat, ce s-a petrecut aici?.” iar Sam  I-a zis: „Am intrat în biserica asta și m-au aruncat afară.” Iar de sus Domnul Isus îi spune „Sam, tu măcar ai intrat, Eu de 40 de ani Mă strdăduiesc să intru!” (Folclor de biserică de negri!)

Incompatibilitate de valori – Vreau să vă propun în seara aceasta un test pentru ca să puteți afla un diagnostic, să aflăm cum suntem noi față de cum este El, ce dorim noi față de ceea ce dorește El. Apocalipsa este o carte fascinantă. Nu știu dacă v-ați gândit vreodată (și sper să vă spun câteva lucruri care să vă intereseze în seara asta), că Biblia este toată o Apocalipsă, pentru că ea ne vorbește despre un Dumnezeu la care nu am avea acces altfel, pe altă cale. Dumnezeu ne-a descoperit despre Sine în cartea aceasta care se numește „Cuvântul lui Dumnezeu”. Și pentru că ea este toată o Apcalipsă, ea nu numai că se termină cu Apocalipsa, ea începe tot cu o Apocalipsă. Și, în general, oamenii nu observă lucrul acesta. Autorul primelor cinci cărți din Biblie este Moise, dar el s-a născut abia în cartea a doua, Exodus. Geneza este o carte de Revelație, chiar dacă acceptați ideea că în mare parte este compilarea lui Moise din diferite momente istorice, cel puțin primele capitole care vorbesc despre crearea cerului, de evenimentele care s-au petrecut cu ispitirea omului, de rânduielelile și cele care s-au întâmlat apoi, de cum s-au împărțit oamenii pe suprafața pământului, n-avea nimeni cum să le știe, nu aveau de unde să le știe. Biblia este o carte de Descoperire care nu numai că se termină cu o Descoperire, dar începe cu o descoperire și este în esența ei Descoperirea lui Dumnezeu pentru ca omul să poată cunoaște. Doamne ajută-ne să Te cunoaștem! Amin? Amin!

Deschid Biblia asta a planului profetic pe care fratele m-a rugat s-o fac pentru frații penticostali. Când fratele mia zis: „Frate Danile, dă-ne și nouă o Biblie cu un studiu ca acela pe care l-ai făcut pentru frații menoniți” Nu s-a putut și au zis „Fă-ne alta” Iar eu m-am gândit „De unde să fac alta. Nu poți să spui prea multe, tot aia spui. Numai dacă vreți s-o fac cu un alt specific, să fac o Biblie de familie și atunci studiul adăugat o să fie despre familie sau dacă vreți să vă fac o Biblie cu un studiu… sau cu un studiu…? și am scăpat întrebarea sau vreți să vă fac o Biblie cu un studiu al planului profetic?” Și fratele a zis: „Frate Brânzei, pe asta s-o facem că prinde la penticostali. Dacă-i cu profeție prinde la penticostali.” V-o recomand s-o cumpărați, este o muncă de aproximativ 40 de ani. Cine a fost sau cine merge în Israel nu va mai citi niciodată Biblia la fel. Cine citește Biblia planului profetic nu va mai gândi niciodată la fel despre mântuire. Îmi plac profețiile, îmi place Apocalipsa. Există oameni care spun „N-o citi, e complictă!”

V-am aduc câteva slide-uri cu imagini de studiu, studiu pe care însă nu-l putem face la Convenție. Există o taină a comunicărilor lui Dumnezeu. Unul din semnele că ceea ce scrie vine de la Dumnezeu este cifra 7. De exemplu apostolul Pavel scrie epistolele la 7 biserici. Mesajul pe care Domnul Isus i-l transmite lui Ioan  să-l scrie este tot către 7 biserici. Puteau să fie mult mai multe, nu avem nici o scrisoare către biserica din Ierusalim și aici era înregistrată o biserică foarte mare, nu avem o scrisoare către biserica din Antiohia, o biserică care a fost un centru misionar, dar sunt acestea 7, alese, selectate, pentru că ele implică o comunicare foarte rotundă, foarte completă, mai puțin ar fi prea puțin, mai mult ar fi prea mult. Și Domnul Isus ne dă o comunicare cu 7 biserici alese-selecționate. Dacă vă uitați pe hartă, aceste biserici (Apoc 2-3) sunt în Turcia actuală cumva adiacente la insula Patmos unde apostolul Ioan a fost exilat și unde comentatorii spun că în această regiune i-a fost aria lui de misiune, de lucru al lui Ioan, și Ioan aflat pe insula Patmos ducea grija bisericilor, ce se va întâmpla cu ele, iar Domnul Isus îi spune „fii liniștit”. De aceea acea vedenie extraordinară din capitolul întâi în care Îl vede pe Domnul Isus așa cum este El, în slavă, și nu mai îndrăznește să pună capul pe pieptul Lui, ci se prăbușeșe la picioarele Lui, pentru că părul îi era ca lâna, albă, ochii Lui erau ca flăcările… și Ioan se prăbușește. În mâna Lui ține 7 stele. Și mesajul Lui pentru grijuliul Ioan este „Nu tu porți grija bisericilor. Eu țin bisericile în mâna Mea.”

Am zis că sunt selecționate, și bineînțeles că pot fi luate ca 7 tipuri de biserici, pot fi 7 perioade de timp din istorie și așa pot să fie studiate, pot fi ca 7 biserici care au existat atunci, sau ca 7 tipuri de biserici care vor exista în toată perioada Bisericii până la răpire. Se poate și așa și așa și așa… Unele studii se numesc istoriciste, alta viitoristă, alta idealistă în interpretarea acestor biserici. Și cumva am ajuns la concluzia că asta e o carte grea, nici teologii nu se pot pune de aceeași părere!!! Eu am trecut prin școli în care cei care ne învățau spuneau „Apocalipsa este bine s-o lăsați deoparte că este o carte foarte grea. ” Și într-adevăr este o carte plină de simboluri, plină de metafore, toate grupate în jurul acestei cifre 7: 7 biserici, 7 îngeri, 7 mesaje 7 scrisori, 7 potire, 7 trâmbițe, 7 dealuri… totul este cu 7.

De 7 ori în cartea aceasta se spune „ferice de cel ce citește și împlinește”. De 7 ori. De 7 ori în cartea aceasta ni se spune cum ar trebui să fie reacția noastră la mesajul care ni se aduce prin revelație. Și trebuie să spunem Amin, în primul rând. Împreună cu făpturile cerești, cu toate celelalte, suntem îndemnați să spunem Amin.
Cartea se termină cu o serie fulgerătoare de 7 viziuni, în partea cea mai îndepărtată a orizontului, totul este grupat în acest tipar de 7. Fiind însă plină de metafore și de imagini oamenii se sperie de ea și o evită. Aș vrea să-mi răspundeți câți ați citit Apocalipsa în ultimul an? Există două cărți care nu se citesc, una e în Vechiul Testament, alta e în NoulTestament. Cântarea cântărilor, în VT și Apocalipsa în NT. Și totuși de 7 ori în cartea aceasta – Apocalipsa – scrie „ferice de cel ce citește și împlinește”, are o promisiune. Dar pentru că ne-au amețit teologii cu tot felul de denumiri și de interpretări ne-am pierdut. Am văzut, de exemplu, la cuprinsul cărții (Apocalipsa) că ea vorbește despre lucrurile care au fost, despre lucrurile care sunt și despre lucrurile care vor fi. Deci este trecut, prezent și viitor. Până la capitolul 5 ar fi partea aceasta … iar de la capitolul 6 înainte sunt lucrurile din viitor. Vă mărturisesc că am studiat toate acestea, dar mi se par așa de uscate.

Apocalipsa nu este trimisă unui savant care trebuie s-o analizeze. Apocalipsa este trimisă unui copil al lui Dumnezeu care este îndrăgostit de Dumnezeu. („Amin”, se aude din sală). Ea trebuie citită cu inima și cu ochii unuia care se bucură de ceea ce face Dumnezeu.

Cea mai frumoasă împărțire pe capitole a Apocalipsei am găsit-o într-o carte a lui Moody (D. L. Moody 1837-1889). În drumul făcut spre Hickory, în Huston au fost ceva tulbuențe în atmosferă, ceva furtuni, și avionul meu nu a mai plecat, conecția s-a pierdut și cineva cu inima bună a vrut să mă trimită prin Chicago și să ajung aici a doua zi seara. Și am zis trimite-mă într-altă parte și m-a trmis la … și am făcut  studiu biblic toată noaptea cu femeia de serviciu. Numai noi doi am fost în aeroportul acela. Și aveam cu mine tableta cu colecția mea electronică și am citit câte ore din Moody. Și l-a găsit pe Moody îndrăgostit de Apocalipsa, fratele meu și eu, fratele lui. Și Moody spune, știți care e cea mai bună împărțire a Apocalipsei? Iată care este împărțirea Apocalipsei pentru omul simplu, pentru Daniel Brânzei: prima parte, aia de la început, spune că în luea asta e și bine și rău. După care a doua parte spune înainte să fie bine o să fie tare rău, capitolele 6-19. Iar capitolele 19-22, după ce i-a fost foarte rău iarăși e bine, e foarte bine. Apocalipsa trebuie trăită, nu analizată.

Cineva mi-a spus „Daniel, ție de ce îți place Apocalipsa, că nici n-o înțelegi, pe toată Apocalipsa?” Și am zis „N-o înțeleg, cum s-o înțeleg?!” „Ei, atunci cum poate să-ți placă dacă n-o înțelegi?” I-am explicat și vă explic și dvs. Nu există nici un bărbat să poat să înțeleagă o femeie. Amin? Amin? (…Aplauze dee confirmare). Am un coleg care este păstor la Lugoj, dar nu vă spun numele, și după mai mult de 30 de ani de căsătorie a spus „Eu pe nevastă-mea o cunosc din scoarță în scoarță. Dar nu știu niciodată la ce pagină e!” Acuma, de ce ne-am însurat dacă experiența asta a neputinței noastre de a ne înțelege soțiile, cum ar fi să mergem la tinerii ăștia care tot vor să se însoare… Și cum nouă ni se spune „Nu studia Apocalipsa, că tot n-o poți înțelege!”, ne-am duce și noi la băieții ăștia și le-am spune „Mă băieți, nu vă însurați, că n-o să înțelegeți nicodată…soția; nu vă luați vreo Apocalipsă dintr-asta! Feriți-vă ca de foc de Apocalipsa! De …interpetări. Fii atent, dacă te-nsori, câteodată sti  că ești printre îngeri, altădată că ești printre demoni…așa-i Apocalipsa. Câteodată o să auzi trâmbițe, altădată toate potirele mâniei o s vină peste tine. Nu vă-nsurați, măi băieți, măi, nu faceți prostia noastră…!!!” Mărturisesc înaintea dvs. că-mi iubesc soția, de-aceea-mi place și Apocalipsa. N-aș putea trăi fără soția mea. Nu-mi închipui viața mea fără Apocalipsa. Pe nici una n-o înțeleg deplin. Dar asta nu mă-mpiedeică să le iubesc și să le consider binecuvântarea lui Dumnezeu pentru mine. Îmi place tare mult, îmi place tare mult Apocalipsa.

Fragmetul acesta pe care l-a ales Sebi Rusu vorbește despre Glasul Domnului Isus. Și ați auzit toate aceste predici „Iată Eu stau la ușă și bat.” Eu n-am ambiția în seara aceasta de-a face un studiu, deși aș rămâne să fac acest studiu cu fratele de la Londra și cu Matei, noi suntem cu Apocalipsa.

Sunt 7 scrisori. This is the test. This is only the test. Și-ajung la test, eu tot acolo vreau să ajung. Scrisorile acestea sunt spuse de Domnul Isus și au anumite lucruri comune și au anumite lucruri care nu sunt comune. Nu este timp a trece prin toate acestea, dar fiecare dintre scrisori, este cu o structură foarte precisă, care se repetă la fiecare scrisoare. O analiză a Domnului Isus pentru fiecare biserică în parte, cu ceea ce este bun, cu ceea ce este rău, cu ceea ce ar trebui ei să facă și dacă fac intră în categoria biruitorilor pentru care există anumite promisiuni. Privite din punctul de vedere al Bibliei, partea acesa a scrisorilor este un mesaj de har. Și aș vrea să mă înțelegeți foarte bine: toate dezastrele căderii sunt în capitolele 2 și 3 din Geneza. Toate rezolvările lui Dumnezeu sunt în Apocalipsa, capitolele 20 și 21. Sunr cele două, alfa și omega ale cuvântului lui Dumnezeu. Nu poți înțelege Apocalipsa dacă nu studiezi în contextul Genezei. Toate temele care sunt lansate acolo în Genza, parcurg apoi toate, Biblia, ca niște fluvii și se varsă toate în oceanul acesta al ultimei cărți numite Revelația, sau Descoperirea, sau Apocalipsa. Așa că scrisorile acestea trebuiesc analizate de un am care cunoaște puțin Biblia.

Dezastrele din Geneza, cap. 2 și 3, rezolvările din Apocalipsa, capitolele 20 și 21, iar în Apocalipsa cap. 2 și 3 sunt diagnosticile lui Dumnezeu. Nu cumva și biserica de azi străruie în problemele pe care le-au avut oamenii dintotdeauna, nu cumva s-au întors la vlorile unei umanități căzute? Țineți minte împărțirea mea: deocamdată e și bine, e și rău. Dar ce are să vină, va fi foarte rău! Dar după ce va fi foarte rău, va fi nespus de bine!

Deocamdată este și bine, este și rău. Trăim în carne, trăim în trup, trăim în conflictul acesta angelic în care existăm în luptele acestea care se dau între noi, în noi, în lumea aceasta… e și bine, e și rău. Și aici poți să fii de partea binelui sau de partea răului. Și Domnul Isus spune: „În lupta aceasta, nu toți vor birui. Există biserici care vor avea caraceristic anumite boli, dar nu-i obligatoriu ca toți să fie bolnavi. Celui ce va birui am să-i dau…” Se poate foarte bine ca într-o biserică care are mari probleme să existe oameni care nu le au, oameni care le biruiesc prin puterea lui Dumnezeu și prin lupta lor de fiecare zi. Aceasta este mesajul scrisorilor, și acestor oameni – sper că suntem noi – li se fac niște promisiuni.

Pe acest slide se observă planul și structura fiecărei scrisori. Fiecare începe cu o prezentare. „Iată ce zice Cel ce …” Și toate prezentările dacă le subsumați, dă o definiție a Domnului Isus. În capitolul 1 este descris din cap până-n picioare, pe când în fiecare scrisoare are o caracteristică a Lui pusă în antet, Eu sunt „Acesta”.
Pentru fiacre biserică, Domnul are o prețuire, ceea ce este bun în biserica respectivă; are un pericol, ceea ce este rău, fii atent aici ai o problemă; este o poruncă „Adu-ți aminte de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi”; este o pedeapsa ”altfel voi veni la tineși-ți voi lua sfeșnicul din locul lui dacă nu te pocăiești. Ai însă lucrul acesta bun că urăști faptele Nicolaiților pe care și Eu le urăsc.” … bun-rău-bun-rău. Și are în final o promisiune. Asta-i toată predica mea, să știți. Dacă pân aici, m-ați ascultat, restul e simplu. This is the test. This is only the test.

Slide-ul următor. Domnul Isus este afară și bate … Pentru că are o incompatibilitate de valori cu cei care sunt înăuntru. Ei vor „aur”, dar Domnul spune „aur curat” și așa mai departe. Luați aceste 7 oferte ale Domnului Isus (din cele 7 scrisori), citiți-le, și vedeți care este reacția dvs., personală, în fața acestor oferte. Dacă veți spune „Nu mă interesează, nu mă arage” – aveți o incompatibilitate de valori cu Domnul Isus. El vrea să vă dea ceea ce nu vă interesează. Citește frate cartea Apocalipsei. N-o înțeleg, frate Daniel.Nu cumva ești orb?

Citește frate cartea Apocalipsei. “Are chestii care nu mă interesează, care n-au valoare practică în viața mea.” Nu cumva ai un aur străin și nu prețuiești oferta Domnului Isus Cristos?

Citește frate cartea Apocalipsei. Și el răspunde “E așa de străină de problemele vieții mele,e așa de teologică, teoretică, n-are nici o implicație sau impact în viața mea practică.” Nu cumva între tine și Domnul Isus este deja o ușă? Nu cumva tu trăiești într-o lume care este a ta și El este într-o alta, afară?

This is the test. This is only the test. Testul acesta este pentru biserică. Și testul acesta este un test al valorilor. Aveți 7 lucruri pe care le oferă Domnul Isus. Vă saltă inima când auziți de ele sau spuneți „Eh”. „Ceea e aia? I don’t care. Nu e pentru mine!” Din reacția dvs., sunteți înăuntru sau înafară, cu alte cuvinte, Domnul e înăuntru sau înafară. Eu nu pot sa dau  testul pentru dvs., fiecare îl dă personal.

Slide-ul următor. This is the test. Vi le citesc, spunem Amin, și fiecare se cercetează pe el însuși. Să vedeți dacă aveți aceleași valori cu Domnul Isus, El vine și spune “Vreau să-ți dau ceva”, dar dacă spui a lehamite „Eh”; „No”, ai o incompatibilitate de valori cu El. Dar dacă însă ți se aprinde dorul în suflet, dacă ți se aprind ochii în cap, dacă începe inima să-ți bată și dacă sufletul tu tânjește … e bine. E bine.

Efes. La prima biserică, aceea din Efes, ce ofertă are  Domnul Isus pentru ea? Trebuie să fie 7 biruitori. „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții care este în raiu lui Dumnezeu.” Care-i reacția ta la această oferă?

Adam și Eva când au fost în grădină au avut de ales între doi pomi, cunoștința binelui și răului, și pomul vieții. Și au ales să mănânce din pomul cunoștinței. N-au mai mâncat niciodată din pomul vieții. Și tânjim și bocim că mergem la înmormântări la miliarde de oameni pentru că n-avem acces la pomul vieții. Moartea este un blestem, moartea este în lumea lui Dumnezeu cauzat unei neascultări ale noastre. Nu ne place să murim, nici apostolul Pavel, cât de mult ar fi dorit el să meargă acasă, nu a zis “Aș vrea să fiu dezbrăcat de cortul acesta”, ci “Aș vrea să fiu îmbrăcat cu celălalt peste ăsta”, adică să vină Domnul Isus înainte să mori. Nimeni nu vrea să moară. Cineva chiar a pus un banner sticker pe mașină TOȚI VOR SĂ AJUNGĂ ÎN CER, DAR NICI UNUL NU VREA SĂ MOARĂ. Și râdea ha, ha , ha. Dar nu e nimica de râs. Este o realitate, un adevăr. Abia aștept să mănânc din pomul vieții. Abia aștept. Abia aștept. Tu nu simți nimic? Dacă ai 17, 18 ani, tu încă nu simți nimic. Dar cu cât intrăm în toamna și apusul vieții, cu atât ne dă târcoale moartea, cu atâta începem groaza întâlnirii cu acest ultim dușman.

Mă duc cu biserica noastră, cu tinerii din biserică, la azilul de bătrâni. Dar merg și cu frații seniori din biserică în vizită la azil. Știți cine sunt cei mai greu de dus în vizită la azilul de bătrâni, din bisericile noastre? Oamenii bătrâni. Pentru că undeva în subonștient este gândul că vor ajunge și ei acolo. În aceste triste depozite de trupuri umane.

… îi voi da să mănânce din pomul vieții care este în raiu lui Dumnezeu.” Cât de mult îți dorești lucrul acesta? Pomul a fost strămutat de aici de pe pământ, din grădină, pe un plan mai înalt , și va coborî în Noul Ierusalim. Va fi un râu frumos acolo, va fi pomul acesta, pe dreapta și pe stânga, abia aștept… cu fiecare junghi, cu fiecare tuse, cu atât doresc mai mult. Doamne, ce mare greșeală a făcut Adam, ce mare greșeală a făcut Eva, Doamne, eu vreau s-o-drept, Doamne, eu vreau să trăiesc veșnic, eu vreau să trăiesc etern, Doamne vreau viață nu supraviețuire, vreau viață, Doamne. Nu-mi doresc nimic altceva Doamne decât viață.

Moody, în noaptea mea de acum două nopți, spune că înainte cu o zi să se declanșeze potopul Arca lui Noe nu făcea doi bani sau s-ar putea să fie vândută ca lemn de foc, un câștig infim. Când însă s-a declanșat potopul lui Dumnezeu, Arca lui Noe pentru oamenii care erau înafară, a ajuns să prețuiască cât toată lumea! Ei ar fi dat totul ca să poată să fie și ei în arca aceea de salvare. Spune marele Moody.

Smirna: “Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.” Moartea a doua este iadul, iazul de foc și pucioasă. Am ajuns să nu mai credem în iad. Am ajuns să glumim cu pcatul. Fete și băieți crescuți în bisericile noastre, cu predicile noastre în care vorbim prea puin despre iad, se căsătoresc și apoi vorbim de divorț… Ce să mai spunem de tinerii noștri, ei când aud de căsătorie se sperie și vor din nou la mama. Îi îneleg cumva, sunt mai maturi.

Fraților știu o familie de oameni care sunt spre 70 și ceva de ani și vor să divorțeze. Și-s pocăiți de-o viață întreagă . Nu ne mai temem de Dumnezeu. Oamenii cred că alegerea lor este în a merge împreună cu Dumnzeu sau în a nu merge împreună cu Dumnezeu, să fii fericit cu Dumnezeu sau să fii fericit fără Dumnezeu. Un mare artist de la Holyood, la întrebarea reporterului Unde vrei să mergi dacă mori, în iad sau în rai, și-a permis să glumească și a spus cam așa: A, binențeles c-n iad am așa de mulți prieteni acolo! Vorbele acestea or să-l ajungă-ntr-o bună zi. Când va fi acolo. Va fi acolo. Este groaznic lucru să ajungi în iad. Groaznic este. Groaznic este să ai o noapte albă din cauza unei dureri de măsele, dar să ajungi în moartea a doua… acolo … Glumim cu păcatul și suntem neserioși în umblarea cu Dumnezeu pentru că nu ne mai temem de moartea aceasta, a doua. Și Domnul Isus vine și spune Dacă biruiești, dacă suporți un soț rău, pentru că Eu îl suport, suportă-l și tu; dacă suporți o soție rea, pentru că și Eu o suport, suport-o și tu. N-o să ai parte de moartea a doua. Și tu spui Nu-mi pasă, nu-l suport, n-o suport. Moartea a doua! Mă gândesc că mai am de trăit 10…15 ani și vreau să fiu și eu fericit pe planeta asta. Nu mai stau cu ăsta; nu mai stau cu asta.

Dacă am pricepe oferta Domnului Isus și ce mare este această binecuvântare să fii scutit de moartea a doua, cum am tremura și am pricepe lucrul acesta și n-am păcătui. Incompatibilitate de valori. De aceea Domnul Isus este afară. El îți oferă ceea ce nu te mai interesează. Ți se pare grozav să te uiți la cine a luat premii anul acesta, cine a luat Oscar … incompatibilitate de valori.

Pergam: “Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.

Nu avem timpul necesar să ne orim la toate aceste 7 scrisori. O soră, când a văzut postat pe site un mesaj despre aceste7 biserici, mi-a scris Frate Daniel numai dumneata poți să aduci la Convenție un mesaj în 7 puncte despre aceste lucruri.

Tiatira: „Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.

Citat din Moody: „Dacă avocatul nostru din cer ar pleda pentru noi cu aceeași râvnă cu care noi, avocații Lui, pledăm aici pe pmânt înaintea oamenilor, care ar fi oare soarta noastră?

Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” (Marcu 8:38) Dacă și avocatul tău va avea aceeași râvnă să pledeze pentru tine în fața dreptății lui Dumnezeu, după râvna ta ca să pledezi aici pentru El, înaintea oamenilor … vai de tine.

Sardes: “Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.

Filadelfia: “Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.

Aveți social security number? Ați observat că are trei grupe de cifre? xxx – xx – xxxx Îl știți care e? L-ați memorat? Știți ce ne spune Domnul? Când veți birui și veți ajunge acolo, veți primi un social security number, pe el vom avea trei lucruri: „Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.” (prima secțiune Numele Dumnezeului Meu; a doua, numele cetății lui Dumnezeu; a treia, Numele Meu cel nou.)

Am intrat în Mexic cu ani în urmă și am ieșit din Mexic cu niște medicamente care se găseau atunci și în România, un tratament pentru stomac care se inventase atunci, și frații menoniți mă rugaseră să-i aprovizionez ca s le trimită în România. Când m-au văzut cu atâtea medicamente, m-au arestat la graniță (Mexic/USA). M-au băgat înăuntru, la cercetare. N-aveam pașaport, n-aveam încă cetățenie, eram așa cum eram. Mi-a zis Dă-mi social security.I l-am dat, s-a uitat la el și a zis: Ești din România? Și am zis Dar de unde ai văzut? Păi, zice, scrie aici, numărul ăsta.
Pentru noi este un număr, pentru cine știe să citeaasc, primele trei cifre au informație într-un cod pe care ei îl știu. Al doilea set de numere, o altă informație, un alt cod pe care el îl știu și un al treilea set de cifre o altă informație pe care ei o știu. Nu ești un număr așa ca de loterie. Aceeași ordine desăvârșită va exista și în cer. Intri în evidența lui Dumnezeu și te va plasa acolo unde ai fost …Ăsta vine din România… el mai fura ca orice neam de român dar… La fiecare e ceva special sau specific, n-o să fim doi la fel.

Laodiceea: “Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

Abia aștept asta. Dar despre lucrurile spuse celor din Laodiceea s-a vorbit deja. Fiecare dintre noi vrem să fim number one. Abia aștept. Tu vrei același lucru, numai că poate nu l-ai văzut așa. O să ți-l arăt eu în seara aceasta. Ierarhia în lumea aceasta tă cam așa: te afli sub toate autoritățile;  într-o familie, stă copilul cel mai mic; eu am fot al doilea; deasupra mea era fratele meu, mă bătea rău; eu trebuia să ascult de toți; peste fratele meu era mama; amândoi trebuia să ascultăm de mama; deasupra, ca autoritate, era tata; oricât ne lăudam noi cu tata că putea să facă orice, el nu putea face orice, deasupra lui avea un șef; în cartier era polițistul; apoi era primarul; era președintele țării; deasupra stau organismele internaționale; deasupra lor, lojele secrete masonice; deasupra lor este Diavolul; și peste toate acestea domnește Dumnezeu;  și acolo … o să ajung eu … dacă voi birui. Amin. Am să stau pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu, împreună cu Cristos.

Nu știu cum sunteți dvs. Dar eu tremur când citesc acestea, sunt viața vieții mele. Sunt nădejdea nădejdilor mele. Și mai este ceva frumos în cartea Apocalipsei, se vorbește prin simetrii, dar și prin asimetrii. Toate celelalte sunt 7, dar știți că există o taină în Apocalipsa, răsplătirile pentru cei biruitori sunt 7, aici, dar mai există una, a opta.

Auziți care este a opta promisiune pentru cel ce va birui: „Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. ” 21.7

Frate și soră, nu ți se face pilea ca de găină când auzi aceste cuvinte? Dumnezeu să spună Eu sunt Dumnezeul lui Daniel. Wow!Uau! Și-i voi da să stăpânească peste toate lucrurile acestea. Mă culc cu ele noaptea, le visez în visele mele, mă trezesc și mă reped la computer și scriu ca să nu uit. Mă trezesc dimineața cu ele. Aceasta este oferta Mirelui meu pentru mine care sunt în biserică. Nu mă interesează hainele, am venit cu acestea pentru că dvs. Mă obligați să ublu așa, mă gândeam să vin ca Rick Warren și să-mi dau jos pantofii. Nu mă interesează părerile dvs. despre mine, cât mă interesează părerile Domnului meu despre mine. Evaluările Lui, căci e înăuntru, e aici, în piept. Și nu l-aș da pentru nimic din lumea aceasta. Este viața vieții mele, este comoara tuturor comorilor mele. Este așa după cum spunea Traian Dorz, despre Dumnezeu, că El este “Mai aproape de mine ca sufletul din mine, este văzul vederii mele, este cântecul cântecelor mele.”

Tu ce-ți dorești? În epoca aceasta în care este și bine și rău, tu ce-ți dorești? Ce te pasionează? O mașină nouă? O casă mai bună? Să-ți vezi fata măritată, băiatul însurat, cu facultatea terminată? Să câștige echipa ta de baschet sau echipa ta de fotbal sau să ai bani sau să…? Care sunt valorile tale? Nu cumva e o incompatibilitate de valori cu Dumnezeu? Nu cumva toate aceste oferte ale Lui nu te-au mișcat cu nimic? Nu cumva sunt alte presiuni asupra ta? Nu cumva sunt alte speranțe în viața ta și alte bucurii? Dacă da, îți spun înaintea lui Dumnezeu în seara aceasta: Ești afară, pentru că cine-L ține pe El acuma afară, în ziua aceea va păți ca fecioarele neînțelepte care vot bate: Dați-ne și nouă drumul înăuntru. Și li se va răspunde NU, căci nu vă cunosc!

This is the test. This is only the test. Luați-l în seara aceasta și luați-l în serios. Și dacă ați picat la el, Dumnezeu acceptă restanțe. Pocăiește-te. Astăzi încă se poate. Amin.

Daniel Branzei,  31 Augut 2014

Redactat și aproximat: George Danciu


08 9 / 2014

5329513-mediafax-foto-ovidiu-micsikIstoricul Neagu Djuvara a afirmat, la Interviurile Gândul, că accentul pus de un partid politic pe mândria de a fi român şi pe cea de a fi ortodox îi aduce aminte de legionari.

Da, ne întoarcem la epoca legionară. E un anacronism într-o epocă în care încercăm să nu mai fim atât de naţionalişti fiecare, ci să fim europeni şi să ne înţelegem cu vecinii noştri europeni pentru a face un vot comun împotriva celor neeuropeni. Lucrul acesta nu mai este actual acum“, a afirmat istoricul Neagu Djuvara.

El însuşi un simpatizant legionar în tinereţe, Neagu Djuvara spune că, dincolo de „nebuniile tinereţii”, vârsta matură i-a arătat cât de distructivă poate fi ideologia mişcării legionare.

CAMPUS TEOLOGIC – INAUGURARE – CLUJMândri că suntem români” a fost unul dintre mesajele folosite de PSD pentru alegerile europarlamentare. În anunţul candidaturii sale la prezidenţiale, făcut în 30 iulie, la Craiova, Victor Ponta a lansat şi mesaje naţionaliste şi religioase, făcând referire la contracandidatul său de etnie germană, Klaus Iohannis. “Nu cred că un candidat la funcţia de preşedinte al României are o problemă dacă nu este ortodox sau nu e de etnie română. Cred că are exact aceleaşi drepturi cu mine. Dar vreau un lucru şi îl spun de fiecare dată: nu vreau să mă acuze nimeni sau să spună că e un defect faptul că sunt român sau ortodox în ţara mea. Aşa m-am născut, aşa o să mor, sunt mândru de asta, cred că trebuie să fiu respectat pentru acest lucru“, a spus Ponta. Vezi aici declaraţia integrală!

În replică, prezidenţiabilul PNL, Klaus Iohannis, a spus că s-a născut în România, că este cetăţean român ”şi numai român” şi că va convinge electoratul să-l voteze mergând prin ţară pentru ca alegătorii să îl vadă că există şi vorbeşte limba română. Vezi aici declaraţia integrală!

Citiți continuarea AICI

Sursa: http://ift.tt/1tlJC9O


07 9 / 2014

2 Cor 10 3-5Cuvântul lui Dumnezeu dă o deosebită importanţă gîndirii şi vorbirii omului, pentru că ele îşi au izvorul în inimă.

Orice gînd îl facem rob ascultării de Cristos.”   – 2 Corinteni 10:5

Sînt nenumărate locurile în Scriptură care se ocupă de aceste trei lucruri care nu se pot separa şi Cuvântul ne dă serioase înştiinţări, admonestări şi recomandări cu privire la ele.

De pildă, despre inimă  ne spune că “…din ea ies izvoarele vieţii“, “din ea ies gîndurile rele…” şi “…din prisosul inimii vorbeşte gura.” Cîtă atenţie ar trebui să acordăm acestor trei lucruri peste care trecem cu atîta uşurătate fără să le acordăm importanţa pe care le-o dă Cuvântul.

Biblia ne spune chiar din primele pagini că inspiraţia sau gîndirea omului este rea din tinereţea lui… şi că “…era în fiecare zi numai răutate.

Textul de astăzi ne dă soluţia cum să tratăm cu gîndurile noastre ca să nu ne violăm cugetul şi să ne facem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Este adevărat că se întîmplă ca mintea sau inima celui credincios să fie adeseori bîntuită şi invadată de tot felul de gînduri rele, fără ca el să fie vinovat de ele, fără ca aceste gînduri să fi clocit în inma lui, de aceea ele trebuiesc respinse cu oroare imediat, căci dacă cochetăm cu ele, pot să zămislească păcatul şi de aici nu e decît un pas pînă la înfăptuirea lor.

De aceea Duhul Sfînt ne învaţă ce să facem: “…orice gînd îl facem rob ascultării de Cristos.” Fără-ndoială că gîndurile rele şi păcătoase trebuiesc gonite îndată ce apar în imaginaţia noastră, dar textul nostru se referă la gînduri care în aparenţă nu ar fi vinovate, dar care pot fi o urîciune înaintea lui Dumnezeu. Cînd avem o părere bună despre noi înşine, este o imaginaţie gravă care ne duce la mîndrie şi în consecinţă la cădere. Cînd raţionamentele din mintea noastră sînt umflate de cunoştinţele acumulate, ele pot fi pentru cineva un pericol de a se ridica împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, de aceea noi trebuie să le răsturnăm imediat cum spune versetul de care ne ocupăm.

Cînd gîndirea noastră izvorîtă din viaţa proprie, ajunge să răstălmăcească Scriptura, cînd încercăm să o interpretăm cu mintea necălăuzită de Autorul ei, uşor apucăm pe drumul care duce la pieire. În situaţiile acestea, gîndirea poate să ajungă o armă puternică în mîna lui Satan, stricînd sufletele oamenilor şi dăunînd lucrării Lui Dumnezeu. Şi atunci, toate aceste izvodiri ale minţii trebuiesc făcute roabe ascultării de Cristos.

Cînd un om a fost adus la lumina cunoştinţei slavei Lui Dumnezeu de  pe faţa Lui Isus Hristos (2Cor. 4:6) şi astfel la pocăinţă şi credinţă, atunci orice gînd, imaginaţie, afecţiune şi scop al inimii sînt cucerite de harul Mîntuitorului şi făcute roabe prin dragostea Lui. El devine atunci ascultător şi astfel, de bunăvoie, fiind supus Domnului Hristos, inima unui astfel de om este acum ocupată numai de El. (Mana de dimineață, primită prin Email)


05 9 / 2014

b6c518e3113a339122af7ac0c1150866Cercetătorii au studiat activitatea cerebrală a persoanelor care susțin ca sunt dependente de sex, iar rezultatele sunt uimitoare.

Oamenii de știință au aratat că există similitudini între creierul acestora și al celor care se droghează în mod frecvent, scrie BBC.

Dependența de sex este un subiect dezbătut intens de comunitatea științifică.

Pentru a afla adevărul, câțiva profesori de la Universitatea din Cambridge au făcut radiografii la 19 bărbați care se uita la filme porno în mod regulat.

Apoi, au comparat rezultatele cu cele descoperite la cei care dezvoltă un comportament sexual compulsiv și cu persoanele sănătoase.

Rezultatul: în momentul în care subiectii s-au uitat la materialele cu continut pornografic, a existat activitate în trei părți ale creierului, la fel ca în cazul dependenților de droguri.

Medicul Valierie Voon, de la Universitatea din Cambridge, a spus că acesta este primul studiu al activitatii cerebrale a persoanelor care suferă de astfel de tulburări, insă rezultatele nu arăta dacă pot fi sau nu numiți dependenți de sex.

Nu stim dacă unele dintre aceste efecte sunt predispoziții, adică dacă o activitate mai mare in acele zone ale creierului inseamnă că subiectul are mai multe șanse să dezvolte un asemenea comportament sau daca este efectul pornografiei in sine. E foarte greu de spus“, a punctat medicul.

Ea a făcut o paralelă cu abuzul de droguri: cu cât cei care sunt expusi la substanțe halucinogene au o vârstă mai fragedă, există mai multe șanse ca aceștia să se transforme în dependenți.

Totuși, Voon a menționat că rezultatele de până acum nu arată modul în care copiii sunt afectați de filmele porno.

Sursa: http://ift.tt/1rKmaom