20 10 / 2014

Octavian Paler, POLITICAAşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.” – Romani 14:12

1. Politica nu are principii. Are numai interese. (Octavian Paler)

2. Guvernele cad prin aceleasi mijloace prin care au ajuns la putere. (Titu Maiorescu) 

3. Politicienii sunt toţi la fel. (Nikita Hrusciov)

4. Mi se pare că supunerea faţă de un guvern seamănă cu supunerea faţă de o bandă de tâlhari. Guvernul e o adunătură imorală. (Lev Tolstoi)

5. Orice participare la activitatea politică e absolut inutila. (Lev Tolstoi)

6. Un politician bun este la fel de neconceput ca un hoţ cinstit. (Henry Louis Mencken)

7. Politica este arta de a căuta probleme, de a afla dacă există sau nu, de a le pune un diagnostic incorect si a aplica gresit remediul. (Ernest Benn)

8. Nu  există prieteni in politică, există numai prieteni politici. (Titu Maiorescu)

9. Orice om decent este rusinat de guvernul de care este condus. (Henry Louis Mencken)

10. In politică, prostia nu e un handicap. (Napoleon Bonaparte)

11. Ceea ce caracterizează pe oamenii importanţi e mai mult largimea si întinderea, decât originalitatea. (Abraham Lincoln)

12. Orice om care are mai multă dreptate decat vecinul lui, constituie o majoritate de un om. (Henry David Thoreau)

13. “Eu sunt un om cinstit, domnule!”,  “Rău faceti, e o meserie proastă.” (Jules Renard)

14. Oricat de mare ar fi integritatea noastră, oricand putem fi trecuţi intr-o categorie de hoţi. (Jules Renard)

15. Sub fiecare piatră trage cu urechea un politician. (Aristophanes)

16. Democraţia este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat pînă acum. (Winston Churchill)

17. Cel mai bun argument impotriva democraţiei este o conversaţie de cinci minute cu alegatorul mediu. (Winston Churchill)

18. Totdeauna mă feresc de profeţii, fiindcă urmez o politică mult mai sănătoasă: să fac profeţii după ce evenimentul s-a consumat. (Winston Churchill)

19. Abilitatea politică constă din a putea să prevezi ce are să se întample mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare si anul viitor, iar apoi să poti explica de ce nimic din toate aste nu s-au întâmplat. (Winston Churchill)

20. Pentru omul politic interesul personal si minciuna stau înaintea binelui general si al adevărului. (George Danciu)

21. Datoria unui guvern este să aibă grijă ca poporul să nu piară în beţia eroismului. (Adolf Hitler)

22. Dacă un dictator al secolului 20 cade, înseamnă ca el s-a sinucis. (Adolf Hitler)

23. Când personajele fabulei politice sunt animalele, înseamnă că epoca e inumană. (Stanislaw Jerzy Lec)

24. Din ce te tragi – depinde de genetică, ce vei ajunge – de politică. (Stanislaw Jerzy Lec)

25. Oficialii prosti sunt alesi de cetătenii buni care nu votează. (George Jean Nathan)

26. In politică, nu există oameni, ci idei; nu există sentimente, ci interese. In politică, nu se  ucide un om, ci se înlătură un obstacol, atâta tot. (Alexandre Dumas)

27. Orice om constient are obligaţia de a face politică. (Emil Simandan)


18 10 / 2014

article-0-1B6A7B2700000578-287_964x596

Cu toții știm că unele păsări care stau în preajma apelor au abilitatea de a zbura deasupra apelor și a vedea peștele în apă.

Dar păsările mai au și abilitatatea de a plonja în apă, de-a înșfăca peștele cu ghiarele … pește care apoi va fi … prânzul acelei păsări răpitoare.

O astfel de scenă am văzut ieri …o pasăre zurând deaupra capului meu cu un pește, destul de mare … în ghiare. Bietul pește, atunci când a părăsit adâncul apei.. și s-a hotărâit să iasă mai …la suprafață pentru o gură de aer proaspăt …. nici măcar nu s-a gândit ce va urma.

Și acum iată-l … afară din apă !!!….. afară din elementul lui de viață …. mediu atât de binefăcător…. mediu în care era în deplină siguranță … Și mai mult, iată-l acum …zburând …. sus… în aer… o situație pe care nici el și nici nimeni altul nu și-ar fi imaginat-o pentru un pește. Iată-l, prins strâns, în ghearele deloc comfortabile ale păsării, gheare înfipte în carnea lui ….

Ce este și mai durereos este că bietul pește, diferit de o altă victimă terestră a păsării, nici măcar nu putea scoate un sunet, cerând ajutor… Și ce urmează? … să fie sfâșiat de ciocul puternic al păsării.. și toate astea pentru ce? ..pentru o gură de aer de la mai suprafață.

Adeseori ca și peștele naiv ne aventurăm și noi în medii și circumstanțe care ni se par nouă ….mai bune.. mai favoraile, chiar mai sănătoase zicem noi … și, fără să ne dăm bine seama… ne pomenim afară din mediul nostru… mediu în care eram în deplină siguranță, mediu în care Bunu’ Dumnezeu în Atot înțelepciunea Sa, ne–a plantat….

Ne pomenim prinși ca într-o zancă a morții, fiind purtați prin locuri unde nu ne așteptăm să fim și nici nu eram destinați să ajungem… și, ca și peștele, parcă amuțiți de circumstanțe, nici nu mai avem abilitatea să ne îndreptăm glasul spre Domnu’ și să-I cerem ajutor .

De aceea, este mare nevoie în vremile în care trăim să căutăm îndrumarea și călăuzirea permanentă și intensă a Duhului Sfânt… Și mai mult, să îi ascultăm îndemnurile, fiind totodată multumiți de circumstanțele în care am fost așezați de Creatorul.

Dar dacă totuși am ajuns în locuri și situații unde nu eram hărăziți să fim…. să nu uităm că AVEM UN TATĂ, să strigăm către El, chiar și atunci când parcă sîntem amuțiți de durere sau de panică, să-L chemăm … cerând și urmând călăuzirea Duhului Său cel sfânt

Cine are urechi de auzit … să citească…  să ia aminte și să înțeleagă!!!

Să aveți un drum și-un umblet  binecuvântat!

Lidia Lazăr Nicoară


16 10 / 2014

p-tuteaCa să cunoască azi prin Biserică înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. (BIBLIA, Efeseni 3.10)

Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving ca in afară de Biblie, nu e nici un adevar.  – Petre Țuțea

120 vorbe de duh,  din Citateistețe.ro

1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

2. Am avut revelatia ca, in afara de Dumnezeu, nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si când un filozof, un om de stiinta sau un artist sunt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Domnului.

3. Acum, mai la batrânete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire, nu exista adevar.

4. O babă murdara pe picioare, care stă in fata icoanei  Domnului in biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.

  5. Eu când discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu ușa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legătura. Ala e mort, sufleteste mort. Iar celălalt e viu si intre un viu si un mort nu există nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii s-­au născut, dar s­-au născut degeaba.

7. Eu nu detest burghezia. Eu m­-am lămurit ca un om care vrea să fie bogat, nu este un păcătos. Spunea odată un preot batrân: “Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu il concep ca ochiul dracului, eu il concep ca pe o scara dublă. Dacă il posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el in infern, prin vicii, prin lăcomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stăpân.

8. Nu pot evita neplacerile bătrânetii si nu ma pot supăra pe Dumnezeu că m-­a tinut pâna aproape la nouazeci de ani. Insă bătrânii au o supapă foarte inteleaptă: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitată. Când mă gândesc la suferintele bătrânetii, imi dau seama ca in natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

9. Eu sunt iudeocentric in cultura Europei, căci dacă scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau in craci. Stiinta si filozofia greacă sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare si consolatoare pe continent – suverană – e Biblia.

10. Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.

11. Luther (…) a spus doua lucruri extraordinare: că, creatia autonomă e o cocotă si că nu există adevăr in afară de Biblie. El nu era asa bătrân când a dibăcit chestia asta, ca era călugar augustin … Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving ca in afara de Biblie, nu e nici un adevar.

12. Shakespeare, pe lânga Biblie, – eu demonstrez asta si la Sorbona – e scriitor din Găești.

13. In afara slujbelor bisericii, nu exista scara catre cer.

14. Stii unde poti capata definitia omului? – Te intreb. In templu. In biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria nu ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.

15. In biserica afli ca existi.

16. Ce pustiu ar fi spatiul daca nu ar fi punctat de biserici!

17. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia ii premerge. Prima idee de creatie reala, au adus­-o in istorie crestinii.

18. De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu când citesc cuvântul creatie – literara, muzicala, filozofica – lesin de râs. Omul nu face altceva decât sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta.

19. Cum sa fie creatura creator? “Hai tata, sa-­ti arat mosia pe care ti­-am facut­-o când nu eram in viata …” Pai cum sa fie creatura creator?

  1. Omul e un animal care se roaga la ceva. Cauta un model ideal, si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sunt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist. Crestinismul este pur si simplu.

21. Crestinismul nu e ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia e expresia unui mister trait, or ideologia e ceva construit.

22. A fi crestin inseamna a cobori Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sunt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gândit real, e inaplicabil tocmai pentru ca e absolut.

23. Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana a conditiei sale – acesta este omul crestin.

24. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sunt de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice.

25. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria.

26. Daca nu cunosti revelat – prin gratie divina – sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda, povestea cu marul lui Newton, care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: “Il tomba dans une maditation profonde qui l`a conduit jusqu`a la loi de la gravitation universelle”. si eu spun: daca Newton gândea pâna la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai intelept. Când a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Pai scrie pe mar, sau scrie undeva in natura “legea gravitatiei”? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios crede ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera ceea ce vrea el. El cauta; dar eu spun ca el cauta, nu ca afla. Sau daca afla, trebuie sa fie ca Newton, inspirat.

27. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice ca democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: nu are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social in care face fiecare ce vrea si in care numarul inlocuieste calitatea … Triumful cantitatii impotriva calitatii. Bergson a fost acuzat in micul dictionar filozofic al lui Stalin ca e fascist.

28. Fara sa gandesc in stilul darwinismului social, nu pot sa ramân indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturala a valorilor. Democratii gândesc corpul social aritmetizat: numara capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e parerea mea despre democratie.

29. Eu cred ca omul e facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu nu a instalat nici un drac in el. Nu pot sa spun ca Dumnezeu a facut un om purtator de drac. Daca omul e faptura lui Dumnezeu, dracul intra ocolit acolo, nu intra cu voia Lui.

30. Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Când il intreaba Moise pe Dumnezeu: “Ce sa le spun alora de jos despre Tine?” – Dumnezeu ii spune: “Eu sunt cel ce sunt.”

31. In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.

32. Binele si raul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fata de oameni.

33. Eu incerc o experienta: incerc sa ma deparazitez de filosofie, de paduchernita metafizicii. Cioran s-­a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-­al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc in tren, nu inseamna ca zeul meu e calea ferata.

34. In Evul Mediu s­-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum fidem – adevarul dupa credinta si secundum rationem – adevarul dupa ratiune, ca sa aiba cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pâna îi ia dracul … Ca poti, in filozofie, sa ratacesti pâna devii nauc. Ce­ au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! Nu au nici un adevar.

35. Babele evlavioase merg la absolut rugându-­se, iar filozoful trancanind silogisme.

36. Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religiosi, au o singura religie: propria lor doctrina. Pe dusmani îi anuleaza social. Au o structura supranationala, deci sunt antinaturali. Toti cei care aspira la unitatea speciei om, anuleaza principiul competitiei intre popoare; anuleaza însusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.

37. Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epoca si stil. Nu e neaparat un intelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, în masura în care originalitatea e posibila. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin incercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fata de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sunt în masura în care e apropiat sfântul.

38. In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni.

39. Dumnezeu a facut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însarcinat sa cunoasca lucrurile. De acolo vine denumirea lor. – Originea primordiala a capacitatii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logica; originea mistica a gândirii logice.

40. Aparitia unui mare ganditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala. Gândirea este o “spalare” a creierului. Asta ma face câteodata sa cred ca gândirea nu e din creier si ca acest creier e numai un sediu … De ce gândirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca nu o produc toate creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci intre Goethe si nea Ghita nu ar mai fi nici o diferenta.

41. Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de ursi. Daca intr-un salon, intr-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer … Inginerul e practic, savantul nu e practic. Când i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care … – Ca sa vezi, nici nu m-am gândit!

42. Inteligenta, oricât de mare, nu e suficienta pentru a te curata de prejudecati. Cu cât inteligenta e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat s-o justifici.

43. Intrebat fiind cum intelege gândirea, in forma pura sau in exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamânt pentru ca ideile sa fie sesizate senzorial si de prosti.

44.Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practica atât de mult. Daca ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? (…) Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti … Adica murim ca si caprele, numai ca e mare lucru ca exista Kant, Descartes, exista Newton, ma rog, atâtia mari creatori de cultura, si exista si fauritorul de religie, Hristos – dar nu ne intereseaza!

45. Istoria e intemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa incepe istoria, aceasta ratacire a omului, ca o damnatie. Iar la aparitia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata. Cioran are o afirmatie extraordinara: “Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut in istorie.”

46. Sint doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si istoria.

47. Nu e om, Kant. Nu a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la biserica, e laureat al premiului Nobel pe lânga Kant.

48. Legionarismul era in insesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea sa iasa câstigator deoarece avea la baza o eroare – nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfârsitul legionarilor.

49. La comunisti, daca nu esti cu ei – sau nu mai esti cu ei – inseamna ca esti legionar. De ce acest “sindrom legionar” la bolsevici ma intrebati? Fiindca legionarii sunt singurii români care n-au avut in dictionar la litera G cuvântul gluma si când ii prindeau pe comunisti era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de gluma; asta îi punctul lor comun cu legionarii.

50. Nu se poate spune ca miscarea legionara nu a fost puternica! Nu a avut rezultate pozitive fiindca extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian nu a durat, nici national­socialismul german nu a durat si erau similare cu miscarea legionara.

Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscarii legionare. Nici fascismul si nici national­socialismul nu aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Intr-­o intrunire se spune, Mussolini s­a uitat la ceas si a zis: “Ii dau ultimatum lui Dumnezeu ca in cateva minute sa ma trasneasca daca exista!” Si apoi s-­a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat ca Dumnezeu nu exista.

51. Unde e omul, în imanenta, absolut liber? Intr-­o bisericuta din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa invaluit de ele ca si credinciosii.

52. Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, când se comunica tainele care îi învaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa înlocuiesti infinitul si autonomia gândirii cu credinta în Dumnezeul crestin: “Robeste­-ma, Doamne, ca sa fiu liber!” (Imitatio Christi)

53 Libertatea eu o aseman cu o frânghie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale crestine, sau poti sa cobori în întuneric. Bipolaritatea libertatii. Dupa crestini, libertatea este vehicolul cu care poti sa cobori in intuneric, daca esti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru ca ei nu sunt adaptabili la morala zilnica si o calca fiind liberi. Am invatat la inchisoare ca omul e un animal stupid, deoarece confisca libertatea semenilor sai. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu îi e rusine sa îsi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge aceasta grozavie. Dar sa intensifici aceasta captivitate pâna la nivelul puscariei – numai omul e capabil de asemenea nebunie.

54. Liberatea omului e partea divina din el.

55. Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Când esti lucid esti in fata cimitirului. A fi lucid inseamna a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvanta. In masura in care Dumnezeu trebuie primit si nu inteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

56. A sti la scara umana, poate fi folositor – dar in nici un caz mântuitor.

57. E mai mântuitoare o rugaciune intr-o biserica din Gaiesti decât Platon.

58. Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.

59. Moartea ma determina sa fiu esential. M-­a impresionat foarte mult sunetul pamântului cazând pe cosciugul lui Nae Ionescu.

60. Mortii antici nu sunt deloc frumosi. Numai mortii crestini sunt. (…) Crestinii sunt cei care au introdus masca frumoasa a mortului.

61. Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului. Omul e guvernat pe pamânt de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina si eterna, adica absoluta si de morala normelor, care, ca morala laica, e construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala absoluta si ea arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care nu o poate atinge niciodata. Morala in sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decat ateismul. Siinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti sa o schimbi, ca pentru tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin instapânirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decât prin obiect. Morala publica intr­-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica deasupra statului, ne aflam in treaba si face fiecare ce vrea.

62. Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie imi plac oamenii care fac judecati. Cei care fac silogisme sunt, fata de adevar, cum sunt curcile alea care se incurca printre popice.

63. Napoleon face adevarata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refacut ordinea naturala, punând parul pe haimanalele de pe ulita. Când a fost intrebat cum isi explica intrarea armatelor sale in Tarile de Jos ca pe bulevard, in timp ce regii Frantei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a raspuns: Nu au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Incepuse o noua filozofie a istoriei, cu Napoleon.

64. Fara nemurire si mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mântuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia …

65. Omul a depasit conditia de animal abia atunci când in el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.

66. Fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramane asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cand, unde si in ce scop a aparut el in calitatea asta de om? Daca se intreaba singur si nu e un zeu in dreptul casei care sa ii reveleze data inceputului, inseamna ca omul ramane un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

67. Renasterea italiana, unde omul este situat in centrul universului, este eretica din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este in sine demonica. Parerea mea este ca omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

68. Aotonomia spirituala a omului este iluzorie si ea se misca perpetuu intre Dumnezeu si dracul. Fara credinta si Biserica, omul ramâne un simplu animal rational si muritor, rationalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici ca omul e un animal rational, atributul rationalitatilor il distinge de restul vietatilor, nescotându­l din perspectiva mortii absolute. Moartea devine relativa, ca o trecere numai prin religie – stiinta, oricât de savanta, nescotând omul decât aparent din regnul animal. Nici o consolare ca eu ma deosebesc de elefant sau de capra pentru ca fac silogisme, daca apar si dispar in mod absurd din natura.

69. Scara valorilor umane contine: sfântul, eroul, geniul si omul obisnuit – dincolo de acestia situandu­se infractorul. Sfântul, eroul si geniul sunt fara voia societatii, care e obligata sa-i recunoasca. Nimeni nu­ti contesta dreptul la existenta daca esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie sa faca confuzie intre tine, sfânt, erou si geniu. Oamenii sunt egali in fata legii, adica trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu facuti identici, ca e o gogoasa … Nimeni nu iti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om. Numai ca daca esti mediocru, nu trebuie sa te instalezi in vârf, pentru ca nu e nici in interesul tau. Acolo trebuie sa stea cei dotati. Sfântul sta in fruntea tablei valorilor pentru ca el face posibila trairea absolutului la scara umana. Eroul se consuma facând istorie si nedepasind sfera laicului. Eroul este admirat – asa cum este si geniul – dar nimeni nu i se inchina, chiar daca fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfântul se situeaza dintru inceput in eternitate, eroul moare in istorie, pentru ca urma pe care o lasa el, ca om implinit, este fixata doar in timp si in spatiu.

70. Omul nu e o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca intreg nu poate fi gândit decât biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evolutionista a stiintei.

71. Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.

72. Personalitatea e acel individ inzestrat cu capacitatea de a se darui. Eroul este o personalitate, deoarece nu isi mai apartine.

73. Eu am afirmat odata intr­un salon, ca Platon este miscarea spiritului inlauntru eternitatii. Cand gandim, toti suntem platonicieni. Daca eu incerc sa gândesc universul, trebuie sa mut Biblia in universul inghetat al ideilor platonice. Asta inseamna meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios in fata esentelor.

74. Fata de maretia lui Hristos, Platon e un personaj maruntel si cuviincios. Pe Platon poti sa il scuturi si constati ca arhetipurile lui sunt filozofice, dar daca muti arhetipurile acestea in religia lui Hristos, devin modurile in care el vede divinitatea. Platon nu are divinitate, pentru ca la el divinitatea e un simplu “demiurg”, ceea ce in greceste inseamna “meserias”.

75. Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani.

76. La intrebarile fundamentale “de ce?” si “in ce scop?” … o rurala româneasca raspunde: “d­aia”. A venit odata un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar romanul zice: merge si asa! Trebuie sa scapam de acest “mege si asa”; ca “merge si asa” inseamna ca merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricand si nu orice.

77. La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria românilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-­au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

78. Cum vad participarea românilor de acum la mântuirea lor? – Simplu. Ducându­-se la biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu ii lase cu gura cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.

79. Am facut o marturisire intr-­o curte cu sase sute de insi, in inchisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, daca murim toti aici, in haine vargate si in lanturi, nu noi facem cinste poporului român ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el!

80. Pudoarea crestina e atât de pura, încât carnea eroticului crestin, capata pecetea spiritului, ceea ce pâna la crestini nu a realizat nimeni.

81. Eu cred ca razboiul nu e facut de oameni; e mult prea serios. Il face Dumezeu. Cum ne da si cutremure, ne da si razboi.

82. Cei mai crânceni si mai straluciti soldati sunt cei ai popoarelor religioase. Când mori sub drapel, te gândesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II­lea, in care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns.

83. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidca fara religie am latra precum câinii. Ne nastem, traim, ne imbolnavim, imbatrânim si murim. Si intreg peisajul speciei om culmineaza în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trai. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizica a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.

84. Cine nu a putut fi înlocuita? Religia! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esente din stiintele naturii, e parazit. Atât! Nu indraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind, – daca esti cinstit – ca a fost înlocuita de filozofie sau de stiinta. Un crestin iti spune ca aedvarul se defineste prin jocul celor doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!

85. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare in care se poate vorbi despre egalitate.

86. Religia transforma poporul intr-­o masa de oameni culti.

87. Intre un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un taran analfabet nu exista nici o diferenta.

88. Nivelul meu intelectual, chiar daca sunt savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din Baragan. Pentru ca preotul ala, in ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de vorba cu absolutul.

89. Stiinta se misca asimptotic la absolut. Arta se misca asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul placerii.

90. In Ispita de pe munte – retro satana – Iisus spune: “imparatia mea nu e din lumea aceasta.” Asta-­i nemaiauzit! Du-­te in imparatia Lui cu trenul sau cu racheta daca poti. Nu poti! inotam in Univers ca mormolocii, si lumea lui Hristos se situeaza transcendent ca in Ispita de pe munte, in mod etern.

91. Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupa facerea lumii; doar daca te situezi in afara ei si creezi o lume noua. Revolutia nu adauga nimic Ideilor lui Platon.

92. Revolutia franceza nu a fost o revolutie, nici revolutia rusa nu a fost o revolutie. Nu exista revolutii, ci doar tehnici insurectionale in batalia pentru putere (Curzio Malaparte). Daca e o “restructurare” a omului, aceasta s-a intâmplat o singura data in timp, la aparitia lui Hristos.

93. Asa am spus eu in temnita: Domnule colonel – eram sase sute de insi intr-o curte inchisa – nu veti fi voi, comunistii, niciodata revolutionari pâna nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. In parabola cu oaia ratacita, un pastor paraseste o turma intreaga in cautarea unei oi. Sa stiti, asta se cheama “unanimism moral crestin”. Fiindca in universul lui Hristos o celula care mai palpita intr-un muribund e mai valoroasa decat toate galaxiile posibile.

94. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea. Rugaciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândita crestin, rugaciunea ne arata ca umilinta înalta, iar nu coboara pe om.

95. Am spus eu odata ca daca un preot din Baragan, când se roaga, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ala înlocuieste toata Academia Româna ….

96. Sfântul are forta de coeziune a pietrei.

97. Un sfânt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de sfintenie e legata de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face ispravi, nu minuni. Lumea, acum e ancorata in cultul genialitatii ca slavire a progresului in afara. Atât. Or, cu cât suntem mai avansati, mecanic si material, cu atât suntem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.

98. Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infioara in fata mortii sunt sfintii.

99. M-a intrebat odata Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? – asta nu-i om, domnule, este toata Mediterana.

100. Trei ore am vorbit atunci in curtea inchisorii, de Platon si despre Hristos. Zice colonelul: “Va rog sa scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Draghici sa spuna ca sunt solidar cu dumneavoastra.”– “Domnule colonel, cum sa fim noi solidari? Eu tocmai de aceea am venit aici, ca nu suntem solidari unii cu altii …”

101. Când va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun – va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

102. Taranul este omul absolut.

103. I­-am spus eu parintelui Staniloaie ca nu ma consider un Socrate. “Dar cum va socotiti?” -”Popa”, zic.-” Si unde aveti parohia?” –”N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.”

104. Desi sunt bolnav si neajutorat, nu imi pare rau ca exist. Incerc eu sa imi para rau, dar nu are sens. Stiti de ce? Pentru ca eu constat, in mod evident, ca exist. Ceea ce ma confisca pesimismului de a ma autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat ca e om. N-a reusit sa intuiasca existenta sa. Sa se traiasca pe sine. Eu nu ma pot sinucide – indiferent de starea mea, sanatate sau boala – fiindca nu m-am facut eu. Nu am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici nu am sa plec de voie din ea. Asta este jocul fundamental al existentei mele.

105. Am avut si discipoli … Nu se putea sa nu am discipoli, fiindca sunt un om vorbaret. Toata suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fara restrictii …

106. A fost intrebat un taran, in inchisoare: “Ce intelegi din tot ce spune Petre Țutea!” Zice: “nu inteleg nimic, dar e o grozavie!”

107. Când am vazut, in inchisoare, ca tot regimul care mi se aplica e inoperant – puteam eu, ca om, sa-mi explic asta? si atunci m-am gandit ca exista o forta supracosmica, transcendenta, numita Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu sa scap de inlantuire. Pentru ca, personal, nu ma pot dezlantui si elibera. Iar a vietui acolo, la inchisoare, fara asistenta Lui nu se poate; au fost oameni care au murit … Atunci s-a nascut in mine credinta nelimitata in atotputernicia si atotbunatatea divina.

108. Am devenit un gânditor crestin când mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici daca are vreun sens sau nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Când mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.

109. M-a intrebat cineva odata: “ma Petrica, tu când te asezi la masa de scris cum scrii?” – “Sunt emotionat de fila goala. Prima mea grija e sa nu fiu pândit de demonul originalitatii. Urmaresc sa nu fiu original si sa fiu cuviincios.” – “Esti inspirat?”– “Nu, nu sta niciodata un zeu in coltul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte nelinistit. Eu, care sunt crestin … Am doua nelinisti; sa nu se afle in expunerea mea nici o inadvertenta terminologica si nici o impietate.”

110. Nu ma intereseaza trecutul. De câte ori ma intreaba cineva când m-am nascut, spun ca intr-unul din anii trecuti.

111. Treisprezece ani de inchisoare … Aveam doar o hainuta de puscarias. Ne dadeau o zeama chioara si mamaliga fripta. M-au batut … M-au arestat acasa. Nici nu tin minte anul … Când m-au anchetat am lesinat din bataie. Iata ca n-mm murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dupa aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu ma mir cum mai sunt aici. De multe ori imi doream sa mor. Am avut mereu lasitatea de a nu avea curajul sa ma sinucid. Din motive religioase … Treisprezece ani! Nu pot sa povestesc tot ce-am suferit pentru ca nu pot sa ofensez poporul roman spunându-i ca in mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozitati.

112. M-a intrebat un anchetator: “De ce ai vorbit impotriva noastra, dom’le? “– “N-am vorbit, dom’le.” – “Cum n-ai vorbit?” – “Pai impotriva voastra vorbeste tot poporul român. Ce sa mai adaug eu?” Si mi-au dat 20 de ani munca silnica fara motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca sa fac recurs. La cine sa fac recurs, la Dumnezeu?

113. Am fost solicitat, in inchisoare, sa scriu pentru revista Glasul patriei, ca si Nichifor Crainic. Mi s-a parut ciudat sa fii arestat si sa scrii, sa meditezi. Adica sa spui: “va multumesc ca m-ati arestat!” Asta era o porcarie nemaipomenita, sa obligi un detinut sa scrie. El poate sa isi scrie memoriile, dar nu pentru tine, ala care-l persecuti …

114. Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de taran din Muscel. La inchisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul românesc de râs. Si toti din generatia mea au simtit aceasta grija. Daca ma schingiuiau ca sa marturisesc ca sunt tâmpit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe românul, ma lasam schingiuit pâna la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ceea ce am facut; important e ca n-am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate sa ajungi sa suferi pentru un ideal in mod fizic.

115. Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am aparat interesele României in mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferinta. Convingerea mea este ca suferinta ramâne totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu.

116. “Eu nu adun nimic.” imi spunea un popa, zice, “pai dumneavoastra va risipiti asa, va poate fura oricine” … Zic: “uite, parinte, eu am adoptat conceptia regelui Frantei in materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Când au venit cartofii din America, taranii nu-i cultivau. “Sa mâncam noi buruiana asta din pamânt …” Ce a zis regele Frantei? “Ma, seamana, ma, cartofi pe mosia mea si, când or vedea taranii ca îi pazesc, or sa-si dea seama ca-s lucru bun. Lasati-i sa fure, ca asa se raspândesc cartofii in tara.”

117. Odata, in hol la Athenee Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv ca fac specula. “Cu ce”? i-am intrebat. Nu mi-au raspuns. Si atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: “Cu idei, frate, cu idei!”

118. Umanismul este una din formele grave ale ratacirii omului modern, care pleaca din antropocentrismul Renasterii. in Renastere, “titanii” s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei insisi si au crezut ca s-au descoperit ca oameni.

119. Omul – javra asta bipeda, pe care eu il consider “animal prost”, homo stultus – atunci când se screme sa faca singur ordine, adica când practica umanismul, il inlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicaieri Dumnezeu n-a avut de furca cu dracul mai mult decat in sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adica, unde s-a nascut umanismul in Renastere.

120. (Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si are mai ales meritul ca a coborât morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si iti era frica sa nu o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria românilor e o pajiste cu miei!


16 10 / 2014

thby Daniel Branzei

Pentru cei care au ochi să vadă, minunile purtării de grijă sunt la fel de spectaculoase ca vindecările și învierile. Toate dovedesc aporpierea lui Dumnezeu de noi și grija Lui supranaturală pentru noi.

„Mărturisesc că nu-mi socotesc viața mai scumpă decât a altor copii de-ai Domnului care au trăit înaintea mea. Și eu sunt gata să fiu lipsit de bunurile materiale, să fiu chinuit și chiar să mi se întorcă trupul în țărâna morții, deși aș vrea să trăiesc tot atât cât Metusalem. Știu bine că nici un fir de păr din capul meu nu se va clinti fără încuviințarea Tatălui meu din ceruri; dacă va fi să mor pentru credința mea și pentru iubirea mea sinceră față de Dumnezeu și de semeni, o voi face, știind că îmi voi câștiga viața de dincolo. Iată de ce nu voi ascunde adevărul în fața domnilor mei, ci-l voi vesti cu îndrăzneală și fără nici un fel de prefăcătorie.”(Menno Simons, „Complete Works”, I. pp. 78, 79.)

Providența în predica unui baptist

Aflat în vizită prin Los Angeles, Cornel Samoilă, pastor baptist din Baia de Aramă a rostit câteva lucruri foarte adevărate despre providență:

„Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii” (Matei 10:29-31). 

Odată ce creația a fost terminată, Domnul a început lucrarea de susținere, de îngrijire a creației. Dumnezeu n-a abandonat creația, chiar dacă creația a căzut, chiar dacă omul a căzut în păcat. Providență înseamnă grija specială, deosebită, grija minunată a lui Dumnezeu pentru creația Sa și în special pentru copiii Lui. În evanghelia lui Matei, capitolul zece, Domnul Isus își trimite ucenicii în lume. El îi anunță că unii vor fi primiți bine, alții nu veți fi primiți, unii veți fi bătuți, unii dintre ei vor ajunge în închisoare, iar câțiva dintre ei vor muri. Mântuitorul îi asigură însă că nimic nu se va întâmpla fără voia Sa. Ceea ce li se va întâmpla nu vor fi accidente, nu vor fi întâmplări tragice sau nefericite, ci totul se va întmpla „după voia Lui”. De aceea, Învățătorul lor le spune „nu vă temeți” (Mat. 10:26).

Este foarte adevărat că și noi și ei ne temem de multe lucruri. Dar Mântuitorul ne-a zis că nici o suferință, atunci când mergem în Numele Lui, nu este accidentală, ci toul se va realiza după planul și voia Lui.

Providența se manifestă chiar și în aspecte foarte de detaliu ale vieții. oamenii văd de obicei providența în lucrurile mari. Când un vulcan erupe, când un țunami mătură zeci de mii de vieți, când un cutremur pune la pământ o cetate întreagă, atunci oamenii se uită dincolo de aceste evenimente și unii dintre ei Îl văd pe Dumnezeu. Nici atunci nu-L văd toți. Ochii care-L văd pe Dumnezeu numai în epidemii, în secetă sau în focul devastator nu sunt ochi buni. Ochii care-L văd pe Dumnezeu numai în lucrurile mari sunt ochi slabi, cu miopie. De obicei, oamenii recunosc că Dumnezeu lucrează la nivel „en gros”, dar noi credem că Dumnezeu lucrează și la nivel „en detail”, la nivelul celor mai mici lucruri din viața noastră.

Implicarea providenței în lucrurile mari, determină implicarea providenței și în lucrurile mici. Întregul este format din părți, din fragmente și dacă Dumnezeu lucrează la nivelul muntelui, Dumnezeu lucrează și la nivelul pietrei. Dacă Dumnezeu lucrează la nivelul mării, Dumnezeu va lucra și la nivelul picăturii de apă din mare. Dumnezeul muntelui și al mării este Dumnezeul văii și uscatului.

„Totul este șansă” sau „totul este providență”. Trăim ori cu nădejdea în jocul probabilităților, ori cu încredere în providență. Totul este organizat hotărât de Dumnezeu sau lăsat la întâmplare, fără rânduială, în dezordine.

Am auzit uneori spunându-se, chiar și în adunare: „Dumnezeu să ne dea noroc!” Frații mei, Dumnezeu nu ne dă noroc. Am citit în istorie că „Norocul” a fost un zeu păgân la care se duceau oamenii să se închine cu un pahar, să toarne o jertfă de băutură. Obiceiul s-a păstrat până în zilele noastre. Noi nu credem însă în dumnezeul norocului, ci în Dumnezeu binecuvântărilor, Dumnezeul care se îngrijește de noi până la nivelul firului de păr din cap. Nimic nu ni se întâmplă fără voia Lui. Dumnezeul nostru ne-a zis că nu ne cade un fir de păr din cap fără ca El „să vrea” să se întâmple acest lucru. Providența cheamă fiecare strop de ploaie în planurile Sale și fiecare fir de praf în împlinirea planurilor Sale. El controlează luminătorii mari de pe cer și tot El dă o lumină și o candelă licuriciului de la marginea drumului. Dumnezeu stăpânește picăturile multe de ploaie care cad simultan pe pământ în diferite zone geografice și tot El stăpânește și lacrimile care curg din ochii noștri. Evenimentele, detaliile mărunte din viața noastră formează o imagine completă și „trădează” pe Cel ce țese pânza vieții noastre. Eu cred că aceia care au ochii deschiși Îl urmăresc pe Dumnezeu în fiecare zi în detaliile vieții, Îl regăsesc acolo și se bucură de El. Este un exercițiu spiritual extraordinar. Să te uiți după Dumnezeu zilnic cum lucrează în amănuntele vieții, cum le pune laolaltă și cât de frumos lucrează El. 60 Daniel Brânzei 

Aș vrea să luăm un exemplu simplu din Scriptură ca să vedem cum lucrează providența. Cunoașteți foarte bine acest exemplu. Ne aducem aminte de Iosif și de felul în care a lucrat Dumnezeu în viața lui. Când a ajuns Iosif pe scaunul Egiptului a fost foarte clar că oameniii au putut vedea în spatele lui mâna lui Dumnezeu. Altfel, el n-ar fi putut ajunge acolo. Numai prin providență s-a putut.

„Acum, nu vă întristați și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră” (Gen. 45:5). 

Ce mari cuvinte! Să ajungi după ani de zile, probabil că Iosif avea aici vreo 39 de ani, să poți să-ți dai seama că Dumnezeu l-a purtat prin diverse locuri pentru un scop foarte precis: ca să scape viața celor dragi ai săi.

Noi ar trebui să ne uităm însă încă de la începutul evenimentelor din viața lui, cum Dumnezeu a legat zală cu zală, eveniment cu eveniment, detaliu cu detaliu ca Iosif să poată să ajungă acolo unde voia Dumnezeu. La început a fost foarte greu ca Iosif să înțeleagă ce se întâmplă cu el. I-a fost greu să priceapă de ce a fost vândut și de ce a ajuns în pușcărie. Dumnezeu era însă în spatele lui și lucra pentru că avea un plan minunat pentru el. Aduceți-vă aminte că, într-o dimineață, Iacov se scoală cu un îndemn în inima. Era un îndemn de la Dumnezeu. Lui Iacov îi este dor de copiii săi și-i zice lui Iosif : „Du-te la ei. Adu-mi vești despre ei.” Ceea ce este interesant și am putea spune chiar ciudat este cum de-l trimite tata de acasă pe fiul pe care-l iubește cel mai mult. De ce-l expune pericolului? De ce nu trimite o slugă? Sau de ce îl trimite singur? Nu putea să-l trimită cu cineva? Avea, cred eu, atâția slujitori. Putea să trimită câțiva slujitori cu Iosif, dar n-o face. Cum de-l trimite tocmai pe Iosif și pe el singur? Oare cum de ia Iacov o hotărâre așa de neînțeleaptă?

Iosif se duce la Sihem și nu-și găsește frații acolo. Se duce într-o parte, se duce într-alta și nu-i găsește și nimeni nu-i spune unde sunt până ce nu vine un om. Oare cine l-a trimis pe omul acela? Cum de s-a făcut că el știa întocmai unde sunt frații lui Iosif?

Îndrumat de acel om, Iosif se duce la Dotan. Când ajunge acolo, toți frații săi, parcă sunt vorbiți unul cu altul și nu se gândesc decât la un singur lucru: să-l omoare. Oare de ce? Îl aruncă într-o fântână părăsită ca să-l lase să moară acolo. Ruben, fratele cel mai mare, se gândește la un șiretlic și zice: „Mă duc eu primul să am grijă de vite. Voi mâncați și după aceea veniți să mă schimbați pe mine. El se gândea să-l scape cumva pe Iosif. El își zicea: „Cât timp mâncați voi, îl scot eu din groapa și am să văd eu cum îl trimit acasă la tata.” Înainte ca să se întâmple însă așa, iată că trec pe acolo niște ismaeliți. Oare de ce trec tocmai pe acolo? Și apoi de ce vor frații lui să-l vândă? De ce-și schimbă ei planurile de îndată ce-i văd ? Cum se face că acei negustori merg tocmai în Egipt, când ar fi putut merge și în altă parte? Cum se face că, odată ajunși în Egipt, negustorii vor să-l vândă pe Iosif? Cum de se face că îl vând în piața de sclavi tocmai când vine acolo Potifar? Cum de-l cumpără tocmai Potifar? De ce este așa de plină de pofte soția lui Potifar? De ce ajunge Iosif în închisoare? De ce în aceiași închisoare vin cei doi slujitori vinovați ai lui Faraon dintre care numai unul scapă? Cum de acela care scapă nu-și aduce aminte de Iosif decât după doi ani? Cum de este plin de Duhul lui Dumnezeu Iosif când vine înaintea lui Faraon și cum de se uimește Faraon în fața înțelepciunii care se cobora din cer în inima acestui tânăr?

Care este răspunsul la toate aceste întrebări? Dumnezeu! El era implicat în toate aceste evenimente. Știți ce observăm, frații mei? Că întâlnirile pe care le are Iosif sunt toate hotărâte de Dumnezeu și ce se va întâmpla prin aceste întâlniri, rezultatul lor, este hotărât tot de Dumnezeu. Noi trecem uneori prin „gropi”, trecem prin lanțuri, trecem prin greutăți, suntem învinuiți pe nedrept, dar în toate aceste lucruri Dumnezeu este cu noi. Ne trece prin atâtea evenimente năucitoare și noi credem că Dumnezeu ne-a părăsit. Nu!

Cât de frumoasă este viața cu Dumnezeu! Cât de extraordinară este viața cu Dumnezeu! Nu te teme dragul meu. El e cu tine. Dumnezeu îngăduie să se întâmple în viața noastră multe lucruri pentru că El vrea să te îmbogățească. Ai fi astăzi înțelept dacă Dumnezeu nu te-ar fi trecut prin anumite evenimente din trecut? Ai fi astăzi plin de curaj dacă n-ai fi fost un luptător în anii trecuți? Ai fi astăzi plin de puterea lui Dumnezeu dacă El n-ar fi îngăduit să treci prin anumite locuri? Nu. Suntem astăzi îmbogățiți tocmai pentru că Dumnezeu ne-a făcut parte de acele evenimente prin care am trecut. Dumnezeu are grijă ca noi să creștem în credință, să ne pocăim, să ne maturizăm, să ne îmbogățim spiritual. Nimic nu este la întâmplare în viața noastră.

Un alt lucru pe care-l vedem în providență este că și timpul este important. Dacă privim detaliile din viața lui Iosif ne dăm seama cât de important a fost timpul, coincidențele. Iacov se scoală tocmai în acea dimineața cu impulsul unui dor nestăvilit în inimă. Iosif trebuie să plece chiar în ziua aceea. Nu la Sihem era hotărâtă întâlnirea, ci la Dotan. O întâlnire nu numai cu frații lui Iosif, ci și cu ismaeliții. Ceasul lui Dumnezeu merge foarte exact. Iosif se întâlnește cu Potifar la timpul hotărât de Dumnezeu. Tot la timpul hotărât de Dumnezeu se întâlnește Iosif în închisoare cu cei doi dregători. Și tot la timpul stabilit de Dumnezue se întâlnește Iosif cu Faraon. Rezultatele acestor întâlniri sunt controlate, sunt stăpânite de Dumnezeu. La fel se întâmplă și cu noi. Să nu ne temem. Noi nu suntem abandonați. Nu suntem copii pentru care Tatăl lor n-are nici un plan, nici un viitor. Cu fiecare dintre noi, Dumnezeu are planuri minunate. Știm care este planul general cu noi toți: să fim asemenea lui Dumnezeu. Cu fiecare dintre noi însă se întâmplă altfel. Dumnezeu ne trece prin alte evenimente. Și astăzi ni s-au întâmplat atâtea lucruri. Poate că astăzi am fost decepționați, poate că astăzi am fost trădați, poate că am fost întristăți, poate că astăzi am suferit anumite lucruri. N-au fost însă la întâmplare. Dumnezeu lucrează prin toate împreună voia lui în viața noastră. „Toate lucrurile lucrează împreună” pentru cel mai mare bine al nostru. Dumnezeu nu ne face doar „bine”, ci „cel mai mare bine posibil”.

Dacă ne uităm în urmă la viața noastră ne dăm seama de această realitate. EU, când am înțeles acest principiu, am căpătat o mare liniște, o mare pace în inima mea. Când mi s-au mai întâmplat apoi alte lucruri rele în viața mea mă gândeam să nu mai fiu așa de supărat ca altădată din cauza lor. Nu reușesc eu să nu mă mai supăr de loc, dar, am făcut un pas înainte, nu mă mai supăr așa de tare, pentru că știu că acele lucruri fac ceva cu mine și fac ceva în mine. Ele mă împing înainte. Ele mă ajută. Dumnezeu transformă toate aceste lucruri spre binele meu.

„Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău; dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să se împlinească ceea ce se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr”(Gen. 50:20). 

Cât de mare este Dumnezeul nostru! Cât de minunat este Dumnezeul nostru! Frații mei, primiți aceste cuvinte ca din partea lui Dumnezeu și când vi se vor mai întâmpla lucruri neplăcute, gândiți-vă că nimic nu este la întâmplare, toate își au rolul și sensul lor. Mântuitorul nu spoune în capitolul zece din Matei cdoar că Dumnezeu le cunoaște pe toate, nu ne vorbește despre „omniștiință”. Există și aceasta, dar Mântuitorul nu de ea ne-a vorbit. El ne-a vorbit despre „providență”, despre grija minunată, excepțională pe care o are Dumnezeu pentru noi. Ști cât de mult se îngrijește Dumnezeu de tine? Ști cât de atent este Dumnezeu, Tatăl tău cu tine? Este un exercițiu extraordinar să învățăm să-l privim pe Tatăl nostru la lucru prin fiecare eveniment din viațanoastră! Să-L descoperim acolo și să vedem cum ne îngrijește”.

Providența divină este regina tuturor celorlalte doctrine despre Dumnezeu. O înțelegere corectă a ei ne va ajuta să le înțelegem cu mult mai ușor și mai corect pe toate celelalte.

Sursa: http://ift.tt/1wMjc2M


15 10 / 2014

edward-snowden-avertizeaza-renun-a-i-la-facebook-google-i-dropbox-18495056Edward Snowden, fostul consultant al Agenţiei Naţionale de Securitate a SUA (NSA), care a dezvăluit amploarea supravegherii cibernetice pe care o practică Statele Unite, a lansat un avertisment pentru utilizatorii internetului.

În cadrul unui interviu online, desfășurat în cadrul New York Festival, Snowden a făcut referire la securitatea datelor private ale utilizatorilor și a modului în care acestea pot fi mai bine protejate.

Snowden a făcut apel pentru o reformă politică în acest domeniu, spunând că cei care afirmă că nu au nimic de ascuns renunță mult prea ușor la dreptul constituțional privind confidențialitatea datelor personale, deresponsabilizând astfel guvernul de explicațiile necesare unei astfel de intruziuni.

Snowden s-a referit și la faptul că fiecare utilizator de internet trebuie să caute să folosească criptarea fișierelor și a comunicațiilor, renunțând la serviciile ce nu performează în acest domeniu sau care sunt ostile din start protejarii datelor personale.
În acest context el a mentionat că utilizatorii trebuie să renunțe la folosirea Dropbox, un serviciu care nu admite criptarea și să se reorienteze către alte alternative, mai sigure.

De asemenea, Snowden a declarat că în ciuda faptului că atât Google, cât și Facebook au îmbunătățit securizarea datelor, ele rămân in continuare niște servicii periculoase din acest punct de vedere. Amuzant este faptul că cei care urmăreau interviul lui Snowden, aveau ocazia sa vada această declarație prin intermediul Google Hangout sau Youtube, având logo-ul acestei companii afișat pe ecran!

Snowden s-a referit și la securitatea din domeniul telefoniei mobile, recomandând utilizatorilor să nu trimită SMS-uri necriptate, soluția în acest sens fiind servicii precum RedPhone şi Silent Circle.

Sursa: http://ift.tt/1sItDoX


14 10 / 2014

Biblia si trandafirulBucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta si plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. (Ecl.11:9)

1. Goneste orice necaz din inima ta si depărteaza răul din trupul tău; căci tinereţea si zorile vieţii sunt trecătoare. (Ecl.11:10)

2. Fericit cel ce a fost tânăr în tinereţea sa, fericit cel ce a ştiut să se maturizeze la timp! (Puşkin)

3. Tineretea te face dator vietii. (Vavila Popovici)

4. Tinerii au impresia că detin adevărul, dreptatea, că toată lumea este a lor si nu este rău, fiindcă asa pot merge mai departe. (Vavila Popovici)

5. Tineretea este călauzită de o mare sperantă: facerea unei lumi mai bune. Este o frumoasă nebunie! (Vavila Popovici)

6. Tinereţea este o perioadă minunată a vieţii. Ea ne slujeşte să acumulăm greşelile numite ulterior experienţă. (George Bernard Shaw)

7. Sfiala este un ornament la tinereţe, dar un reproş la bătrâneţe. (Aristotel)

8. America este o ţară tânără cu o mentalitate veche. (George Santayana)

9. Frumuseţea este călăuza sufletului tânăr. (Ralph Waldo Emerson)

10. Viaţa frumoasă e un gând al tinereţii înfăptuit la maturitate. (Alfred de Vigny)

11. Tinereţea pote fi matură de fiecare dată când se vrea acest lucru.  Maturitatea reprezintă un elogiu adus tinereţii. (Cristian Teleucă)

12. Păstraţi vii visele tinereţii! (Schiller)

13. Oamenii săraci şi tineri sunt mândri. (Ionel Teodoreanu)

14. Fructele şi-au dat examenul de maturitate. Din ele au rămas doar sâmburii. (Jovo Nikolic)

15. Geniul este persistenţa copilăriei în maturitate. (Garabet Ibrăileanu)

16. Am trăit în acea singurătate care la tinereţe e dureroasă, însă la maturitate e minunată. (Albert Einstein)

17. Tinereţea este o harfă acordată să cânte la orice adiere.(Iosif Trifa)

18. Cine este bătrân la tinereţe, poate fi şi tânăr la bătrâneţe. (Arsenie Papacioc)

19. Vârsta matură: când vezi o femeie goală şi ţi-e teamă să nu răcească! (Tudor Muşatescu)

20. Pierderea credinţei religioase a celei mai civilizate părţi a speciei este un pas dinspre puerilitate spre maturitate. (Charles Eliot Norton)

21. Maturitatea nu ţine de vârstă, ci de “ancorarea” în realitatea în care trăim. (Zeno Sustac)

22. Naivitatea este slăbiciunea omului matur, dar puterea copilului. (Charles Lamb)

23.Tinerii cred  ca viata de acum tine o vesnicie, iar gandul mortii, vesnicia propriu-zisa,  nu e deloc preocuparea lor.(George Danciu)

24. Depriderile din tinerete iti marcheaza viata. (George Danciu)

25. Cand esti tanar crezi ca tineretea nu va trece decat dupa foarte mult timp. In orice caz, tanarul se gandeste ca se va plictisi de lungimea ei si va avea timp berechet pentru orice lucru si nu are de ce sa  se  grabeasca si sa chibzuiasca bine lucrurile. (George Danciu)

26. Pudoarea este un ornament al tinereţii şi un reproş al bătrâneţii. (Aristotel)

27. După ce se va elibera de toate tabuurile, omenirea va suferi umilinţa unei lipse totale de maturitate. (Ingeborg Bachmann)

28. Omul care se însoară de tânăr n-are tinereţe. (Zaharia Stancu)

29. Sunt înţelepţi şi cei tineri, şi cei frumoşi, numai că mai rar. (Homer)

30. În materie de educaţie, fiecare tânăr constituie un caz particular. (Jean Thomas)

31. Istoria nu se scrie la anii tinereţii. (George Eminescu)

32. Tinereţe, capital mic cu dobândă mare. (Barbu Şt. Delavrancea)


13 10 / 2014

Familiaby Marius Cruceru

(Posted on March, 18.2012)

Nu sînt un tată bun! Nu prea am avut de unde învăţa. Mama a rămas văduvă la 27 de ani şi nu s-a mai căsătorit. N-am văzut cum trebuie să se poarte un tată faţă de copii, dar am avut fraţi duhovniceşti care s-au ocupat de mine, am văzut mamă, şi am avut har din partea lui Dumnezeu cu o soţie care a crescut într-o casă de 10 copii. A doua din 10. Aspră. Pe lîngă această binecuvîntare unchiul meu, ajuns acum la 92 de ani mi-a fost un fel de înlocuitor de tată în anumite privinţe. Mi-a fost mentor atunci cînd aveam mai multă nevoie de un sfat bun.

Astăzi avem binecuvîntare de copil în biserica noastră. Prea multe nu pot sfătui pentru că eu însumi mai trebuie să învăţ, dar din toţi aceşti ani în care s-au ridicat lîngă noi Neriah  (20) şi Naum (15) am primit cîte ceva şi poate că mi-aş dori ca Dumnezeu să ne mai dea ocazia să o luăm de la capăt acum, după 20 de ani de la naşterea primului copil, dacă nu cu ai noştri, măcar ca bunici.

Iată cîteva gînduri, primiţi-le cu acel complex cerut de situaţie:

1. Iubiţi-vă copiii! Nu-i comparaţi cu alţii (nu sînt vehicolele voastre spre mîndrie), nu-i învinovăţiţi pentru cele ce tot voi le-aţi dat. GEnetica şi-a făcut lucrarea şi Dumnezeu este drept, ne creştem pe noi înşine în oglindă. Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul şi… iată, de ce nu, suferă totul. Acoperiţi ce nu se mai poate schimba şi repara, nădăjduiţi în harul Lui, credeţi în puterea Lui de a naşte din nou şi suferiţi ce este de suferit.

2. Semănaţi-le de mici în inimă Cuvîntul. S-ar putea să se depărteze de Cale, dar …. Cuvîntul Lui nu se va întoarce înapoi fără rod şi apoi Proverbele lui Solomon ne învaţă că trebuie să îi învăţăm pe ai noştri copii de mici calea de urmat. Măcar vor şti la ce să se întoarcă, atunci cînd vor da de roşcove.

Nu vorbiţi de rău biserica în faţa lor. Spun tot aici la “punctul de întoarcere”. Dacă le bîrfiţi Mireasa Domnului şi o urîţiţi în ochii lor, la cine şi cum se vor mai întoarce spre cea urîcioasă pentru voi? Biserica să vă fie scumpă, dragă, cum Îi este Domnului. Dacă îi mulţumesc pentru ceva acum lui Dumnezeu este că le-a pus dragoste copiilor noştri pentru biserica din Aleşd. Este pedeapsă să îi lăsăm acasă. Aici le sînt prietenii, fraţii, surorile, toţi cei dragi.

3. Nu strigaţi şi nu vă enervaţi cu niciun chip. Am crezut uneori că decibelii poartă rost de argumente. Nu! Nu-i întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ne învaţă Apostolul în Efeseni. Copiii la care s-a strigat vor deveni taţi care vor striga, soţi care vor striga, soţii isterice, care vor urla pentru a obţine ceea ce doresc.

4. Arătaţi-le totul prin exemplu. Tot timpul faptele voastre vor fi mai vocale decît vorbele voastre.Nu faceţi ce nu doriţi să facă, faceţi ce aţi dori să plataţi ca obiceiuri şi rit de viaţă în ei.

5. Petreceţi timp cu ei. Dacă regret ceva acum este perioada lungă în care am scris un doctorat care nu se mai termina. Am pierdut ani de nopţi (nu de zile), ani de nopţi în faţa calculatorului în dauna timpului cu darurile Domnului, copiii. Nu este nimic mai important, nici măcar copiii altora. Copiii voştri sînt primii voştri ucenici. Ei ne vor legitima scaunul de învăţătură pentru copiii altora.

6. Nu le daţi copiilor tot ce cer. Nu-i slujiţi pînă la dizolvarea de sine. Vom creşte copii handicapaţi de caracter, dacă le oferim tot ceea ce cer. Nimeni nu le va mai da vreodată tot ce cer şi nimeni nu va acţiona în locul lor. Îi programăm pentru probleme serioase în căsnicie şi le pregătim un calvar ginerilor şi nurorilor noastre, dacă le vom transmite odraslelor noastre faptul că tot timpul va veni cineva în urma lor să spele, să cureţe, să şteargă sau…. cum că atunci cînd ei strigă, totul se rezolvă.

7. Dacă Dumnezeu ne-ar mai da un copil acum, nu l-aş mai da la şcoală. Full stop!

8. Dacă Dumnezeu ar îngădui să mai avem un copil acum, am face la fel ca în cazul primilor doi, Natalia ar sta acasă. Copiii merită o mamă întreagă, nu o mamă second hand. Vă amintiţi? Nu trebuie să le dăm totul! De ce să alergăm pentru două salarii pe care le vom împrăştia pe bone şi drumuri în stînga şi în dreapta? Copiii nu trebuie crescuţi de bunici. Bunicii şi-au făcut datoria cu voi.Vă temeţi de sărăcie? Fiecare copil vine cu o pîine sub braţ, aşa ne-au învăţat bătrînii. Ce am fi avut acum, dacă lucra şi Natalia? Poate că eram mutaţi la o casă şi am fi avut două maşini, nu una, dar am fi avut doi copii crescuţi cu cheia de gît.

9. Nu negociaţi mersul la biserică şi învăţaţi-i pe copii să stea în sanctuar, nu în anexe. Plînsul de copil este emoţie pentru predicator, dar binecuvîntare pentru biserică. Înduraţi copiii la programe. Învăţaţi-i cîntarea şi rugăciunea, postul, lectura sfîntă. Acestea oricine le poate face, fără diplome în teologie. Nu există motiv pentru care un copil să stea acasă şi să nu vină la slujbe în afară de boală gravă.

10. Povestiţi-le minunile Domnului, tot ce-a făcut Domnul pentru voi şi prin Scripturi. Vezi Psalmul 78. Pregătiţi-le viitorul, întorcîndu-vă în trecut cu ei,

11. Dacă este posibil, şi nu trece nimeni prin faţa ferestrei, aruncaţi televizorul în curte. După ce se sparge ecranul, transformaţi-l în coteţ de găini. Va fi mai util pentru copilul crescînd.

12. Internetul, amînaţi-l cît se poate. Jocurile pe computer? Nu-l fac mai deştept. Dacă este ceva acum ce mi-aş dori mult este să stăm la casă, la ţară şi să îmi învăţ copiii să mulgă caprele, să deschidă stupii, să crească găini.

Cam atît! În rest…. Să ne rugăm şi să postim pentru copiii noştri. Am observat că nu fac toate cărţile de pedagogie din biblioteci cît face o zi de post pentru un copil.

Dumnezeu să se îndure şi prin dragostea lui, care acoperă totul, să acopere şi nepriceperea noastră, dar şi hăurile care stau în faţa căilor copiilor noştri. Dumnezeu cu dragoste Lui să le acopere drumul spre iad şi să îi facă să ţopăie pe-un picior de rai!

Şi în final reiau poezia scrisă de Alina Stochici. Iată:

Învățați copiii
cum să stea pe genunchi,
cînd întunericul nopții se strînge.
Se vor ridica de acolo
ca o pădure tînără,
pe care nimic nu o frînge.

Învățați copiii
semnele cerului și ale timpului,
frumusețea Cuvîntului,
Atunci nu se vor mai teme
De puterea adîncului.

Nu-i duceți la marginea prăpăstiei,
să le arătați cît de adîncă e ura,
Așezați-i la marginea cerului,
Să vadă cît de necuprinsă-I Iubirea.

Dacă cerul li se pare pare sus,
povestitiți-le mereu despre Isus.
Dacă sînt triști că se vestejesc florile,
Desenați-le curcubeul cu toate culorile.
Arătați-le cuvintele de iubire
către oameni cum curg
Învățați-i cîntecul
cum se cîntă pe rug.

Sădiți în ei tăria Cuvîntului.
Învățați-i semnele cerului
și ale pămîntului.


10 10 / 2014

Sinceritate versus MinciunaDar, cât despre fricoşi, … toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.

Apocalipsa 21:8

1. Încrederea este francheţe şi curaj în confruntarea cu întâmplările vieţii. (John Dewey)

2. Mulţi vedem strâmbătatea în care creştem fără să facem ceva, dar poate că prin sinceritate şi prietenie putem ajuta la îndreptare. (Mihail Nedelski)

3. Sinceritatea uneori este creanga nestropită pe care urcă viermii și rod… (Vavila Popovici)

4. Cinstea si sinceritatea te fac vulnerabil. Cu toate acestea, fii cinstit si sincer! (Maica Tereza)

5. Privirea omului sincer ajuta realitatii sa se constituie; aceea a mincinosului anuleaza chiar si realitatea existenta. (Francesco Orestano)

6. Să fii malițios e ceva dar să fii onest e mult mai mult. (Constantin Brâncuși)

7. Ne mărturisim defectele spre a repara, prin sinceritate, pagubele pe care le fac. (La Rochefoucauld)

8. Nu-i putem corecta pe oameni decât arătându-i aşa cum sunt. (Pierre Beaumarchais)

9. Modestia înseamnă să faci o estimare corectă a propriei persoane. (Charles H. Spurgeon)

10. Sinceritatea este singura bogăție a oamenilor care nu au nimic. (Alexandru Dumas)

11. Sinceritatea sau buna-credinață, această virtute constă în a ne feri de orice prefăcătorie și a spune totdeauna adevărul. (Petre Dulfu)

12. Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate. Să ai acea facultate înnăscută de a putea fi sincer, atât de sincer încât să te prindă tot ceea ce faci – fiindcă nu toţi avem acest har, sărmanii de noi. Apoi, ca parte intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat şi modestia şi numai după aceea meşteşugul şi bineînţeles controversele despre talent. (Ştefan Ciubotăraşu)

13. Dacă stingi lumina frumuseţea nu se mai vede, ea trebuie să fie aceeaşi dintotdeauna în părţi egale, sentiment, respect, sinceritate şi înainte de toate o definiţie a unui surâs care face mai mult ca orice declaraţie de dragoste. Pentru asta, însă, trebuie să ai dantura şi conştiinţa puse la punct. (Florin Piersic)

14. Ori de câte ori omul va urma cu sinceritate drumul credinţei, el va fi capabil să se unească cu Dumnezeu şi să facă minuni. (Paulo Coelho)

15. Cel care îi poate mulţumi lui Dumnezeu cu sinceritate pentru lucrurile pe care le are doar în imaginaţia sa, acela are credinţa adevărată. Acela se va îmbogăţi; el va fi cauza creaţiei a tot ceea ce îşi doreşte. (Wallace D. Wattles)

16. Teme-te că nu eşti sincer cu prietenii tăi, dar teme-te mai mult că nu eşti sincer cu tine însuţi. (Cornel Stelian Popa)

17. Mijlocul de a fi original: sinceritate absolută. (Charles Baudelaire)

18. Tot ce spui, atât altora cât şi ţie, să fie adevărat – iată ceva ce nu poate fi întotdeauna sigur, deoarece poţi greşi; dar se poate şi trebuie întotdeauna să fii sigur că ceea ce spui e sincer pentru că de asta îţi poţi da seama imediat. (Immanuel Kant)

19. Tonul şi sinceritatea cuvintelor rostite pot avea memorabile crâmpeie de lumină pentru sufletul omenesc sau hăuri de întuneric nedorit. (Valeria Mahok)

20. Este oare probabil ca probabilitatea să dea siguranţă? Diferenţa între tihnă şi siguranţa conştiinţei. Nimic nu-ţi dă siguranţă decât adevărul; nimic nu aduce tihna decât cercetarea sinceră a adevărului. (Blaise Pascal)

21. Orice şmecherie, orice înşelăciune este descoperită şi în cele din urmă aduce pagubă; orice situaţie este mai puţin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul sincerităţii. (Balzac)

22. Dragostea poate fi exprimată sub forma toleranţei, a sincerităţii, a onestităţii şi a bunăvoinţei. De aceea, fiecare dintre cei doi … trebuie să fie foarte sinceri unul faţă de celălalt. (Joseph Murphy)

23. Nu le îngăduim decât copiilor şi nebunilor să fie sinceri cu noi; ceilalţi, dacă au îndrăzneala să-i imite, se vor căi mai devreme sau mai târziu pentru asta. (Emil Cioran)

24. Exagerarea este periculoasă în toate cazurile – distruge sinceritatea. (Cicero)

25. Fii sincer, nu promite ceea ce nu poţi oferi. Nu te gândi la propriul profit ci concentrează-te asupra binelui celuilalt. (Dale Carnegie)

26. E suficientă bucuria neaşteptată a unui zâmbet sincer, ca să înlăture straturi groase de supărări, depozitate de mult timp. (Nicolas Gomez Davila)

27. Sub platoşa durităţii se ascunde o mare de sinceritate. (Betty Marcovici)

28. Dacă simţiţi că aţi pierdut ceva prin actul dăruirii, atunci darul nu a fost sincer şi deci, nu va provoca o creştere. (Deepak Chopra)

29. Sinceritatea te va conduce spre adevăratul tău destin care este scris în ceruri. (George Danciu)

30. Sincer pe deplin ești doar atunci când nu porți de grijă „eului” tău, ci a fi altruist este preocuparea ta. (George Danciu)


09 10 / 2014

smallgroupsUn articol excepțional, foarte util pentru credincioși

by Daniel Branzai

Fratele Dragomir m-a rugat să scriu ceva despre un subiect controversat, grupurile mici. Cineva le-ar fi condamnat într-un articol despre:

John MacArthur, Rich Warren, grupuri mici, ucenicie, muzică contemporană, Purpose Driven Life – care își este părerea?

Mai întâi, câteva ecouri americane (articolul continuă după link-urile de mai jos):

Unless your entire church is the small group … development within the church. Does your church have small groups? … a good place to begin is simply …

+++++++

După cum se vede, nu toată lumea este de aceeași părere în privința utilității grupurilor mici.

04_jonesBR_JNExperiența mea

(Daniel Branzei)

Prima mea întâlnire cu grupurile mici a fost când miliția și armata, coordonate de Securitate au înconjurat casa noastră părintească pentru că tatăl meu invitase tineretul bisericii pe care o păstorea să sărbătorească ieșirea mea din spital. Cei majori au fost amendați srașnic, iar ceilalți am fost trași la răspundere pe la școli.

A doua mea întâlnire cu grupurile mici sau grupuri de casă a fost când am intrat în familia soției mele. Socrul meu, Traian Ban, a fost condamnat pe vremea comuniștilor pentru participarea la astfel de grupuri specifice „betaniștilor“. Prefernd să aibă de supravegheat și controlat doar adunarea celor din clădirea unică a „Bisericii“, comuniștii s-au temut la extrem de astfel de adunări în grupe de casă.

A treia mea întâlnire cu grupurile mici a fost tot în Arad, în casa unchiului meu, Nelu Ban, unde niște frați de-ai mei „mai mari în Domnul“ m-au coptat ca să mă învețe ceea ce știau că n-am să pot învăța la Seminar. Florian Guler, fratele Cucuiat, fratele Suciu și alți „aleși“ mi-au arătat atunci multă răbdare și bunăvoință.

A patra întâlnire a mea cu grupurile mici a fost la „Logos Bible Institute“ de pe lângă biserica Grace Community Chirch, păstorită de John MacArthur. Fratele Iosif Țon îl convinsese pe John să mă primească acolo ca student (pe gratis) pentru ca să pot pune într-o carte scrisă în limba română despre strategia lor de lucru (Așa a apărut „Strategia lui Dumnezeu în biserica locală“). Biserica „Grace“ avea peste cinci mii de membrii, 43 de elders și peste 280 de responsabili cu astfel de grupe de cartier în care se făcea ucenicizare. Puralitatea de conducători și funcționarea pe grupe mici i-au părut atunci fratelui Iosif Țon metode numai bune de implementat și în România comunistă, pentru ca baptiștii să scapă din încorsetarea autorităților.

A cincea întâlnire cu grupele mici a fost în biserica noastră. Până azi, grupul de părtășie din cartierul nostru este unul din secretele reușitei spirituale de care ne-am bucurat.

A șasea întâlnire cu grupurile mici a fost în cartea și biserica lui Rick Warren. Deși foarte deosebit de John MacArthur, Rick a promovat activitatea pe grupe mici, lansând chiar și un principiu al Bisericii conduse de scopuri: „Biserica crește mare și mică în același timp!“ Toți convertiții adunării trebuiesc integrați rapid în grupe mici de ucenicizare.

A șaptea întâlnire cu grupele mici a fost în lucrarea fratelui Vasile Taloș din București.

Probabil că ar fi fost mult mai corect să spun că cea dintâi întâlnire, nebăgată în seamă, cu grupele de casă a fost în lecturarea Noului Testament, unde trecusem prea repede peste descrierea lucrării bisericii primare: la Templu și în case. Chiar și apostolul Pavel vorbește despre această strategie:

Ştiţi că n’am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m’am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case, …“ – Fapte 20:20

În baza acestor multe experiența personale cu grupele mici eu am o părere foarte bună despre ele. Că unii spun că în grupele mici dintre români este loc de bârfă și de lucruri slabe este și asta adevărat, dar parcă în grupurile mari, în adunări, nu se întâmplă tot cam la fel …

++++++++++++++++++++++++++

Sursa și forum de mărturii pentru experiențe cu grupurile mici:

http://ift.tt/1szqCZI


09 10 / 2014

euthEuropa, UN NOU DREPT:

DREPTUL LA MOARTE

Europa se transforma intr-un continent straniu. A legiferat uciderea copiilor nenascuti. A abolit pedeapsa cu moartea, fara a lua in seama severitatea crimei, daca ucigasul ucide unul sau, simultan, zeci de oameni, ori daca crima e premeditata, facuta cu cruzime, ori din ura pentru cei ucisi.

Unele țări europene au legiferat eutanasia si suicidul asistat, practici care deja rezultă in uciderea intenționată a multor bolnavi si vârstnici fără ca autoritatile să intervină. In ultimii ani se vorbeste tot mai des despre o obligatie a vârstnicilor să accepte eutanasierea voluntară la 75 de ani pentru a nu deveni o povară pentru norocoșii lor copii pe care nu i-au avortat și cărora le-au permis să vadă lumina zilei.

Si tot in ultimii ani se cere insistent recunoașterea unui nou drept, dreptul la moarte. Dreptul la moarte nu trebuie confundat cu “dreptul” la eutanasiere ori la siucid asistat care, cel putin in teorie, e disponibil in unele țări occidentale doar la cerere si cu acordul expertilor medicali.

E vorba de un “drept” la moarte în sine pentru toți cei care o cer cu sau fără motiv. In alte cuvinte, daca cineva cere să i se ia viața, societatea trebuie să-i implinească doleanța si să-l ucidă.

Un caz recent care exemplifica acest trend bizar parvine din Belgia, țara morții care anul trecut a legalizat eutanasierea copiilor. Un deținut belgian, condamnat la inchisoare pe viață pentru omor, a cerut să i se permită să fie eutanasiat iar tribunalele belgiene i-au admis cererea. Bizar, nu? Adica, Europa, socotindu-se civilizata, a abolit pedeapsa cu moartea pentru omor, dar permite ucigasului sa fie, intr-un fel, executat la cerere. Astfel de anomalii si aberatii in numele “drepturilor omului” pot apare doar in Europa zilelor noastre, in Europa declinului moral si al confuziei valorice de inceput de Mileniu Trei.

Comentariul de astazi, insa, nu are nimic de a face cu pedepsa cu moartea, ci e desemnat sa informeze privind geneza si evolutia, in gandirea si practica Europei, a unui presupus “drept” la moarte. Anticipam ca e doar o chestiune de timp pina cind Curtea Europeana a Drepturilor Omului va recunoaste acest drept in Convetia Europeana a Drepturilor Omului. Ne asteptam deasemenea ca unele din țările “progresiste” ale Europei (a se citi Scandinavia ori Beneluxul) sa enunțe, in constitutiile lor, un “drept” la moarte iar apoi, prin metode neocoloniale si constrangere economica, sa-l exporte in restul Europei si in tarile sarace. Au facut-o deja privind alte maladii occidentale, printre ele avortul, casatoriile homosexuale, si transgenderismul. De ce nu, deci, si “dreptul” la moarte?

Dealaratia Universala a Drepturilor Omului

Adoptata de comunitatea internationala in 1948, Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma, in Articolul 3, ca fiecare persoana are dreptul la viata. Nici unde in Declaratie nu se mentioneaza un “drept” la moarte, si cuvintul “moarte” nu apare de fel. Declaratia a fost adoptata la 3 ani dupa terminarea celui mai oribil conflict armat din istoria omenirii, cînd omenirea era sătulă de moarte si infometată după viață. Cînd omenirea privea cu o confidenta reinnoita spre viitor, nu spre un final oarecare. Cîteva decade mai târziu, însă, gândirea europeana incepe sa fie dominata de reversul acestei perspective: priveste spre moarte nu spre viață. Nici Nietzche, nici ideile lui tenebroase, nu au murit ci traiesc in gandirea europeana a inceputului Noului Mileniu.

Cum era de asteptat, notiunea “dreptului” la moarte a vazut zilele in Olanda “progresista”, tara de adoptie a fondatorului ateismului modern, Baruch Spinoza, si prima țară din lume care a legalizat  eutanasia.

Straniu, zicem noi, considerând că vreme de multe secole Olanda protestanta si calvinista a fost un bastion al gândirii, practicilor si valorilor crestine traditionale.

Lucrurile insa s-au schimbat radical in Olanda anilor 60 cînd cultura traditionala a abandonat spatiul public, cauzînd un vid moral care a fost umplut de o cultura noua impregnată de o sexualitate anormală, promiscuitate, droguri, nonconformism, ateism, si un cult al morții.

La finele anilor 60, in 1969 pentru a fi exact, medicul olandez J.H. Van den Berg a publicat o carte influenta despre impactul tehnologiei medicale moderne asupra eticii medicale. Juramintul ipocratic, afirma el, devenise incompatibil cu progresul medical. Berg a lansat ideea eutanasierii voluntare, dar si uciderea involuntara a persoanelor suferinde de boli incurabile, ori a batrinlor suferinzi de dementie. La scut timp dupa publicarea cărții lui Berg, sondajele de opinie olandeze deja indicau că tot mai multi olandezi devenisera toleranti față de eutanasie si uciderea vârstnicilor suferinzi. Cu toate acestea, Olanda a continuat sa interzica eutanasia prin lege, dar cazurile de eutanasiere, voluntara ori involuntara, au devenit tot mai numeroase.

Punctul de turnura, insa, a fost cazul doctorului Geertrudia Postma care si-a ucis mama. Tribunalele olandeze au decis ca  eutanasierea fiintelor umane e permisa atâta timp cit e motivata de eliminarea durerii pacientilor, dar interzisa daca e motivata de uciderea in sine a pacientilor.G. Postma a fost găsită vinovată de omucidere, motivația ei fiind uciderea mamei ei. Cu toate acestea, Postma a fost condamnata la o pedeapsa foarte lejera: o saptămînă de inchisoare cu suspendare. Cazul Postma a propulsat miscarea pro-eutanasie olandeza, iar numarul cazurilor de eutanasiere a crescut vertiginos. Mesajul tribunalelor olandeze din anii 70 a fost clar: eutanasia in Olanda e ilegala dar tolerata. Reactia publicului olandez la decizia tribunalelor a fost pozitiva.

Olanda anilor 90

In 1990 guvernul olandez a lansat o investigatie oficiala privind eutanasia in Olanda, descoperind ca in anul acela 2.300 de persoane au fost eutanasiate, cu toate ca, strict vorbind, eutanasia era inca ilegala. A descoperit, in plus, ca in 1990 peste 20.000 de persoane au fost ucise in Olanda prin proceduri medicale fara consimtamintul expres al pacientilor. In plus, un numar neidentificat de persoane au fost ucise involuntar, printre ele copii nou nascuti dar bolnavi ori cu disabilitati, copii cu boli incurabile, ori persoane bolnave psihic. In 1993 Parlamentul Olandei a promulgat reguli stringente pentru a asigura ca eutanasierea e facuta doar voluntar. In acest fel, de facto, in Olanda anului 1993 eutanasia s-a transformat dintr-un delict penal intr-o simpla chestiune birocratica: eutanasierea e permisa daca e voluntara.

In 1995 3.600 de persoane au murit in Olanda gratie asistentei medicilor. Pe linga ele 238 au murit prin suicid asistat, si 913 au fost ucise involuntar de catre medici, adica fara consimtamintul pacientilor. Studii facute in 1996 indicau ca 60% dintre cazurile de eutanasiere nu erau raportate la autoritati de fel. Eutanasia deja era practicata fara aplicarea pedepselor penale cu toate ca, in teorie, eutanasia inca era interzisa in Olanda prin lege. Un sondaj de opinie din 1999 indica ca 56% dintre pacientii care cereau sa fie eutanasiati o faceau pentru a nu-si “pierde demnitatea”, iar 47% pentru a-si “opri suferinta si durerea”. Doar in aprilie 2001 a fost eutanasia dezincriminalizata in mod oficial in Olanda.

O pantă alunecoasă

Inca din anii 70 eutanasia in Olanda a luat-o pe o panta foarte alunecoasa si, din nefericire, intr-o singura directie: spre moarte si justificarea uciderii oamenilor pe motive tot mai numeroase, triviale si de la o varsta tot mai redusa. Cu permisiunea parintilor, copiii olandezi intre 12 si 16 ani au dreptul la sucid asistat. Initial, copiii puteau fi eutanasiati fara acordul parintilor, dar dupa ce comunitatea internationala a vociferat numind aceasta practica barbarism, legislatia Olandei a fost modificata sa permita sinuciderea asistata a copiilor doar cu acordul parintilor. In 2004 un spital renumit din Olanda a cerut guvernului olandez modificarea in continuare a legii sa permita eutanasierea copiilor sub 12 ani in conditiile in care suferinta lor e “atit de severa incit nou nascutii nu au speranta de viitor”. Un caz cu totul bizar a implicat o tinara anorexica care a cerut sa fie eutanasiata din acest motiv. A fost eutanasiata.

Majoritatea covarsitoare a publicul olandez agreeaza cu eutanasia si suicidul asistat. Un sondaj de opinie efectuat in 1998 indica ca 77% dintre olandezi erau de acord cu eutanasierea involuntara si doar 76% cu eutanasierea voluntara.

Pe orizont, insa, apare un nou concept, o noua doctrina, o noua tendinta – eutanasierea la cerere, cu sau fara motiv, asa numitul “drept la moarte”. Acest “drept” e promovat de Societatea Olandeza pentru Eutanasia Voluntara si cere sa fie acordat oricarei persoane care “e satula de viata”. In categoria aceasta sunt oamenii varstnici fara copii ori ai caror copii sunt departe de ei, sufera, ori, pur si simplu, sunt satui de viata. Din 2003 incoace se vorbeste in Olanda despre “pilulele de sinucidere” care sa fie vandute oricarei persoane care nu mai vrea sa traiasca. Un incident care ajuta la intelegerea acestei mentalitati s-a petrecut, insa, cu ani inainte, in 1991. Fiul de 20 de ani al unei femei s-a sinucis dupa ce a fost respins de prietena lui, iar celalat fiu al ei a murit de cancer. Mama a cazut in depresie si a cerut doctorului sa o eutanasieze si sa fie ingropata intre cei doi fii ai ei. Dorinta ei a fost implinita. Terapeutii olandezi, de fapt, spun ca daca o persoana depresata nu isi poate reveni prin terapie si vrea sa fie eutanasiata, medicii au obligatia sa o eutanasieze. O fraza noua e repetata in publicatiile de specialitate olandeze: dreptul la moarte trebuie acordat fiecarei persoane care “sufere prin faptul ca este in viata”.

Fara indolaia ca Hipocrate si inaintasii nostri s-ar intoarce in morminetele lor daca ar sti ce se intimpla in Europa zilelor noastre, ori dorinta dupa moarte a descendentilor lor. Cum este posibil ca gandirea Europei presupus crestina sa fi evoluat atit de repede, radical si rau privind viata? Raspunsul este ca o Europa fara Dumnezeu moare, iar cazul Olandei o dovedeste.

AFR va recomanda: Va recomandam doua articole din care ne-am inspirat pentru materialul nostru de astazi, ambele scrise de Joe Carter, intitulate “How the right to die came to Europe”, si publicate luna trecuta. Primul articol poate fi citit aici: http://ift.tt/1sjUFmF iar al doilea aici: http://ift.tt/1w0ZXSN

VRETI SA FITI INFORMATI? 

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://ift.tt/1dPN2bj.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://ift.tt/1dPN2bj


08 10 / 2014

Shakespeare, SINCERITATEAEsse quam videri malim – Prefer să fiu, decât să par.

1. Lasați-vă de minciună: “Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. (Efeseni 4:25)

2. Fără sinceriate nu se poae realiza o legătură trainic între oameni. Pe sinceritate se clădește încrederea. Pate de  aceea  este o piatră atât de rară. (Vavila Popovici)

3. Sinceritatea și buna-cuviință fac „casă bună” împreună. (George Danciu)

4. Libertatea este cea mai sinceră probă a caracterului uman. (Valeria Mahok)

5. Ce poate fi mai plăcut şi mai simplu decât să fii sincer, totdeauna liniştit, împăcat cu tine însuţi, neavând nici de ce te teme, nici ce inventa? (Fenelon)

6. Raţiunea este nenorocită. Prostia, dimpotrivă, este deschisă, sinceră. (Dostoievski)

7. În prima fază sinceritatea poate să-ți pară defavorabilă, dar în timp câștigul ei va fi mare și semnificativ pentru oricine o cultivă. (George Danciu)

8. Plânsul este prinosul cel mai însemnat primit de ceruri de la om. Și partea cea mai sinceră a rugilor noastre. (Jonathan Swift)

9. Dumnezeu a răsplătit sinceritatea zelului meu, trimiţându-mi ceea ce evlavioşii fără indulgenţă ar numi “o ispită”, iar eu numesc “o iniţiere în viaţă”. (Eliphas Levi)

10. Când trebuie să spui un lucru neplăcut, trebuie să îl spui cât mai sincer. E singura cale de a-l face acceptabil. (Paul De Gondi)

11. Dacă Erou se referă la o persoană sinceră, de ce să nu fim fiecare dintre noi un Erou? (Thomas Carlyle)

12. Fericirea mea, este profesia mea, cea care mi-a dăruit afecţiunea publicului. “Băile” mele de mulţime, fie că sunt pe o scenă de teatru sau pe un peron de gară, sunt în apele curate ale sincerităţii şi afecţiunii reciproce. (Florin Piersic)

13. Întotdeauna am lucrat cu foarte multă sinceritate. (Elisabeta Bostan)

14. O situaţie jenantă poate fi salvată de la ridicol, prin sinceritatea cu tine însuţi. (Iulia Mirancea)

15. Omului îi este necesară o minimă sinceritate de sine, pentru a fi copleşit de o profundă ruşine. (Iosif M. Cristian)

16. “Fii sincer”: iată prima limitare la propriile idei. (Sandro Montalto)

17. Acolo unde încep demnităţile, sinceritatea devine mută. (Denis Ivanovici Fonvizin)

18. Poţi să cânţi şi la un şiret de pantof dacă eşti sincer. (John Coltrane)

19. Actorul este un mincinos sincer. (Albert Camus)

20. Sinceritatea este, foarte probabil, forma cea mai îndrăzneaţă a curajului. (W. Somerset Maugham)

21. Paşii bunului simţ formează drumul sincerităţii. (Mihai Enachi)

22. Sinceritatea poate compensa deficienţa gustului, nu-i aşa? (Dostoievski)

23. “Drept vorbind”, “sincer vorbind” sunt expresii uzuale ale limbii noastre. Românii simt nevoia să te avertizeze, atunci când vorbesc sincer şi drept. (Valeriu Butulescu)

24. Lucrurile pe care le spui des şi sincer, le uiţi repede. (Mircea Eliade)

25. Ideile cele mai bune si sincere izvorăsc din întuneric, nu din lumină. (Nicky Sereteanu)

26. Pentru sinceritate îmi voi pierde prietenii, dar nu şi pe Dumnezeu. (Valeria Mahok)

27. Trebuie să ne dăm seama, că încrederea nu se poate întemeia decât pe o sinceritate fără excepţie. (Fr.W. Forster)

28. Sinceritatea este ca un boboc transformat în floare. (Tiberiu Petre)

29. Sinceritatea nu te lasă fără prieteni. Îi triază. (Anonim)

30. Ca să spui un mulţumesc sincer, trebuie să fii educat… (Valeria Mahok)

31. Singura metodă de a rămâne sărac este să fii sincer. (Napoleon Bonaparte)


07 10 / 2014

Originally posted on B a r z i l a i - e n - D a n:

Afirmația a juns să fie un act de curaj într-o Anglie intrată din ce în ce mai mult sub umbra semilunii …

ipse dixit
Latin, literally “he (the master) said it,” translation of Greek autos epha, phrase used by disciples of Pythagoras when quoting their master.

View original


07 10 / 2014

2cor12-9-gracecu puterea Ta de Dumnezeu…

Nu mă gândesc la Eminescu și nici nu doresc să spun ceva special despre el. Dar văd în mine adevărul vorbelor sale:

În om e un șir nesfârșit de oameni.

În mine e și omul blând, mai rar, dar și omul iute, mânios și rău. E și omul sărac, în duh, dar și cel bogat… mândru. E și omul înțelept, cumpătat, dar și cel nebun de nestăpânit. Văd și din viața lui Isus în mine și din roadele Duhului, dar și că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, mai ales atunci când inima-mi este pusă la încercare.

Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.

Deși sunt încă departe de ceea ce dorește Dumnezeu să vadă în fiul Său care s-a întors din întunerec la lumima Sam inunată,  văd cum harul Său lucrează mereu în viața mea de acum, și cum de jos El  mă ridică când sunt căzut:

Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăște pe cel rău și pe cel ce iubește silnicia.” (Ps.11:5)

Căci cel neprihănit de șapte ori cade, și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.” (Prov.24:16)

Harul și adevărul au venit prin Domnul nostru Isus Cristos;  și prin Duhul Sfânt ne aduce aminte și ne învață ca “s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:12-13)

Țepușul suferinței lui Pavel nu i-a fost îndepărat din carne de  Dumnezeu. Dar zice apostolul, asta pentru “ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.” (2 Cor 12:7)

Dar ce I-a zis Domnul apostolului Său?

Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Cor 12: 9-10)

Doamne, Glorie în veci de veci Mărețului Tău Nume plin de har și de adevăr!

Așa este Doamne Tată, harul Tău îmi este și mie  îndeajuns. Și doresc ca Voia Ta să se facă și în viața mea. Harul Tău să lucreze liber și pe deplin în slăbiciunile din viața mea. După voia Ta, Te rog lasă  în mine puterea de schimarea a omului ascuns al inimii, spre gloria Ta și mântuirea sufletului meu. Amin.
***

Mărețul har

Mărețul har m-a mântuit
Pe mine din păcat.
Pierdut eram, dar m-a găsit,
De moarte m-a scăpat.

Mărețul har m-a învățat
S-o rup cu orice rău.
Ce scump mi-e azi tot harul dat;
Trăiesc prin el mereu.

Dureri, batjocuri, prigoniri,
Adesea-am întâlnit;
Prin harul marii Lui iubiri
Eu toate-am biruit.

Prin har ajunge-voi în cer,
Cu slavă îmbrăcat
Și voi slăvi în veșnicii
Pe Cel ce har mi-a dat.


06 10 / 2014

sinceritate-17_cbc3ad02588b02

.
1. Spun adevarul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfant, îmi este martor. (Romani 9:1)
2. Nimic pe lume nu-i mai greu ca sinceritatea şi mai uşor ca linguşirea. (Dostoievski)
3. Sinceritatea este lumina faptelor noastre. (Mihai Enachi)
4. Celui recunoscut pentru sinceritatea sa îi este crezută şi minciuna pe când cel mincinos nu e crezut nici când spune adevărul. (Proverb arab)
5. Adevărata politeţe este sinceră. (Samuel Smiles)
6. Prietenii se pretind sinceri, duşmanii sunt într-adevăr. (Arthur Schopenhauer)
7. Sinceritatea este temelia vieţii spirituale. (Albert Schweitzer)
8. Sincer până la capăt nu poţi fi nici cu tine însuţi. (V. Banaru)
9. Pentru sinceritate îmi voi pierde prietenii, dar şi nu pe Dumnezeu. (Valeria Mahok)
10. Sinceritatea este însușirea de caracter necesară pentru părtășie. Este totodată condiția sine qua non în prietenie. (George Danciu)
11. Lipsa de sinceritate este ucigașul părtășiei. (George Danciu)
12. Sinceritatea brută poate pune în dificultate politețea. De aceea adevărul trebuie spus în dragoste. Dar lipsa de sinceritate este o formă de impolitețe și lipsă de respect. (George Danciu)
13. Sinceritatea este sănătatea și trăinicia unei prietenii. (George Danciu)
14. Un prieten este o persoană cu care pot fi sincer. În faţa lui pot gândi cu voce tare. (Ralph Waldo Emerson)
15. Pot făgădui că voi fi sincer, nu însă imparţial. (Goethe)
16. Nimeni nu poate crea lucruri măreţe dacă nu e complet sincer cu sine. (James Russell Lowell)
17. Sinceritatea este un act de cunoaştere, şi, ca orice act de cunoaştere, este şi un act de creaţie. (Teodor Mazilu)
18. Sinceritatea te poate omorî, dar esenţa ei este Divină. (Valeria Mahok)
19. Sinceritatea este pila ce roade ego-ul. (Ioan Gyuri Pascu)
20. Sinceritatea înmulţeşte cuvintele rugăciunii. (Anonim)
21. Sinceritatea este oglinda prieteniei. (Proverb arab)
22.Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ce spui. (Hipolyte de Livry)
23. La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea fi înţeleasă ca fiind corelaţia deplină dintre vorbele si faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este sincer doar acela care face ceea ce spune şi spune ceea ce face. (Juliana Mallart)
24. Suntem mai sinceri în teatru decât în viaţă! (Marcel Ţop)
25. Omul sincer mai este şi credul. (Valeriu Butulescu)

Sursa Foto: http://ift.tt/1rRok4R


05 10 / 2014

Bible-prayer-menCreştinismul este în creştere. De exemplu în Statele Unite creştinii sunt mai mulţi ca niciodată, atât în procentaje cât şi în cifre absolute. Aproximativ unul din trei americani, indică un sondaj, i-a cerut lui Isus să-i ierte păcatele şi să-i acorde viaţa veşnică.

Dar se impune o întrebare. Dacă religia este o parte importantă din viaţa noastră, de ce nu are un mai mare impact în societatea noastră? Realitatea tristă este că declaraţiile de angajament religios sunt multe, dar impactul în societate este scăzut.

Aici este problema. Cu toate că aparent creştinismul este în creştere, mulţi dintre noi care suntem creştini s-au văzut prinşi în ghearele acestei culturi care este tot mai falimentară. Am adoptat multe dintre valorile lumii ce ne înconjoară. Probabil noua etică sexuală a coabitării sau pornografia, lăcomia fără limite şi materialismul, sau privim doar cu ochiul la nevoile săracilor.  Galateni 5:9 ne explică de ce adoptarea acestor valori constituie o problemă: „Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala”.

Aşa că atunci când încercăm să avem ce este mai bun din ambele lumi, schimbăm adevărul lui Dumnezeu în minciună şi slava lui Dumnezeu pe idoli, facem ceea ce este drept în ochii noştri, suntem absorbiţi în lumea seculară şi adorăm creaturile în locul Creatorului.

Rezultatul? Creştinismul cultural. Cultural înseamnă a-l urma pe Dumnezeul pe care îl vrem în loc de Dumnezeul care este viu. Este tendinţa de a fi superficial în înţelegerea lui Dumnezeu, dorind ca acesta să se asemene mai mult cu un bunic, care nu ne deranjează şi care ne permite să mergem pe drumurile noastre. Este Dumnezeul relativ în locul Dumnezeului absolut.

Care a fot rezultatul aceste adaptări la religia culturală? Două categorii de creştini

Uşurinţa cu care oamenii se asociază astăzi cu religia a dat naştere la două categorii de creştini: creştinii biblici şi creştinii culturali.

Isus a fost primul care a făcut diferenţa dintre diversele tipuri de persoane care se unesc sau nu cu El. Pilda semănătorului scoate în evidenţă patru clase de ascultători ai Cuvântului lui Dumnezeu.

Grupul 1: – Necreştinul

Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi (Luca 8:12). Hristos este foarte clar când spune că nu toţi acei care aud Cuvântul, cred şi sunt mântuiţi.

Grupul 2: – Creştinul cultural de tip „C”

Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. (Luca 8:13).

Creştinii de tip „C” se referă la acei cu o credinţă contrafăcută. Între noi sunt unii care par a fi creştini, dar în realitate nu sunt deloc. Au o credinţă contrafăcută, o credinţă care nu este adevărata credinţă în Hristos. Isus a spus: Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 7:21).

Fără a lansa o alarmă falsă, dar din dragoste, vreau să sensibilizez pe toţi acei care se identifică pe ei înşişi în această categorie, să privească ce fel de credinţă au. Dacă o credinţă greşită este condiţia vieţii tale, nu te descuraja. Dumnezeu te iubeşte cu o dragoste veşnică şi vrea să se împace cu tine.

Grupul 3: – Creştinul cultural de tip „I”

Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere (Luca 8:14).

Din păcate există puţină diferenţă între felul în care mulţi creştini îşi cheltuiesc banii şi felul în care şi-i cheltuiesc necreştinii. Pentru un grup a cărui misiune este să fie „lumină şi sare” pentru o lume pierdută, acest exemplu face foarte puţin la ora de a prezenta o alternativă la stilul de viaţă actual.

Tipul „I” reprezintă credinţa învinsă. Creştinul cultural de tip „I” este unul care s-a dat bătut. Există puţină sau nici o diferenţă între stilul său de viaţă şi a celor care nu pretind că sunt creştini. El niciodată nu a înţeles, probabil că niciodată nu i s-a spus, diferenţa dintre a fi un creştin formal şi a fi un creştin biblic. Aceasta este categoria cu care am cochetat până ce Dumnezeu ne-a luminat mintea să înţelegem.

Grupul 4: – Creştinul biblic

Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare (Luca 8:15).

Creştinul biblic este persoana care se încrede în Hristos şi numai în Hristos, în ceea ce priveşte mântuirea lui. Ca rezultat al credinţei mântuitoare, el doreşte să fie ascultător principiilor lui Dumnezeu în plinătatea unei inimi mulţumite. Acest lucru explică de ce unii creştini pot fi doar formali, cu o credinţă superficială, dar în ascultare nu l-au făcut pe Hristos Domn al întregii lor vieţi. Nu au permis Duhului Sfânt să-i umple de putere.

Ce semnifică a fi un creştin cultural în actualitate? – Lecţii din clasele primare.

Îţi aminteşti de învăţătoarea ta de la clasele primare care făcea demonstraţia principiului diluării? Începea cu un pahar de apă curată. Apoi cu o pipetă lua o picătură de colorant roşu dintr-o sticlă şi îl turna apoi în vas. În câteva secunde apa era contaminată cu un ton roşu care a cuprins vasul în întregime.

A fi creştin cultural în generaţia părinţilor noştri, se asemăna cu un pahar cu apă curată, cu o picătură de colorant roşu. Cu alte cuvinte, cultura seculară nu era mult diferită de cultura creştină. Acest lucru era înainte de a apare pornografia în Internet, avortul liber, sexul explicit la televizor în orele de vârf, muzica care degradează femeia şi o cultură a drogurilor, dificil de a fi evitată. Aşa că în acea vreme, un om putea să fie creştin cultural şi încă să fie aproape de o viziune asupra lumii, apropiată de valorile creştine.

A fi creştin cultural astăzi, este ca şi cum întreaga sticlă de colorant ar fi vărsată în paharul cu apă curată.

Omul care se priveşte pe el însuşi în oglindă, niciodată nu se va schimba până când el va fi dispus să se vadă pe sine însuşi aşa cum este cu adevărat şi să se angajeze să-l cunoască pe Dumnezeu aşa cum este El. Această obiectivitate îl va ancora de adevăr; îi va da limpezimea gândirii că trebuie să fie un creştin biblic.

Omul care priveşte spre dumneavoastră din oglindă, este un creştin cultural sau un creştin biblic?

Tradus şi adaptat de Beni Dradici din Charisma Magazin  -

Are You a Cultural Christian or a Biblical Christian?

Sursa: http://ift.tt/1vDvLgB