31 8 / 2014

Adrian BotezPENTRU UN ÎNVĂŢĂMÂNT RELIGIOS CREŞTIN COMUNITAR

Noi n-am fost niciodată panicarzi (semnalând degenerescenţa spirituală românească şi terestră) şi, de fiecare dată aproape, am încercat să întrevedem, dacă nu chiar să oferim de-a dreptul, soluţii, pe care lucrarea dimpreună a Lui Dumnezeu şi a omului (teandria) nu trebuie să le lase la stadiul de utopii.

Toţi ne plângem (şi pe bună dreptate!) că învăţământul românesc (ca şi cel mondial, de altfel), de când a fost separat de Biserică (prin comandă de la Loja Marelui Orient Francez, comandă executată prompt de domnitorul “provizoriu” Alexandru Ioan Cuza, cu tot atâta slugărnicie, cu câtă execută comenzile iudeo-masonice extern-internaţionaliste şi liberalii de azi…) merge din prost în mai prost, că măsurile care se iau de către guvern atacă fibra tânără a naţiunii şi a neamului şi, atacând tineretul, atacă însuşi destinul naţional şi de neam – dar nimeni, din aşa-zisa “societate civilă”, nu mişcă un deget, nu oferă vreo soluţie pentru situaţia constatată – şi totul merge spre o situaţie intuibilă, dar faţă de care societatea adoptă, tot mai clar, poziţia fatalistă.

Toţi ne plângem acum, în loc să ne fi plâns odată cu reforma lui Cuza, din sec. al XIX-lea, prin care se laiciza învăţământul, în loc să ne întrebăm ce înseamnă învăţământul de stat – şi ce fel de stat este cel care cere laicizarea? Statul roman (ca toate statele moderne) este iudeo-masonizat – adică, este organizat şi structurat, infiltrate (până la “măduvă”) de antispiritualism, conform preceptelor iudeo-masonice. Proiectul iudeo-masonic mondial, care hotărăşte destinul tineretului şi învăţământului, cum ar vrea să hotărască destinul unei plante, falsificând istoria veche (rădăcina) şi siluind istoria nouă (fructele) – acest plan, care cuprinde, în primul rând, directive pentru conformarea unui tineret ateu şi amoral (supus “ETICII SITUAŢIONISTE”=”UN SISTEM ETIC CĂRUIA REGULILE MORALE NU-I MAI SUNT ABSOLUT OBLIGATORII, ŞI SE POT MODIFICA ÎN LUMINA UNOR SITUAŢII SPECIFICE” – sau, cum afirmă DOUGLAS GROTHIUS, în DEMASCÂND NOUA ERĂ, în rev. TIME, 7 dec. 1987, p. 72: ”Nu există absolut moral mai înalt decât propria ta zeificare. Esenţialul mişcării NEW AGE este o reţetă a anarhiei etice”) – acest plan se numeşte, cum ştie toată lumea, NOUA ORDINE MONDIALĂ. GLOBALIZAREA.

Învăţământul, pretutindeni în lume (deci, şi în România), a devenit ÎNVĂŢĂMÂNT DE STAT. Iar învăţământul de stat (care, din sec. XVIII-XIX, a fost despărţit TOTAL de biserică/laicizat/secularizat – biserica creştină fiind cel mai mare duşman al iudeo-masonilor) este învăţământ iudeo-mason şi în folosul direct al iudeo-masonilor. Adică: ateu (sub masca tolerării unei ore de religie, strecurate, parcă prin “contrabandă”, în orar…), umanist, materialist, pozitivist-raţionalist, anti-familie, anti-naţiune, anti-istorie, anti-spiritualist. “ANTI”- tot ce este fundament umano-dumnezeiesc. UMANISMUL acestui învăţământ înseamnă negarea lui Dumnezeu şi nebunia de a-l înscăuna pe om ca Dumnezeu. Iar negarea lui Dumnezeu aduce, în capul fraged al copiilor noştri, de 200 de ani încoace, CONCEPŢIA EVOLUŢIONISTĂ (împotriva celei CREAŢIONISTE): copilul a învăţat că se trage din maimuţă, şi nu că e plămadă dumnezeiască. Este îndoctrinat (sub masca liberalismului de gândire) cu concepţia că universul e strict material, alcătuit din fărâme-atomi, fărâme-molecule etc. – este adus la stadiul înjosirii instinctuale, prin orele de educaţie sexuală (incomparabil mai multe şi dese, şi interacţionate cu celelalte ore de curs, decât biata oră de religie, intrusă, silită la formalism), ore de educaţie sexuală care-l îndeamnă pe tânăr la desfrânare, toleranţă sexuală (indirect, i se face astfel propagandă apologetică, DE PARADĂ TRIUMFALĂ A SATANEI, pro-“gay”, pro-lesbianism – pentru adoptarea sfruntării faţă de normalitatea sexuală, stabilită de Dumnezeu, şi alunecarea curioasă spre aberaţiile sancţionate de divinitate, prin distrugerea SODOMEI şi GOMOREI), în loc să-i pună frâul blând al bunei-cuviinţe şi să-l înveţe adevărul despre sexualitate, conform cu SFINTELE SCRIPTURI– şi să fie determinat tânărul să-şi respecte trupul şi spiritul, iar nu să le istovească libertin şi să le agreseze satanic-criminal ( prin avorturile tinerelor de 12 ani…). Şi să-l înveţe pe tânăr nu despre prezervative, ci despre plămădirea umană întru Dumnezeu şi despre SFÂNTA FAMILIE, fără de care plămădirea din pântecul mamei este spre RĂU – RĂU de la care se trag toate bolile şi suferinţele omenirii ( căci toate, în lume, au rădăcină spirituală), de atâtea sute de ani încoace, prinBOLILE VENERICE, DEGENERATIVE – şi prin pătrunderea, în altarul sfânt al pântecelui femeii – a MÂNIILOR şi DEZBINĂRILOR de trup luciferice (prin alungarea Duhului Sfânt al CURĂŢIEI):CANCERE, SIFILIS, SIDA etc. etc.

Iată ce prevăd PROTOCOALELE DE LA TORONTO, iunie 1967 (completări ale celebrelor PROTOCOALE ALE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI, “Biblia” Satanei iudeo-masonice – n.n.: înnoirea strategiei masonice se face din 20 în 20 de ani), aduse la cunoştinţa noastră, prin autosacrificiul suprem al ziaristului catolic canadian, SERGE MONASTE: ”Titlul documentului organizaţiei 6.6.6.:PANEM ET CIRCENSES (PÂINE ŞI CIRC). Scopul proiectului mondialist: GENOCIDUL VITALITĂŢII , ÎN FAVOAREA RENTABILITĂŢII OCULTE. (Selecţiuni): În acest sens (al creării unei aşa-zise CARTE A DREPTURILOR COPILULUI) , trebuie să infiltrăm sistemul de educaţie al naţiunilor pentru a face să dispară , sub acoperirea “modernismului” şi “evoluţiei”, predarea religiei, a istoriei şi a educaţiei civice, diluându-le pe toate sub o avalanşă de experimente noi în mediul de învăţământ, acela al limbilor şi matematicilor ( actualmente, al informaticii – 2002). În acest mod, îndepărtându-le tinerelor generaţii toate bazele şi toate frontierele morale, toate cunoştinţele despre trecut şi, prin urmare, orice formă de mândrie naţională, orice respect faţă de ceilalţi, orice putere prin cunoaşterea limbilor străine şi a ştiinţelor – deci, puterea asupra realităţii – vom contribui la fabricarea unui tineret în mare măsură predispus la toate formele de delincvenţă(…) Pentru a realiza dezintegrarea familiei, a sistemului de învăţământ, deci a societăţii în general, e primordial să se încurajeze libertatea sexuală, la toate eşaloanele societăţii(…) Trebuie să se reducă individul, deci masele, la obsesia de a-şi satisface instinctele primare, prin toate mijloacele posibile. Ştim că această etapă reprezintă punctul culminant în care întreaga societate va sfârşi prin a se surpa în sine însăşi(…) Această “eliberare sexuală” va reprezenta calea finală pe care vom avea posibilitatea de a face să dispară din “conştiinţa populară” orice referire la BINE şi RĂU. Prăbuşirea acestei bariere religioase şi morale ne va permite să realizăm procesul falsei ELIBERĂRI A OMULUI DE TRECUTUL SĂU, care, însă, în realitate, e o formă de sclavie care va fi profitabilă pentru Planurile Mondialiste pe care urmărim să le punem în aplicare.

Dar, oare, să nu existe nici o soluţie, nici o alternativă la răul învăţământului de stat? Adică, cei care vor să rămână instinctuali, să rămână în cadrul învăţământului de stat – dar cei care vor să rămânăori să devină creştini, să-şi păstreze în ei şi să-şi dezvolte forţele spiritului – să urmeze o altă cale de educaţie? Ba există, dar cu condiţia reabilitării spirituale, atât a Bisericii (instituţionale) Creştine, cât şi a laicatului (ne referim la sporirea conştientizării răspunderii faţă de sine a comunităţii creştine şi, prin consecuţie, organizarea ei mult mai bună, mai eficient-spirituală, mai energic-cristică – adică, în SPIRITUL LUI HRISTOS).

SUA este ”prima ţară din lume organizată de francmasonerie”( cf. Radu Comănescu şi Emilian Dobrescu – ISTORIA FRANCMASONERIEI, Tempus, 1992, Buc.). Este pământul pe care lupta contra lui LUCIFER este cea mai înverşunată şi mai disperată. Să nu mai privim SUA ca pe un “pământ al făgăduinţei şi al tuturor posibilităţilor”, al tuturor libertăţilor etc. – pentru că, în fapt, este pământul supremei ipocrizii şi violenţe satanice (priviţi doar sfidarea adusă sfinţenia vieţii omului: ”cea mai democratică ţară din lume”, “mama democraţiei moderne” – păstrează, nonşalant, pedeapsa cu moartea, iar moartea – dată de oamenii “judecăţii”, TOŢI supuşi erorii, ia, în SUA, cele mai cumplite forme!!! – moartea este dată condamnaţilor în cele mai barbare şi revoltătoare, sadice şi satanice modalităţi: scaunul electric, pe mânerele-braţe ale căruia se scurg creierii arşi şi lichefiaţi ai condamnatului, dacă nu cumva se ajunge la a-l arde de viu, pe un nevinovat serafic (a se viziona, în acest sens, capodopera lui Frank Darabont – “Culoarul morţii”/”The Green Mile”) – gazarea cu cianură, ca la Auschwitz etc. Să privim SUA ca pe zona ultimei limite a luptei creştinismului împotriva tenebrelor.

Ei bine, chiar şi în această zonă a disperării – comunităţile creştine autentice, chiar dacă, faţă de Ortodoxie, ele sunt considerate “eretice” (comunităţi care erau programate de Guvernul SUA pentru amalgamul ultim : NU diferenţe de rasă, NU diferenţe de neam, NU diferenţe de religie, întru recuperarea Dreptei Credinţe etc. – ci doar şi numai NOUA ORDINE MONDIALĂ, NOVUS ORDO SECLORUM, scop înscris pe “dolarul nostru masonico-satanizat, cel de toate zilele” – adică o creatură artificială, suspectă, o mixtură biologică dubioasă, un hibrid degenerat, care să fie, prin lipsa lui totală de identitate-personalitate, optim de manevrat, spre o sclavie totală, o înrobire total îndobitocitoare, maşinalizatoare, paralizantă a voinţei, a forţei spirituale a fiinţei umane) s-au regrupat şi au spus (multe dintre ele) un NU energic, hotărât – dorinţei Guvernului SUA de a le “integra social” – de fapt, de a le dezintegra spiritual-uman şi a le transforma în roboţi umani, golemi, sclavi ieftini sau gratuiţi, material de experiment uman – neînchipuit mai vast decât cel din lagărele naziste. Şi, negând învăţământul de-spiritualizant de stat – au creat, prin forţa financiară unită a comunităţilor religioase - ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIVAT RELIGIOS.

Astfel, comunităţi catolice, lutherane, baptiste, evangheliste (noi ştim a face deosebirea între erezie şi „erezie” – între satanism [fie el şi mascat, sub aparenţe de „binefacere socială”!] şi necesitatea spirituală de re-îndumnezeire a urmaşilor noştri, întru HRISTOS!) - au refuzat învăţământul statului masonizat, prin care copiii lor erau învăţaţi să se supună nelegiuirii, să-şi repudieze familia, să-L nege pe Dumnezeu şi să se asimileze animalelor de montă – sau sodomiţilor şi gomoriţilor. Şcolile publice dizolvau creierele şi sufletele copiilor( care reprezentau adevăratul viitor al comunităţilor respective) – deci: JOS CU ŞCOLILE PUBLICE! – au spus “comunitarii” ( membrii comunităţilor acestora religioase, curajoase şi responsabile faţă de viitorul umanităţii terestre). Şi membrii acestor comunităţi au angajat profesori neacreditaţi de ministerele Guvernului SUA (şi nici interesaţi de aceste acreditări, care n-ar fi acreditat decât ideea şi realitatea că erau despiritualizaţi, golemizaţi, deci total incapabili să salveze spiritual comunitatea religioasă respectivă) – Guvern care, prin vocea masonului JOHN DUNPHY, spune (cf. A.R. Epperson, NOUA ORDINE MONDIALĂ, Samizdat, 2002, p. 242): ”Sala de clasă trebuie să devină şi va deveni o arenă de conflict între vechi şi nou – HOITUL ÎN PUTREFACŢIE AL CREŞTINISMULUI (s.n.),laolaltă cu toate relele şi mizeriile sale adiacente, şi noua credinţă(…) strălucitoare în făgăduielile ei(…)”.

Şi asta, pentru că tribunalele SUA (din fericire, unele sunt mai independente decât justiţia din alte “democraţii”), în faţa cărora s-a judecat cauza învăţământului comunitar religios (urgisit de Guvernul SUA) au avut curajul unic să recunoască faptul că: NU ŞTIU CE SCOP ARE ÎNVĂŢĂMÂNTUL (de stat) şi ÎNVĂŢĂTURA (din şcolile de stat)!!!Ştiinţa pedagogică (definită ca arta sau ştiinţa profesorală) este ea însăşi plină de conflicte diferite şi contradictorii” – explică judecătorul de la Curtea de Apel.

Tribunalele nu ştiu, dar iudeo-masonii ştiu: ”Ştim, cu siguranţă, că scopul învăţământului este acela de a înlătura toate valorile religioase predate de părinţi”(cf. A.R. Epperson, NOUA ORDINE MONDIALĂ, p. 243). Aşa se face că “hrana spirituală oferită tuturor copiilor şi ţinerea pe loc a copilului inteligent pentru a-l învăţa au dus la apariţia unei naţiuni de elevi anxioşi şi şterşi.” Medicii au creat, în consecinţa acestui fenomen, “un domeniu complet nou de boli ale copilăriei (…) Copiii au ajuns să fie numiţi HANDICAPAŢI LA ÎNVĂŢĂTURĂ (s.n.)”. Iată simptomele (selectiv) noii boli (op. cit., p. 244): ”A- Neatenţie: cel puţin 3 dintre următoarele: exhibarea unor activităţi ca: neterminarea frecventă a ceea ce începe să facă, adesea pare să nu asculte, uşor de distras, are dificultăţi să se concentreze la lecţii sau la alte acţiuni care necesită o atenţie susţinută etc. B- Impulsivitate: cel puţin 3 dintre următoarele: exhibarea unui comportament ca: adesea acţionează înainte de a gândi , transferuri excesive de la o activitate la alta etc. C- Hiperactivitate: cel puţin 2 din următoarele: exhibarea unui comportament ca: alergare şi căţărare în copaci excesivă, dificultatea de a sta nemişcat sau foială excesivă etc.

Şcolile particulare religioase sunt în luptă, astfel, cu Guvernul iudeo-mason, care doreşte distrugerea tineretului, prin încazarmarea elevilor în şcoli de stat (mai mult, preconizează răpirea totală a copiilor, în cazarmele învăţământului de stat, ca urmare a strategiei de distrugere a familiei!”). Dar preoţii şi profesorii din Idaho, Nebraska, North Dakota etc. se bat pentru tineretul american, în numele lui Hristos – şi refuză autorizarea şcolilor religioase de către stat. Un pastor baptist afirmă: ”A ne supune(…) ar însemna să recunoaştem că statul e stăpân peste biserică” (op. cit., p. 245). Pastorul respectiv a fost condamnat pentru a fi violat legea frecvenţei obligatorii la şcoală, în statul North Dakota şi pentru că şi-a înscris copiii la şcoala fundamentalistă organizată de el însuşi. Condamnarea nu i-a afectat lupta pentru non-sclavajul intelectual al tineretului.

Şi iată concluzia lui A.R. Epperson: ”Cei care sprijină educaţia publică trebuie să se teamă de acei părinţi care au hotărât să le ofere copiilor lor învăţământ particular, în America. Trebuie să tremure, văzând dezvoltarea şcolilor private şi a învăţământului la domiciliu. Sute de mii de copii scapă fără a fi învăţaţi ceea ce umaniştii/masonii/comuniştii/New Ager-ii vor să se predea în şcolile de stat. Unii copii învaţă valori religioase. Iar aşa ceva e inacceptabil pentru cei care cred în Noua Ordine Mondială.

…Considerăm (noi, un simplu creştin ortodox!) că ar fi timpul ca B.O.R. să se gândească serios: ÎL APĂRĂ PE HRISTOS – SAU CEDEAZĂ SATANEI? E timpul ca laicatul, comunităţile rurale şi urbane, deopotrivă, să înţeleagă: învăţământ de stat, în statul iudeo-masonizat românesc, aduce toate relele satanice: distrugerea sufletului copiilor şi tinerilor, prin necredinţă, prin lăcomie, disponibilitate spre şi chiar dorinţă de crimă, evitarea (şi, în final: extincţia!) SFINTEI FAMILII, în favoarea desfrâului etc., boli degenerative, ale spiritului şi trupului – finalul fiind îndobitocirea populaţiei viitoare a ţării. Noi, membrii comunităţii-laicat, de pe lângă şi din sânul B.O.R., ar trebui să ne hotărâm să creăm alternativa învăţământului religios comunitar, pentru a refuza, astfel, înregimentarea copiilor noştri în şcoli care ni-i asasinează spiritual, iar noi dăm (culmea!) bani grei, prin impozite, pentru această pruncucidere, pentru degradarea, biologică şi spirituală, a neamului – şi aneantizarea patriei.

Dacă tot scoatem bani din buzunar, atunci s-o facem nu pentru răul nostru, al copiilor şi neamului – ci pentru întemeierea, pe lângă biserici şi mânăstiri – a şcolilor care să li-l reveleze copiilor noştri pe Hristos-Dumnezeu, să le reveleze faptul că sunt Fiii lui Dumnezeu – şi, deci, să ştie că au obligaţii atât faţă de Creatorul-Dumnezeu, cât şi faţă de familia în care s-au născut, faţă de neamul în mijlocul căruia şi prin care au căpătat fiinţă anume, Duh anume, cultură anume etc. Iar nu să afle că sunt rubedenii de sânge şi “duh” ale maimuţelor, reptilelor, şobolanilor – sau Dumnezeu mai ştie ale cui!

Întemeiere a şcolilor în care să fie crescut un tineret RE-ÎNDUMNEZEIT, sănătos, la suflet, minte şi trup – tineret căruia să nu ne temem a-i încredinţa soarta neamului şi ţării noastre!

prof. dr. ADRIAN BOTEZ


29 8 / 2014

Pit-popoviciPitt Popovici este unul dintre cei mai cunoscuți pastori români în viață.

Născut în urmă cu 96 de ani în SUA, a trăit și a lucrat atât în România cât și în America.

Poporului român (mai ales creștinilor  evanghelici) i s-a făcut de cunoscut și de folos și prin cărțile sale: “Biblia este totuși adevarată”, “Lumini peste veacuri”, “Există viață după moarte”, “Omul e creat de Dumnezeu, nu e produsul evoluției”, “Harul”, “Graiul prorociilor” și altele.

Scrisoare  către frații români:

«Domnul să vă inmulţească harul şi binecuvântările pe ogorul Evangheliei! Trăim vremuri de crize. Criza lipsei de dragoste faţă de Dumnezeu şi a dragostei faţă de fraţi şi faţă de lumea pierdută în păcate şi stricăciune e aproape în toate bisericile.

O stare de moleşeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimţite şi în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezenţă frumoasă, dar lipseşte puterea şi lipseşte roada. Unii obosiţi au suspendat un serviciu de închinăciune de duminică după masă, căci poporul nu venea la Casa Domnului. Prin anii 1945- 1950, noi aveam trei servicii pe Duminică, şi adunările erau tixite. Ce s-a petrecut? Fără să ţinem seama, s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Si Duhul Sfânt şi orele de rugăciune erau tot mai neglijate. Se punea un frate mai slăbuţ să o conducă. Si tinerii au început să lipsească, căci păstorul însuşi lipsea. Era prea ocupat. Ori forţa Bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune. şi iată pe nesimţite am ajuns la o stare de răcire a dragostei. un fel de apostazie [2 Tim.3:5). Unii vor zice „Am ajuns la ceea ce s-a profeţit”. Nu, nu trebuie să gândim aşa. Nu noi suntem în funcţie de proorocie, ci Duhul pofetic a ştiut mai dinainte cum vor fi unii şi a dat Inştiinţarea, ca noi să nu ajungem în acea stare.

Dumnezeu e Izvorul Dragostei, a căldurii spirituale. Prin îndepărtarea treptată de El, am ajuns la un formalism uscat. Rugăciunea nu poate fi substituită cu nimic. Ea e părtăşia prin Duhul Sfânt cu Dumnezeul nostru mare. Celelalte fără ea, devin surogate. Nu e mirare că nu mai e căutarea celor pierdeuţi. În cele mai multe locuri la botez sunt doar unii copii de-ai pocăiţilor, şi din aceia unii fără naşterea din nou. Când nu e părtăşia sfinţitoare cu Dumnezeul Preasfânt, valuri de păcătoşenie inundă bisericile: prefăcătorie, minciuni, plăceri, avorturi, divorţuri, duşmănii. Și biserica nu mai e Biserică, ci sinagogă a Satanei. Trebuie să ne trezim, să ne pocăim. Realitatea trebuie să ne zdrobească inimile. Înapoi, conform Cuvântului, la post şi rugăciune. E vreme târzie. Venirea Domnului e mult mai aproape. Si ce mare e răspunderea noastră!

Fiecare să înceapă cu el. Daţi valoare rugăciunii personale. Domnul Isus a zis: „Intră în odăiţa ta, închide uşa”, adică izolează-te de toate. Lasă televizorul, lasă internetul şi toate afacerile. Priveşte-te pe tine în lumina LUI, smereşte-te şi roagă-L ca prin Duhul Sfânt să te facă o forţă spirituală pentru ridicarea Bisericii şi pentru mântuirea multor păcătoşi. Hotărâţi cu biserica zile de post şi rugăciune.Topiţi-vă în faţa LUI pentru răcirea dragostei. În toate trezirile spirituale, Dumnezeu s-a folosit de oameni ai rugăciunii. Fiţi la îndemâna Lui. El aşteaptă şi vrea aceasta. Și lumea pierdută aşteaptă după trimişi ai lui Dumnezeu, care să-i ia de mână, ca îngerii pe Lot, şi să-i scoată din Sodoma de azi. El e gata pentru lucrări nemaipomenite (Ev. Luca 21:25-26). Scrisoarea aceasta e un strigăt al dragostei mele către toţi fraţii mei răscumpăraţi prin sângele lui Dumnezeu care a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.»

În Glorioasa Lui slujire,
bătrânul frate Petru Popovici


29 8 / 2014

Processed with VSCOcam with c1 preset Genesis 6:5-8 & 18 – The Great Flood is one of the most controversial events when it comes to God and apologetics.

Some people who look into the faith shrivel back into their disbelief, for how could an all-loving and all-compassionate God kill millions of people? It is a tough question, I admit it. I don’t pretend I know the perfect answer, or that I personally like the event.

But the thing is with close examination, when one focuses on the lives spared and the details rather than the ones who were judged (rightfully I might add) perish, the event is an honest joy to think over. Since this is a grace post I won’t be digging all that deep into multiple theories on why God found only a flood adequate to bring judgement on those living in that time.

However, I’ll sum the two most popular theories up: man and women’s hearts filled with all kinds of evil, and not just a little but to the maximum. That means 99.999% of people were narcissistic, not compassionate, passive, violent, impure, destroying creation boundaries, ravaging Earth, unintentional, and every bad trait you can imagine. 99.999% of all the human population had literally no goodness to them, all besides that 0.001%.

The other theory is that humanity was literally corrupted with half-human, half-demon blood. In either case, Noah and his family were the only family found in all the Earth as pure, and thus the only people God could use to begin humanity all over again without the screaming taint of corruption. Another obvious grace here besides the ones listed below is that God chose to restart the human race again. We fell so far from God’s intentions that God grieved for our suffering in that He wished He’d never made us. But because the Creator loved us so much, He searched the ends of the earth to find Noah, the last hope at the time. He made a covenant with Noah after the flood, promising to never judge humanity with a flood ever again (rainbow, rightfully claimed by God).

Now I’m going to fast forward. With the help of pastor Joseph Prince and his sermon titled “Hidden Treasures In the Story of Noah (You Are Safe In the Ark)”, here’s a whole extensive list of grace acts and foreshadowing to the ultimate act of God’s grace embedded, for most, right into the mundane descriptions of the ark.

1) God tells Noah to build an ark out of gopher wood: “rooms shall you make in the ark.” In Hebrew, “rooms” is actually “gen,” a word that translates to “nest.” Why did God say “nest?” Because you can use a room at any hotel without knowing the owner, but when animals rest in nests, they are loved and cared for by another. Such was the case to Noah, his family, and the animals inside the ark. They were in a place of safety, provision, protection, and love. God was the loving and protecting parent.

2) In order to make a boat you have to cut trees, and hammer them into place so they can save lives inside the shape you make. In order for Jesus to save sinful humanity, He had to leave Heaven, suffer on the cross and be cut off from communion with the Godhead. He had to have His hands and feet hammered on a tree that we might live in His resurrection and one day dwell with Him in His Kingdom.

3) God tells Noah to “pitch” the ark within and without, to keep water out. In Hebrew, the actual word used for “pitch” in this instance is “zethed.” But an original copy of the account of Noah and the ark would show the word “kafer.” “Kafer” means to make atonement for. The Holy Spirit chose that word instead of “zethed” because later on it becomes the picture of the mercy seat (Ark of the Covenant), where God chooses to talk to priests after a sacrifice purified the priest as well as the Hebrew people before the Lord seated on the mercy seat. Here again God confirms that He makes atonement for humanity out of His grace and love for us. Ultimately He atones us through the blood of Christ. In His resurrection, just like all were safe in the ark coated with pitch, we are safe and taken care of. Though the scenes around us ring chaos, there is peace in Jesus Christ. When God looks at us, He sees the perfection of Christ, but not because we became perfection, but because Jesus was and is our perfection for us.

4) In ancient Israel, the Hebrews had to use animal sacrifices in order to make atonement for their sins. The person would lay their hand on the lamb, “transferring” their sins to the lamb. The lamb becomes refuge for the offerer. The fire does not come on the offerer anymore, but on the lamb. When you are in Christ, the storm with its wind and the rain do not fall on you, but on the ark.

5) God had Noah put windows on top, so as not to see the disaster happening around them but rather for them to focus on Him. Look around you and you will be depressed. Look within you and you will be stressed. But look to God and you will be at rest.

6) Then the Bible says there is a door in the ark. Where do you put the door? On the side. If the Holy Spirit referred to the Messiah here, He’s alluding to the cross of Christ. For one, Jesus died on the cross earlier than the two thieves, so the guards did not have to break His legs so He would pass faster. This fulfilled the prophecy that the Passover lamb would not have any broken bones—He would be perfect. However, one of the soldiers pierced His side. [Living] water and blood [of perfect life] came out to wash away our sins. Jesus is the only way to life just as the ark had only one door, surrounded by windows that helped Noah and his family and animals trust in God alone.

7) “Those that entered the ark, male and female of all flesh went in as God had commanded, and the Lord shut them in.” The Lord shut Noah and his family in. Here lies our perfect security. If God shuts you into safety, you are closed into safety. If God shuts, no one can open, neither human, neither demons, neither angels, no, nothing. You are shut into safety, preservation, and protection in Christ. Though the world around you is full of chaos, you are hid in Christ’s wings, safe. You might bend from the weight around you, but because of Jesus you will never break.

So here was seven points of grace God showed through the story of the Great Flood. I pray this gives you peace, that God is indeed just but graceful at the same time.

By Alina Sopt, Phoenix, Arizona


28 8 / 2014

Donny_Pauling_MediaJurnalul unui producător de pornografie

Pornografia ucide. E moarte. Ucide relaţiile dintre sexe, soţi, tineri şi tinere. Pornografia e murdărie legalizată. Un drept constituţional şi un drept murdar al omului. Unul care satisface înclinaţiile murdare ale unei persoane prin dezumanizarea altei persoane sau a altor persoane. O practică oribilă care prinde ca într-o capcană milioane şi milioane de oameni şi sufletele lor. Nu doar adulţi ci şi adolescenţi şi chiar copii. Flagelul acesta distruge civilizaţia, uzurpa moralitatea, şi e peste tot.

În câteva minute după ce deschidem calculatorul ori intrăm online prezenta pornografiei, mai mult sau mai puţin subtilă, e acolo. Ispiteşte. Din ea unii fac profituri enorme, în timp ce sufletul celor care o consumă se stinge. Dar tinerele fete care pozează, aşa numitele “porn stars”, adică vedetele industriei pornografice? Multe nu ştim despre ele, dar mai ales despre trauma psihologică prin care trec, vieţile risipite şi distruse pe care le trăiesc, îmbătrânirea înainte de vreme, ori epuizarea frumuseţii la o vârstă încă tânără.

Azi prezentăm un caz real, al unei tinere care a devenit un “porn star” la 18 ani, dar care şi-a distrus viaţa în lumea bizară şi murdară a pornografiei. Povestea vieţii ei nu e scrisă de ea, ci de bărbatul care a ademenit-o şi a transformat-o într-o vedetă a lumii pornografiei. Vreme de mulţi ani Donny Pauling a fost un producător de pornografie, un “pornographer” în engleză. De la o vreme, însă, viaţa lui Pauling s-a transformat radical. A devenit creştin şi de atunci şi-a dedicat viaţa luptând împotriva pornografiei. [Detalii aici: http://ift.tt/1qUBfC4] Din când în când scrie câte un comentariu despre victimele lui. Una dintre ele e Mindy. Despre Mindy scriem astăzi. Povestea lui Mindy e mişcătoare. Ajunsă victimă a pornografiei, de la o vreme a devenit creştină, şi, în timp, l-a convertit la creştinism şi pe Pauling, pornograful ei.

Poveste lui Mindy a fost tradusă pentru dumneavoastră de Izabella Până, de la Asociația Familiilor din România, Bucureşti, şi coordonatoarea naţională a Coaliţiei pentru Moralitate în Media. Îi mulţumim.

Donny_pauling01_lJurnalul unui pornograf

by Donny Pauling

Aceasta este Mindy. Şi acesta este modul în care i-am distrus viaţa transformând-o într-un star porno.

Notă: Trebuie să vă avertizez că ceea ce vă voi împărtăşi este foarte sumbru. Pentru unii, acest articol poate fi destul de deprimant. Pentru alţii, poate fi un semnal de alarmă, determinându-i să se gândească la o latură a pornografiei la care nu s-au gândit până acum. Aceasta din urmă este intenţia mea. De asemenea, reţineţi că am permisiunea şi chiar încurajarea lui Mindy de a împărtăşi povestea ei.

Începutul

Lucrăm locuind într-o casă frumoasă, şi adesea am lăsat casa şi stilul de viaţă să vândă în locul meu. O nouă pretendenta sosea după ce conducea printr-unul dintre cele mai bune cartiere din oraş şi căreia, înainte de a se aşeza pentru interviu în biroul meu de acasă, îi fusese prezentată proprietatea ca unui oaspete de prim rang. Prietena mea şi cu mine aveam lucruri pe care intervievata nu le avea. Fotografiile noastre erau din locuri de vacanţă în care fata cu siguranţă nu fusese, şi oamenii “celebri” cu care pozasem erau persoane pe care ea le putea recunoaşte dar cu care în mod sigur nu se întâlnise.

Existau nişte motive psihologice pentru acest lucru: îmi doream că tânăra nu numai să se simtă confortabilă într-un mediu cordial, neamenințător, ci şi să înceapă să se imagineze în această postură.

“Pornografia îmi poate oferi acest stil de viaţă?” se întrebă ea.

“Nu, dragă, acest stil de viaţă nu este pentru tine”, îi spuneam eu, “Nu te-ai putea descurca în această afacere”. “Dacă ar afla tatăl tău că lucrezi pentru mine?” Cu cât mai mult i se prezentă astfel de întrebări unei fete la vârsta de colegiu cu atât mai mult ea argumenta că mă înşel şi că o astfel de viaţă este ceva ce ea poate gestiona. În momentul în care viaţa ei începe să se destrame, mă pot consola că de la bun început am avertizat-o să nu se implice.

Într-o zi de decembrie, o fată pe nume Mindy a ajuns la mine acasă. Împlinise 18 ani abia cu o lună înaintea interviului. Aş dori să pot renunţa la rolul pe care l-am jucat în viaţa ei. Pentru o lungă perioadă de timp după ce am părăsit industria porno, pur şi simplu nu voiam să vorbesc despre asta. Mindy este motivul pentru care nu mi-am schimbat numărul de telefon. Ea îl avea memorat, şi până în ziua de astăzi ea sună atunci când se afla în cea mai grea situaţie şi nu are la cine altcineva să apeleze. Când o fată de 18 ani începe să câştige 10.000 $ pe lună, cel mai probabil nu va şti cum să-i gestioneze. Mindy nu a fost o excepţie. De la început, am ştiut că am pus mâna pe o mină de aur. I-am verificat vârsta în cartea de identitate, pentru că părea foarte tânără. Eram deja în această afacere de 4 ani, aşa că ştiam destul de bine care erau cerinţele pieţei. Ştiam că bărbaţii vor fi înnebuniţi după această fată.

Lucrurile se complică

Iniţial am trimis pozele ei de probă clienţilor care deţineau website-uri. Fiecare dintre ei, fie au plasat cea mai mare comandă, fie au comandat mai mult cu ea decât cu oricare alt model pe care li l-am prezentat. Unul dintre clienţi, care era specializat pe nişa “adolescentelor” – şi care ceruse un model care să aibă peste 18 ani dar să pară mai tânără – a început să întrebe dacă aş fi dispus să îi fiu partener într-un site dedicat exclusiv lui Mindy. I-am făcut o propunere: ea ar fi primit 25% din veniturile site-ului, eu 25% şi noul meu partener de afaceri ar fi păstrat restul de 50%. Partea lui era mai mare pentru că el ar fi fost responsabil de toate dezvoltările site-ului, de hosting şi de promoţii.

Mindy era cel mai degajat model porno cu care lucrasem vreodată. Avea o carismă naturală, zâmbet frumos şi un râs melodios. Iubea viaţa şi anima orice cameră în care intră. La începutul “carierei” ei era imaginea perfectă a unei “personalităţi pline de viaţă”.

Înainte de lansarea site-ului ei, mulţimea de fani ai lui Mindy explodase deja. I-am împărtăşit feedback-ul pe care l-a primit, folosindu-l pentru a-i creşte ego-ul şi pentru a o impulsiona să meargă înainte. Ea credea că în mod sigur va deveni o celebritate. Când o fată de 18 ani începe să câştige 10.000 $ pe lună, cel mai probabil nu va şti cum să gestioneze banii. Mindy nu a fost o excepţie. Ea dorea să aibă grijă de oameni, oferindu-le bani şi cumpărând diverse lucruri pentru ei şi îşi dorea să se distreze. Nefiind o persoană promiscuă din fire, ea nu ar fi mers acasă cu fani, dar o puteai vedea leşinată la petreceri. A fost violată de mai multe ori de-a lungul anilor. În timp, stilul de viaţă cu care am împovărat-o a supt toată lumina şi strălucirea din ochii ei. Din fata care putea să lumineze o cameră doar prin prezenţa ei, devenise acum o persoană care adesea începea o propoziţie râzând şi termină aceeaşi propoziţie plângând.

Impactul creştinismului

Prima dată când Mindy mi-a spus că şi-a predat viaţa lui Iisus şi că nu va mai face filme porno, am fost chiar fericit să aud asta. Văzusem ce s-a întâmplat cu viaţa lui Mindy şi îmi părea rău, pentru că ştiam că o mare parte din vina era a mea. Decizia ei însemna că urmam să pierd unul dintre cele mai bine-vândute modele, dar cel puţin nu trebuia să continui să privesc în acei ochi bântuiţi atunci când ea era prin preajmă.

Mai mult decât orice, eram un om egoist, plin de ură. Ura mea a fost alimentată şi de ipocrizia la care am asistat în cadrul bisericii în anii adolescenţei, precum şi de ipocrizia continuă pe care o percepeam din partea creştinilor, care îmi ţineau predici despre viaţa pe care o trăiam, dar care doreau să vadă ce material pornografic nou produceam. În timp ce eram fericit să văd că luminile reveniseră în ochii lui Mindy, nu eram încântat de efectele neplăcute ale încercărilor ei de a-mi salva sufletul. Cu siguranţă, ea nu era pregătită să discute astfel de probleme cu mine. Dacă nu ar fi încercat să mă convertească, probabil nu aş fi făcut un astfel de efort de a o atrage înapoi în pornografie. Dar din moment ce doamnele de la biserică cu care se întâlnea în mod regulat o încurajau să pună “sămânţa Cuvântului” în mintea mea, ca să mă răzbun am decis să încerc să elimin credinţa lui Mindy în întregime.

Deja îi era destul de greu fiind la limită cu banii. Aşa că am întrebat-o dacă ea a înţeles că de fapt oamenii religioşi din vechime sunt cei care au făcut normele morale prin care îi interzic ei să mai participe la filmarea materialelor pornografice. Am început să-i subliniez incoerențe din Biblie. După ce petrecusem atât de mult timp cu ea – într-o perioadă am locuit împreună – ştiam foarte bine cum s-o manipulez ca să vadă lucrurile în felul meu. Se întorcea la stilul vechi de viaţă de fiecare dată.

Şi, pe măsură ce timpul trecea, lucrurile doar s-au înrăutăţit. Am determinat-o să facă unele lucruri pe care a refuzat să le facă la început. Uneori Mindy protesta, dar ştia că nu va mai câştiga bani în cazul în care nu le făcea. A început să se identifice ca prostituată şi să se drogheze. Cred că drogurile o ajutau să treacă mai uşor peste ceea ce făcea. Se muta din casă în casă, locuind la întâmplare cu bărbaţi în vârstă care o foloseau pentru o vreme ca apoi s-o dea afară. Ca urmare, ea nu ştie cine e tatăl fiului ei.

Finalul

Mi-aş dori să existe un final fericit în povestea lui Mindy, dar nu… Nu cu multe luni în urmă, m-a sunat plângând, implorându-mă să-i adopt cei doi copii ai ei. Autorităţile i-au luat copiii de prea multe ori şi acum ea nu mai este eligibila să-i aibe în custodia ei.

O cunosc pe Mindy de aproape 13 ani. Aş putea scrie mai mult de o carte doar despre viaţa ei. Ceea ce e important să ştiţi este că atunci când am împins-o spre pornografie, viaţa ei a fost schimbată pentru totdeauna. Ea se lupta din greu cu boli psihice. Nu este nimic atractiv în ceea ce i s-a întâmplat. Mă întreb dacă bărbaţii şi femeile care găsesc imaginile şi filmele pe care le-am produs cu Mindy, le-ar mai considera atât de atrăgătoare dacă ar şti tot ce au costat-o.

Dar în timp ce eu am fost cel care a pus-o în faţa camerelor de filmat, noi toţi bărbaţii care am consumat pornografie suntem parte din acest ciclu de vieţi distruse. Povestea lui Mindy nu e unică; se întâmplă într-o formă sau alta în fiecare zi, în mod repetat. Mindy este fata cuiva. Dacă ar fi fost a ta?

Totuşi, deşi există enorm de mult întuneric în viaţa lui Mindy, sunt şi lucruri pe care le consider încurajatoare. Chiar dacă ea a rămas însărcinată în urma unui viol, şi chiar dacă ştia că s-ar putea să nu poată avea grijă de copil, nici măcar nu s-a gândit să facă avort. Copiilor ei nu li s-a oferit cea mai bună viaţă posibilă cu ea, dar aceştia au viaţă şi nu am nicio îndoială că ei prefera această alternativă.

Ceea ce mă mai încurajează este faptul că Mindy nu renunţă niciodată. Au fost situaţii cu care ea s-a confruntat la fel de grave sau chiar mai grave decât cele pe care vi le-am prezentat, dar ea nu a renunţat. Niciodată nu a încercat să se sinucidă, nu se văita şi accepta cu greu ajutor din partea altora. Uneori ea merge la biserică, alteori nu, dar niciodată nu a dat vina pe Dumnezeu pentru situaţia ei.

Au trecut aproape 13 ani de când pornografia a început să-i afecteze viaţa. Imaginile şi filmele pe care le-am făcut împreună vor mai fi mult timp după ce ea va fi plecat din această lume. Mintea ei are nevoie de vindecare şi copiii ei au nevoie să fie îngrijiţi într-un mediu iubitor în care să crească. Cea mai recentă veste pe care o am despre copiii ei este de acum câteva luni: încă erau în asistenta maternală separaţi de mama lor.

Sursa:  AFR – Alianța familiilor din România


28 8 / 2014

În ultimul timp apar tot mai muMark Driscolllte cazuri de pastori care demisionează nu din cauza banilor sau a femeilor ci datorită unor deficiențe de caracter la nivel de atitudine… de exemplu mândria sau dorința de control.

Cel mai recent caz este cel al lui Mark Driscoll, pastorul uneia din cele mai de succes biserici din Statele Unite și unul din cei mai renumiți predicatori ai zilele noastre. În urmă cu o săptămână, acesta a decis să se retragă temporar din poziția de conducere în biserică, până ce vor fi clarificate multiplele acuzații care s-au adunat împotriva lui în ultimii ani.

Iată câteva din aceste acuzații: postarea unor mesaje licențioase pe un forum sub acoperirea unui pseudonim; plagierea mai multor pagini într-o carte fără a cita sursa; plătirea unei companii de marketing cu $200.000 pentru ca o carte scrisă de el să ajungă bestseller; un stil de vorbire abuziv față de cei cu care e în dezacord; manifestări de mânie necontrolate; comportament intimidant

O mare parte din aceste acuzații au fost recunoscute de către Mark Driscoll, acesta declarând printre altele că “Dumnezeu nu este onorat de conflicte, lupte, lipsă de unitate, certuri, bârfe sau orice alte lucruri care nu sunt în concordanță cu roada Duhului Sfânt. Îmi pare sincer rău și regret profund toate acele situații în care nu am reușit să trăiesc în pace cu toți oamenii.”mark-driscoll

Potrivit ultimei declarații publice a lui Mark Driscoll, acesta a exprimat speranța că următoarele săptămâni (în care bordul de conducere va investiga acuzațiile aduse) îi vor oferi ocazia să proceseze ultimele evenimente, să se vindece și să crească.

Cel puțin aparent, ceea ce i s-a întâmplat lui Mark Driscoll este dovada modului în care acumularea treptată a puterii și faimei poate să corupă chiar și pe cei mai bine intenționați dintre noi. Iar din păcate cazul lui nu este singular.

În martie 2010, renumitul pastor John Piper și-a luat o pauză de 8 luni de la slujirea în biserică, declarând că sufletul său, familia sa și lucrarea sa au nevoie de o cercetare a Duhului Sfânt. Într-un interviu acordat ulterior, Piper a declarat că în acel timp a adresat câteva din păcatele pe care le-a observat în inima sa, menționând “egoismul, mânia, victimizarea, învinovățirea altora și un comportament ursuz.

john-piper

John Piper a fost urmat, la aproximativ un an, de C. J. Mahaney, președintele Sovereign Grace Ministries (o rețea de aproape 100 biserici). Acesta a decis de asemenea să ia o pauză temporară de la conducere, justificându-și demisia prin nevoia de a rezolva unele deficiențe ale caracterului său. În acel context, el a menționat mai multe atitudini nepotrivite, printre care „exprimări variate de mândrie, înșelare, judecată și ipocrizie.

mahaney

Sociologul Scott Thumma, care a studiat megabisericile din SUA, a spus următoarele: “Sentimentul meu este că mulți din liderii religioși faimoși sunt foarte conștienți și se păzesc în mod intenționat de ispitirile sexuale și financiare, dar uită că mândria merge înaintea căderii.”

Dacă suntem onești cu noi înșine, vom recunoaște că fiecare dintre noi avem de luptat cu eul nostru. Dintr-un anumit punct de vedere, eu mă bucur că nu am mai multe daruri speciale, un succes mai mare, mai multă faimă sau o poziție mai înaltă, fiind conștient că în această situație lupta împotriva mândriei ar fi mult mai dură.

Știind cât de vulnerabilă este inima noastră, înțeleptul Solomon ne-a sfătuit „să ne păzim inima mai mult decât orice” (Proverbe 4.23). Sper ca fiecare din noi să aibă succes în împlinirea acestor cuvinte!

Dincolo însă de aspectele negative ale circumstanțelor în care diverși pastori au ajuns să renunțe la slujbele lor, trebuie remarcat și un fapt pozitiv: ei au recunoscut public acele păcate din viața lor și au decis să le acorde atenție.

În România însă se predică un soi de perfecțiune spirituală care face ca pastorii să se simtă neconfortabil în a-și admite slăbiciunile.

Retoric, întreb, câți lideri religioși români ar fi gata să renunțe temporar la slujbele lor, mărturisind că au nevoie de o cercetare a Duhului Sfânt pentru îndreptarea unui comportament mândru, ipocrit, mânios sau intimidant?

Sursa: http://ift.tt/1mVgfrl


27 8 / 2014

paul-washer-en-brasil“Dumnezeu urăşte păcatul şi pe păcătos” –

acesta este mesajul direct al misionarului şi pastorului american, Paul Washer la conferinţa: „Reuniune pentru o Conştiinţă Creştină”, desfăşurată în Brazilia.

Conform lui Washer, „aceia care trăiesc într-un creştinism superficial, provoacă mânia lui Dumnezeu peste ei înşişi”, dar cea mai impresionantă afirmaţie a fost aceea care chestionează bine cunoscuta frază: „Dumnezeu urăşte păcatul, dar îl iubeşte pe păcătos. (scrie NoticiaCristiana.com)

Această frază este foarte periculoasă. Deoarece lui Dumnezeu îi este scârbă de păcat şi de păcătos”, a spus misionarul american. Washer a fost foarte direct: „dacă tu trăieşti o credinţă superficială, atunci  mânia lui Dumnezeu este peste tine”. Totuşi, declaraţia pastorului a făcut  să se aştearnă tăcerea peste mulţimea care umplea până la refuz „Biserica Tabernacolul Bibliei”. Washer i-a avertizat încă o dată pe cei prezenţi să reflexioneze, cu stilul său categoric şi puţin ortodox, bazat în întregime pe adevărurile biblice.

Obişnuit să predice mesaje pe care niciodată nu le poţi uita, în multe locuri, Washer a afirmat că miezul Evangheliei constă în două adevăruri. Primul se referă la caracterul lui Dumnezeu. „El este dragoste şi acest lucru nu se poate nega a spus Washer, darDumnezeu nu este numai dragoste. El este şi dreptate şi sfinţenie. Şi pentru că El este sfânt, urăşte păcatul şi pentru a fii drept, El va judeca pe păcătoşi.

Cealaltă faţă a monedei, a spus, este justificarea. Prin urmare a fost direct şi a spus: dacă tu trăieşti într-o credinţă superficială, atunci mânia lui Dumnezeu arde peste tine”.

Dar, în acelaşi timp pastorul, nu a pierdut oportunitatea de a-i îndemna pe cei prezenţi spre Dumnezeu, făcând o ilustraţie a milei şi a dreptăţii divine.

Un membru al unei biserici presbiteriene, a comentat asupra acestor afirmaţii ale lui Washer, spunând că a văzut în el „pe un adevărat profet al generaţiei noastre, care deschide gura nu pentru a vorbi despre vise şi viziuni mincinoase, cu scopul de a înşela mulţimile, ci pe unul care a deschis Biblia pentru a anunţa harul şi judecata lui Dumnezeu asupra păcătoşilor”, scrie Acontecer Cristiano.

Sincer, niciodată nu voi uita ceea ce am auzit ieri şi nu le pot uita azi şi lacrimile încă îmi curg pe faţă. Paul mi-a amintit despre cât de depravată şi murdară îmi este inima mea, cum sunt plin de vicii şi că inclusiv după ce am fost mântuit, am nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a mă sfinţii şi să biruiesc păcatul”, a afirmat unul dintre asistenţi, descriind predica lui Washer.

Aşa cum a spus, uneori este nevoie ca Dumnezeu să ne dea o lecţie, pentru ca noi copiii lui să ne lăsăm de drumurile noastre. A fost exact ceea ce simţeam. A fost ca şi cum Dumnezeu mi-ar fi spus: Ajunge! Ştiu ce este în spatele extremismului tău, a aparentei gelozii pentru Mine. Cunosc inima ta şi-ţi văd intenţiile tale rele, mândria şi prefăcătoria. Dar este ora ca să cobori de pe cal. Dacă Eu ţi-am oferit harul, este pentru că vreau ca tu să le oferi celorlalţi legile şi poruncile mele”, a adăugat.

Pentru Știri Creștine, Beni Drădici
Sursa: www.stiricrestine.ro Paul Washer, despre pericolul unei credințe superficiale

AcontecerCristiano.Net

26 8 / 2014

770px-PhoenixDowntownLa data de 3 August 2014, Biserica Penticostală Elim din Phoenix -AZ i-a încredințat fratelui EMANUEL FEDUR  slujba de pastor senior.

 După o activitate de câteva luni în Biserica Elim,  Emanuel  Fedur a fost propus pentru ordinare în slujba de păstor principal al bisericii.  Adunarea frățească din 3 August, prin cei peste  90% din membrii comunității, și-a exprimat dorința pentru încredințarea slujbei de păstor senior fratelui Emi Fedur.

Născut în anul 1980, în Arad, Emanuel Fedur a absolvit Univeristatea Politehnica din Timișoara, sectia Automatică și Calculatoare, studii pe care și le-a completat  in Fizica  la Universitatea de Vest din Arad. Ulterior a urmat cursurile Institutului Teologic Penticostal din București, absolvite în 2008. Timp de aproximativ 4 ani, Emanuel s-a implicat în lucrarea de evanghelizare din zona   de nord a României, la Sighetul Marmației,  cu extensie și în unele localităti cu populație românească din Ucraina.

EmanuelFedurÎn anul 2012 s-a căsătorit cu Andreea. În cursul aceluiasi an, familia Fedur se stabilește în Statele Unite, unde, din toamna anului 2013, Emanuel începe un master în studii transculturale la Fuller Theological Seminary din California.

După un timp de post și rugăciune, având  încredințarea că aceasta este în planul lui Dumnezeu,  la invitația Bisericii Elim din Phoenix-AZ, Emanuel Fedur își începe  activitatea de slujire în cadrul acestei comunități de credinciosi.

Serviciul special de ordinare în slujba de păstor al bisericii este preconizat a avea loc  în  luna octombrie 2014.

Radu Oprea
Glendale, Arizona


25 8 / 2014

Gianna Jessen

Mama mea era în a şaptea lună şi jumătate când s-a hotărât să meargă la Planned Parenting, care este cea mai mare clinică de avort din lume, iar ei au sfătuit-o să aibă un avort salin care constă în injectarea unei soluţii saline în pântecele mamei iar soluţia aceea arde pruncul astfel încât în 24 de ore ea va expulza acel prunc.

Şi spre surprinderea şocantă a tuturor, nu am sosit moartă, ci vie. …. Ştiu că sunt într-o clădire guvernamentală şi e una frumoasă, da, şi iubesc ţara dumneavoastră, la fel ca pe a mea, dar ştiu că în era în care trăim, nu este absolut corect politic să rosteşti numele lui Isus Hristos în locuri ca acestea, să-l invoci la astfel de întruniri, pentru că Numele Lui poate provoca un disconfort teribil oamenilor. … Vă spun aceste lucruri, pentru că, ascultaţi doamnelor şi domnilor! Suntem într-o bătălie interesantă în lumea aceasta, fie că vă daţi seama sau nu. Este o bătălie între viaţă şi moarte. Voi de care parte sunteţi?

Urmăriţi în întregime acest video şi veţi afla detalii cutermurătoare:


24 8 / 2014

Sanson101SAMSON și IOSIF (1)

Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde” (1 Corinteni 10:11)

Samson a fost un învins, losif a fost un câştigător. Lui Samson toate îi mergeau bine. El a fost rezultatul unei naşteri miraculoase, a fost crescut de părinţi evlavioşi şi i s-a dat putere supranaturală. Cu toate acestea, el a eşuat lamentabil. De ce?

1) Nu s-a rugat. Singura dată când citim că Samson s-a rugat a fost când a dat de necaz. îţi sună cunoscut? Dacă faci o radiografie a celor mai mari eşecuri ale tale, undeva în derapajul tău vei descoperi că ai părăsit locul rugăciunii. Nu-ţi poţi conduce maşina cu rezervorul gol, nu poţi lucra cu stomacul gol şi nu poţi plăti facturi cu contul bancar gol. Şi nu poţi avea o viaţă creştină victorioasă fără rugăciune zilnică.

2) El a refuzat să trăiască după Cuvântul lui Dumnezeu. Când a fost confruntat de părinţii săi referitor la căsătoria cu femeia nepotrivită, Samson le-a spus: „la-mi-o, căci îmi place” (Judecători 14:3). Când te laşi condus de sentimente şi nu de Scriptură, te îndrepţi spre necaz. Una din cele mai bune definiţii ale „neascultării” este „ascultare incompletă”. Nu poţi alege versetele după care vrei să trăieşti şi să le ignori pe restul!

3) El a avut un caracter nepotrivit. în timp ce losif şi-a extins iertarea la cei care i-au făcut rău, Samson s-a rugat pentru răzbunare. De fiecare dată când cedezi în faţa resentimentului, laşi o altă persoană şi nu pe Dumnezeu să-ţi dicteze faptele şi ajungi să suferi chiar mai mult.

4) El a fost motivat de lăcomie. Întovărăşindu-se cu filistenii, le-a spus o ghicitoare la treizeci dintre ei, spunând: „dacă n-o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb” (Judecători 14:13).

Poate te întrebi: „Şi ce vrei să spui cu asta?” Dacă i s-a întâmplat lui Samson, ţi se poate întâmpla şi ţie.

***

SAMSON și IOSIF (2)

Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde” (1 Corinteni 10:11)

În timp ce lui Samson toate lucrurile îi erau favorabile, lui losif toate lucrurile i-au fost nefavorabile. Să remarcăm:

1) El a fost tratat rău de oameni ai lui Dumnezeu. Fraţii lui losif n-au putut suporta viziunea pe care i-a dat-o Dumnezeu şi trecerea pe care o avea, aşa că l-au vândut. Cine ţi-a spus că toată lumea te va aprecia? Nu Dumnezeu! Domnul Isus a spus: „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră” (loan 15:18). Dar losif şi-a păstrat spiritul iertător şi nu doar că a ajuns să se împace cu familia lui, dar i-a si hrănit în timpul foametei.

2) El a fost singur într-o țară în care nimeni nu-L cunoştea pe Dumnezeu. Dar asemenea unui nufăr într-o mlaştină, el s-a păstrat curat şi a crescut în credinţă. Nu circumstanţele din jurul tău, ci ceea ce este în tine îţi determină biruinţa.

3) El a fost supus ispitei, losif a fost singur, departe de casă şi a fost supus tuturor impulsurilor pe care le poate simţi un bărbat. Soţia lui Potifar a încercat în mod repetat să-l seducă, dar el a spus nu. în situaţia sa, erau multe şanse să scape. Dar motivul său de a spune nu a fost: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9). Nimic nu era mai însemnat pentru losif decât relaţia sa cu Domnul.

4) El a plătit pentru integritatea lui. Pe baza acuzaţiilor false ale soţiei lui Potifar, losif a fost dus în închisoare pentru o fărădelege pe care nu a făcut-o. L-a dezamăgit Dumnezeu? Nu, contactele necesare pentru a-I duce la tron îl aşteptau în închisoare. Aşa că fii sincer cu Dumnezeu şi El te va binecuvânta.

Din CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZIMeditaţii zilnice de Bob Gas – primite prin Email


24 8 / 2014

DIGITAL IMAGEAm ajuns vreodată în viaţa mea să pot spune: “Până nu vine momentul acela, nu voi şti ce înseamnă botezul Duhului Sfânt“?

Eu, într-adevăr” – am ajuns la capăt şi nu mai pot face nimic – “dar El” începe chiar de acolo; El face lucrurile pe care nu le poate face nimeni altcineva.

„Eu, într-adevăr, vă botez cu apă…” dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”Matei 3:11, KJV

Sunt pregătit pentru intervenţia Lui? Isus nu poate interveni câtă vreme există ceva în calea Lui, fie bun. fie rău. Când vine la mine, sunt eu pregătit ca El să scoată la lumină orice rău pe care l-am făcut?

Exact acolo vine El, unde ştiu că nu sunt curat. Iar nu unde cred că sunt curat; acolo  El Se va retrage.

Pocăinţa nu aduce sentimentul păcatului, ci un sentiment inexprimabil al nevredniciei. Când mă pocăiesc, înţeleg că sunt cu totul neajutorat şi ştiu cu toată fiinţa mea că nu sunt vrednic nici să-I duc încălţămintea. M-am pocăit eu în felul acesta sau mai am încă ideea că mă pot descurca singur?

Motivul pentru care Dumnezeu nu poate veni în viaţa mea este că încă n-am ajuns la o pocăinţă deplină.

El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Ioan nu vorbeşte despre botezul Duhului Sfânt ca despre o experienţă, ci ca despre o lucrare făcută de Isus Cristos.

El vă va boteza…” Singura experienţă de care sunt conştienţi cei care sunt botezaţi cu Duhul Sfânt este experienţa sentimentului de absolută nevrednicie:

Eu, într-adevăr” am fost cine am fost; „dar El” a venit şi s-a întâmplat un lucru minunat.

Mergi până la limita unde tu nu mai poţi face nimic, dar unde El face lotul.

(TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers, primit prin Email)


22 8 / 2014

Flirt-Without-Being-Annoying-Step-1În iarnă,  Marcel nu a mai putut îndura chinul şi a venit să-mi ceară sfatul: căzuse în plasa pornografiei şi nu se putea elibera deşi încercase în multe feluri

Durerea cea mai mare era că nu putea mărturisi nimănui chinul şi zbaterea sa. Îi era ruşine si teamă. Se gândea cu mare frică la momentul în care soţia sa va descoperi aspectul acesta şi gândul acesta îl dădea gata. Îşi iubea soţia şi copiii foarte mult şi ar fi fost complet distrus ca aceştia să afle despre situaţia în care se află.

Cazul lui Marcel e unul singur din zecile care vin la consiliere. El avea probleme cu pornografia dar nu e singurul sau singura problemă din acest sector al vieţii care cere atenţie şi intervenţie. Alţii au curvit, alţii au mers la baruri cu femei goale, alţii au ajuns să ia contact cu homosexualitatea şi zbaterea e aceeaşi. Duhul lui Dumnezeu îi atenţionează în permanenţă pe astfel de oameni şi nu au pace dar datorită faptului că e considerată ruşinoasă zona nu au curajul să spună. Cele mai multe din cazuri nu ar ajunge din faza de poftă în faza de păcat dacă ar exista posibilitatea de a se mărturisi cuiva de încredere de la care să nu se audă.

Când i-am spus soţiei mele ce „târg” vreau să fac cu ea m-a considerat puţin sărit dar m-am bucurat că nu a reacţionat violent sau extremist ci a acceptat. Îi spusesem în urmă cu ceva ani că mă angajez să îi spun despre orice privire care îmi va cădea vreodată, mai mult decât strictul necesar, pe trupul vreunei alte femei şi m-am ţinut de cuvânt. Asta mult m-a ajutat. În felul acesta Ana afla dacă la bancă, ITM, servici, primărie sau în locurile în care mergeam exista vreo „domniţă” care mi-a atras privirile. Pur şi simplu prin asta nu am lăsat posibilitatea ca ceva ascuns în zona asta să se dezvolte, am tăiat din faşă orice posibilitate de creştere a pasiunii pentru o altă femeie. Bărbaţii cărora le recomandam aceeaşi procedură îmi spuneau că sunt nebun, că nevasta lor le-ar face scandal monstru dacă ar veni acasă să spună că în acea zi s-au uitat unde nu trebuie.

Comunicarea e de mare ajutor pentru păstrarea sau redobândirea curăţiei. Dacă soţul şi soţia nu îşi pot vorbi deschis despre sexualitate cine altcineva mai poate mărturisi astfel de aspecte. Lipsa comunicării la acest capitol este una din cauzele care trimit bărbaţi şi femei spre pornografie sau curvie. Cazuistica mea de până acum confirmă clar asta. Bărbaţi care aveau anumite dorinţe, femei care aveau anumite dorinţe care nu au fost împărtăşite celuilalt au fost foarte uşor de ispitit să păcătuiască.

Dragi soţi, dragi soţii, pentru binele căsniciei voastre faceţi-vă obiceiul să discutaţi despre sexualitatea voastră unul cu celălalt. Luaţi-vă timp pentru asta. Mărturisiţi celuilalt ce anume vă doriţi de la viaţa sexuală, ce pasiuni aveţi şi chiar ce fantezii aveţi. Unele din ele vor fi irealizabile, altele nu vor fi acceptate de celălalt, dar măcar vă veţi cunoaşte luptele, veţi aduce la lumină bătăliile minţii din acest domeniu şi cum spuneam în scrierile trecute, aducerea la lumină, îngustează zona de luptă a celui care vă vrea să păcătuiţi. Da, unele din dorinţe sunt ilegitime şi apar fie că aţi văzut o emisiune, fie că aţi făcut eroarea să vă uitaţi la ceva pornografie, fie din cauză că v-a povestit cineva şi nu e corect să le impui celuilalt. Dar spuneţi unul altuia şi aceste zbateri.

Apoi le spun şi celor care ascultă o astfel de zbatere, dorinţă, fantezie să nu reacţioneze de parcă s-a terminat lumea. Minţile noastre sunt atacate în permanenţă şi dacă partenerul de viaţă vă mărturiseşte aşa ceva o face cu mari, mari eforturi şi consum. O reacţie dură, tăioasă sau un scandal poate închide definitiv portiţa de comunicare cu celălalt. La auzul unor astfel de lucruri trebuie întotdeauna acţionat cu dragoste şi echilibru.

O altă recomandare pentru cei care ascultă o astfel de mărturisire, fie că sunteţi soţul sau soţia unui astfel de om, fie că sunteţi prieten sau prietenă, fie că sunteţi un frate din biserică sau un păstor nu faceţi eroarea de a spune şi altuia secretul unui astfel de om. Îl puteţi împinge la suicid sau la pierdere pentru totdeauna. „Omul credincios ţine ce i s-a încredinţat” şi „un suflet nedreptăţit e mai greu de cucerit decât o cetate întărită”. Dacă cineva te consideră vrednic de încredere în aşa măsură încât să îţi spună o astfel de zbatere cum ar fi greşeala de a cădea în pornografie, curvie sau orice alt păcat din sfera sexualităţii să ştiţi că o face cu mari eforturi şi a venit la tine pentru că te consideră singurul om de încredere. Nu fă greşeala să-i trădezi încrederea în singurul om în care avea. Dacă voia sau avea tăria să o spună public o făcea deja. Muşcă-ţi limba şi nu spune nimănui. Ajută cât poţi iar dacă nu poţi ajuta sau nu ştii roagă-te dar nu spune, lasă pe acea persoană să decidă dacă vrea să spună şi altcuiva şi cui va spune.

Conştientizăm noi oare că fiecare bărbat şi fiecare femeie are dorinţele sale, fanteziile sale, pasiunile sale şi visele sale la capitolul sexualităţii? Ne dăm noi seama că duşmanul nostru ne atacă în permanenţă la acest capitol? Ştiind astea ne suntem prieteni sau duşmani unii altora? Cred că dacă am conştientiza aceste adevăruri am reuşi să comunicăm mai bine între soţ-soţie, am merge îmbrăcaţi mai decent pe stradă, la biserică, la diferite întâlniri pentru a nu complica lupta altor persoane necăsătorite sau a unor persoane căsătorite dar care au tot felul de dorinţe. Oare ne iubim noi oamenii într-atât încât să „ne păzim” unii pe alţii?

Ştii tu soţie că soţul tău e posibil să fi „gustat„ pornografia? Ştii tu soţule că soţia ta are şi ea anumite dorinţe în sfera sexualităţii şi e nevoie să te ocupi şi de ea înainte de a îţi vedea tu dorinţele împlinite? Ştii tu om căsătorit că e posibil ca tocmai în aceste zile cineva să încerce să îţi seducă partenerul? Dacă nu ştii e poate pentru că nu ţi se poate spune o astfel de zbatere, poate ai reacţionat violent, necontrolat, ai făcut scandal etc. Scriptura ne spune că viaţa noastră pe pământ e o luptă permanentă. Ce aleg eu? Ce alegi tu? Să fim aliaţi sau prieteni în lupta aceasta?

Mâine continuăm cu răspunsul la întrebarea „Ce e de făcut dacă am păcătuit?”

 Teofil GavrilPsiholog TEOFIL GAVRIL

Sursa:http://ift.tt/1tsWHzB


22 8 / 2014

mars-homo-2014-2-1Interviu cu un homosexual de 19 ani:

«Eu ŞTIU că e GREŞIT ce fac…»

by Andreea Ilie, ActiveNews  

O discuție pe îndelete, la „zona liberă” de la Bucharest Pride, cunoscut și ca Gay Pride sau Marșul Diversității. M. face parte dintr-un anturaj de băieți gay. Unul dintre prietenii săi este băiatul din fotografie. Nu a dorit să-l fotografiem, aşa că iată ce ne-a povestit despre el. Urmează un material brut, ne-editat, care există înregistrat.

ActiveNews: Ești mândru că ești bucureștean azi?

M: (zâmbind exuberant și făcând un gest „piți” cu mâna) Da.

Și îți dorești să te căsătorești cândva?

Nu-mi doresc să mă căsătoresc pentru că dacă eu nu mă pot schimba, nu vreau să fac persoana de lângă mine să fie nefericită.

În cazul în care s-ar legaliza căsătoriile între persoane homosexuale, crezi că te-ai căsători?

Da, dacă aș găsi persoana potrivită, de ce nu?

Asta înseamnă că ți se pare firesc ca fiecare să se căsătorească cu persoana pe care o iubește, așa e?

Mi se pare normal și fiecare face ce vrea cu viața lui.

Asta înseamnă că dacă eu mă îndrăgostesc de o fetiță de 10 ani, am dreptul să mă căsătoresc cu ea?

(puțin scârbit) Nu, pentru că o fetiță de 10 ani nu gândește ca un adult.

Știu că există studii care afirmă că sexualitatea este înnăscută și copiii de la vârsta de 4 ani au nevoie de relații sexuale.

Nu, nu sunt de acord cu asta.

Așa spun oamenii de știință( Unul dintre ei, Gert Hekma,  a fost invitatul organizatorilor marşului, la Luna LGBT de anul trecut).

Asta e părerea mea, consider că de la o vârstă începi să gândești, pe la 15-16 ani începi să-ți dai seama ce ești, ce orientări ai…

Tu când ți-ai dat seama?

Pe la 13 ani.

Cum ți-ai dat seama?

Pur și simplu, în loc să mă atragă fetele, mă atrăgeau băieții.

Ce înseamnă că te atrăgeau? Cum te atrăgeau?

Pur și simplu, mi se păreau drăguți, vedeam frumusețea lor…și la femei văd frumusețea, dar nu mă atrag. Știu să respect o femeie, că e frumoasă și atâta tot.

De ce crezi că femeile sunt numite sexul frumos?

Pentru că femeile au grijă de imaginea lor mai mult ca bărbații.

Atât?

Pun accentul pe îngrijirea lor.

Crezi că e posibil să fie vorba depre frumusețea sufletului?

Nu, cred că e vorba despre aspectul lor fizic.

Ce înțelegi tu prin frumusețe?

Prin frumusețe înțeleg frumusețea sufletului și aspectul fizic…

Ce este sufletul?

Interiorul omului.

Cum arată acest suflet?

Nu arată, nu se poate descrie, nu are o înfățișare fizică.

În ce constă el?

Constă in bunatatea omului, în felul de a fi, de a privi pe cei din jur.

Înseamnă iubire?

Da, într-un fel, iubire.

Și cum se manifestă iubirea ta față de oameni?

Pur și simplu îi admir și sunt de acord cu ce face fiecare.

„Greșeală umană…nu știu…”

Înseamnă că nimeni nu greșește cu nimic?

Nu. Fiecare are dreptul să facă ce vrea cu viața lui.

Crezi că e posibil ca unii sa greșească, uneori? Dă-mi un exemplu de greșeală umană.

(pauză) Greșeală umană…nu știu…n-am nimic în minte acum, n-am nici o idee acum.

De exemplu, o supradoză de droguri crezi că poate fi o greșeală?

Depinde, poate fi un moment de slăbiciune.

Dacă un om ajunge în spital din cauza drogurilor înseamnă că a greșit nu?

(ușor încurcat) Da.

Deci e un exemplu de greșeală.

Da, da.

Înseamnă că excesele, de obicei, sunt greșeli?

Da, dar uneori se greșește din cauza oamenilor, a persoanelor din jurul acelor persoane, sau curiozitate, depinde, fiecare și-o face cu mâna lui.

Și când iubești pe cineva îl accepți așa cum e? Dacă greșește îl îndrepți sau îl lași să greșească, să vadă cum e?

Când iubesc pe cineva, pur și simplu iubesc, nu vreau să schimb nimic la persoana respectivă, doar îi atrag atenția și pe viitor vreau să-și dea seama singur de greșeala lui.

Și dacă nu-și dă seama?

Dacă nu-și dă,încerc să o ajut.

Există și categoria persoanelor atrase de ființe precum copiii, după cum știm și ai spus că după părerea ta, acestea greșesc. Pe ele cum le poate cineva îndrepta? (Nu de alta, căci după cum tot tu ai spus, fiecare face ce vrea, dar copiii aceia sunt, totuși, copiii cuiva).

Nu cred că ai putea.

Crezi că e o boală, pedofilia?

Nu cred că e o boală.

Crezi că e o greșeală?

E o greșeală,dar…

Nu e și o boală, nu?

Nu știu.

Eu dacă vreau să mă căsătoresc cu o fetiță de 10 ani, pe care mi se pare că o iubesc, nu sunt puțin bolnavă?

Nu văd nimic atrăgător la o fetiță de 10 ani.

Un pedofil ar vedea.

Nu știu ce să zic, eu unul nu văd nimic atractiv, dacă sunt gay.

„Nu am fost împins de la spate de nimeni”

Consideri o boală pedofilia ? Sau poate zoofilia?

Psihică. E o problemă psihică, care provine din copilărie, traumele copilăriei.

Și crezi că e posibil ca atracția față de persoane de același sex să aibă la bază tot traume din copilărie? Tu mi-ai spus că de mic nu ai fost atras de femei. Asta înseamnă că ceva te-a determinat să fii atras de bărbați, nu-i așa?

Am stat foarte bine și m-am gândit la chestia asta și chiar nu am fost împins de la spate de nimeni sau să fiu îndrumat.

Nu e vorba de îndrumare, ci de traume.

Nu cred că am avut vreo traumă, pentru că am niște părinți care m-au educat foarte bine, și-au dat interesul față de mine și pur și simplu așa sunt.

Câți ani ai?

19.

Ai dat bac-ul?

Nu, l-am dat anul trecut.

Și l-ai luat?

(zâmbind) Nu, l-am picat la mate.

„Inima o poți controla, dar sentimentele nu”

Mi-ai spus că mama ta s-ar supăra dacă te-ar vedea aici.

Mama știe, dar nu e de acord cu orientarea mea, nu poate să înțeleagă.

De ce crezi că nu poate?

Pentru că i-am zis cum stă treaba și a zis că totul pornește de la creier, că totul ține de tine și de ambiția ta, dar eu consider că nu poți să-ți controlezi sentimentele, inima o poți controla, dar sentimentele nu.

Cum îți controlezi inima?

Pur și simplu de abții de la anumite lucruri.

Asta înseamnă că poți să te abții și de la a avea relații sexuale cu persoane de același sex, nu-i așa?

(privind în gol) Asta ar însemna nefericirea mea.

Crezi că fericirea ține de sex?

Nu ține de sex, dar e o completare a fericirii, sexul.

Crezi că sexul cu mai multe persoane, în timp, ar putea să-ți afecteze fericirea?

Nu, în general sunt foarte selectiv cu cine îmi fac o relație.

Ai o relație stabilă, de lungă durată?

Da, până acum am avut 2 relații, una de 8 luni și una de 4 jumate și a fost super ok dar la un moment dat nu a mai mers.

Din ce motiv?

Unul a plecat din țară iar cu unul ne-am certat din cauza geloziilor.

Era gelos pe alți băieți sau și pe fete?

Era gelos pe mine, credea că mă uit după alții.

Era singurul tău partener sexual?

Da, singurul era. Sex pot să fac oricând, la orice oră vreau, dar m-aș simți folosit, nu m-aș simți ok. Cu un străin te culci și pleacă. Nu e tocmai ce vreau eu și ceea ce-mi doresc.

Citiți continuarea AICI

Sursa: http://ift.tt/1vqNsA3


20 8 / 2014

5278615-mediafax-foto-victor-ciupuligaÎn ședința de luni Sfântul Sinod a luat două hotărâri excepționale

(1) îi cere lui Ponta să amâne intrarea în vigoare a legii cimitirelor

(2) l-a numit pe Hristofor (sec.IV) ocrotitor și patron spiritual

În 24 iulie am salutat și noi [AICI] apariția Legii 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane si serviciile funerare – articolul 5 alineatul 3 stipulează următoarele:

În localitățile în care nu există cimitire comunale și în care unele culte nu dispun de cimitir propriu, persoanele decedate care au aparținut respectivelor culte VOR FI ÎNHUMATE POTRIVIT RITULUI PROPRIU ÎN CIMITIRELE EXISTENTE ÎN FUNCȚIUNE

După zeci de ani, s-a făcut în sfârșit dreptate ! De-a lungul timpului, s-a constatat că preoții ortodocși și cei catolici se opuneau adesea (în unele localități) cu toate puterile atunci când cineva dorea să-și înmormânteze o rudă creștină aparținând unui cult creștin “evanghelic” într-unul dintre cimitirele din oraș.

***

Luni 18 august 2014, ne informează Gândul (și bine  o face) că în ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ( BOR) s-au luat mai multe hotărâri:

Sfântul Sinod a luat act cu îngrijorare de adoptarea Legii nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare, act normativ deficitar şi ambiguu în multe privinţe, având ca principală motivaţie crearea cadrului legislativ pentru înfiinţarea de cimitire private, de către operatori economici, dar care nu reglementează corespunzător problemele generate prin noutăţile aduse. De aceea, Sfântul Sinod solicită Guvernului şi Parlamentului României să amâne intrarea în vigoare a acestei legi în vederea modificării şi completării acestui act normativ“, a precizat instituţia.

Unul dintre iniţiatorii legii, parlamentarul UDMR, Antal István, s-a declarat surprins de solicitarea conducerii Bisericii Ortodoxe Române. “De ce nu au venit în Parlament cu un punct de vedere. Proiectul ăsta a stat în Parlament cinci ani de zile. Ei trebuia să vină la comisia de specialitate să îşi spună punctul de vedere….” a declarat pentru Gândul deputatul UDMR.

Ce se crede sau ce se  comentează

Vocea poporului: –  Cei de la BOR au văzut că primul ministru Victor Ponta este în campanie electorală și se declaă ortodox sadea, și  îl văd cum marele dregător cum  pleacă urechea și caută să încline balanța în favoarea doleanțele baronilor și primarilor PSD (care vor legi privilegiate), se gândește Sfântul Sinod: de ce să nu profităm și noi de acest avantaj al prieteniei arătate de dl Ponta, pentru „noi”? Și  ar avea (deși cu mare întârzire) unele “mici” mari dorințe asupra Legii 102/2014, să se modifice și anume în părțile…esențiale. Să rămână cum mai stabiliseră, tot “ei” ….mai vor să se bucure de privilegiile avute în comunism, și de după Revoluție, da legea stă ca proiect de 5 ani dar…

BOR mai aprobă  o idee “spirituală” năstrușnică: Una mare, mare de tot. Se știe că România e campioană la accidente rutiere. Nu-i întrebați însă pe cei de la BOR despre cauze și măsuri punctuale.  Acum n-au timp de amănuntele care se văd în statistici, cauzele accidentelor rutiere (indisciplina în trafic, încălcarea legii rutiere, depășirea vitezei legale, oboseala la volan…). Păi, da, noi și ei suntem vinovații de indisciplina din trafic, noi și ei  producem accidentele. De ce? Pentru că nu vrem și nu suntem educați să respectăm legea. Nu vrem să ne schimbăm. Ne [mai] spovedim, dar nu vrem să ne schimbăm.

Sfântul Sinod al BOR, ca înalți dregători ai ortodoxiei, exponenții de frunte ai poporului,  acum ca și în alte ocazii nu-și asumă nimic și nu vin cu soluții viabile, aduc însă o propunere aidoma celebrei ziceri de la Revoluție „Mircea, fă-te că lucrezi”. Atunci și acolo s-a potrivit replica, tovarășii grupați în prim planul televizoarelor nu puteau să ni se arate oricum, trebuiau să ne încurajeze, să aibă o atitudine de seriozitate, de lucru, care să linștescă poporul agitat…de revoluție, poziția lor  avea menirea să ne încurajeze că ei lucrează pentru binele nostru: „Stați liniștiți, noi lucrăm pentru voi.

Vocea poporului: – Dar ce vrea să ne spună BOR cu hotărârea lor privind accidentele rutiere?
BOR: – Sunt mii de accidente pe șosele? Știm. Ne pasă. Nu stăm cu mâinile în sân. N-am dormit liniștiți nici noi (cum cred unii), ne-am sfătuit, am venit cu mai multe idei și propuneri pentru reducerea și stoparea numărului mare de accidente rutiere din România. Deci, iată, am dat o rezoluție excepțională. Am ales și decis să punem pe umerii lui Hristofor problema asta neliniștitoare.

Vocea poporului: – Dar cine este acest Hristofor care de unul singur, un anonim pe scena Țării, ca să ne exprimăm legitim nedumerirea …poporului (tot mai accidentat). Va putea acest Hristofor să facă ceva pentru binele Țării, când n-a putut președintele Traian Băsescu cu mandat de 10 ani în fruntea Țării, cu 25 de ani între fruntașii noștri (dintre care 8 ani ca ministru al Transporturilor)?
BOR: – Da e adevărat că pare de necrezut, însă tocmai o astfel de Hotărâre am scos.  Stați liniștiți, BOR veghează pentru voi, căci l-am ridicat pe înaintașul vostru Hristofor. Dacă chiar vreți să știți, Hristofor nu e român (dar îi pasă de noi românii) și e …mort cam de multișor ce-i drept (de câteva secole, mai exact de un mileniu și ceva…), dar ăsta nu-i un impediment. –  NOI am decis să-l declarăm pe Hristofor (martirul din secolul IV) ocrotitor cu rang de patron spiritual al transportatorilor rutieri din România. Na c-am făcut-o și pe asta. Puteți călători de-acum fără griji.

Vocea poporului: – Parcă am mai auzit de cineva care fusese un ocrotior?
BOR: – Asta a  fost demult. Îl chema Lucifer, dar s-a îngâmfat că și el vrea, că și el poate să fie ca și Dumnezeu…dar a fost alungat de Dumnezeu din Cer. Deci stați fără grijă, nu-i nici o confuzie, despre acela se spune că Dumnezeu nu l-a mai îngăduit să fie „înger ocrotitor”și l-a alungat. E mai cunoscut sub numele de Diavol.

Vocea poporului: – Dacă acel înger…ocrotitor, nu era ocrotitor, ci se pare că numai Dumnezeu e cel care poate ocroti un popor, cum va putea cineva numit de BOR, și acela mort de-a binelea, plecat din această lume, cum va putea el (Hristofor) să ne ocrotească, prin simpla decizie de  numire postmortem?
BOR: – Acuma și voi pe toate vreți să le știți; aici nu-i ca la politică, aici nu-i nici democrație, nici teocrație, nici …orice ați vrea să ziceți sau să gândiți. Aici e cum a hotărât BOR!

Vocea poporului: ….[omul pleacă tăcut, confuz și deloc liniștit …]

Sursa foto și informațiile de bază: http://ift.tt/XAsiES


18 8 / 2014

open-arms1Când m-am întors la Domnul în 1992, primindu-L pe Isus Hristos în inima mea ca Domn și Stăpân al vieții mele, eram îndrăgostit de noua mea viață în care El creștea iar eu scădeam în ceea ce era lumesc și firesc. În inimă aveam un foc care ardea și care era ușor de menținut fiindcă dragostea Lui a fost turnată în inima mea prin Duhul Lui pe care mi L-a dat.

Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.Levitic 6:13

Atunci alergam la părtășie, alergam pe calea Domnului. Era o bucurie și o sete de a întâlni frații Domnului, de-a vorbi și a ne bucurai împreună de iubirea Lui și purtarea Lui de grijă.

Eram îndrăgostit de vorbele Lui, Cuvântul Lui îl citeam cu nesaț. Mă bucuram ca de niște bucate zemoase și gustoase de viața cu El, de picurul de fagure care mi-l punea pe buze, de toată nădejdea pe care o avem în El.

Psalmul 119 (176 versete), dintr-un mic Testament (cu XV teme tratate la sfârșit), l-am recitit mergând pe stradă, dintr-un cartier în cealaltă parte a orașului Tg Mureș. Era o zi de sâmbătă, o zi însorită de vară, când rar întâlneai alți oameni pe străzi, care, probabil au ales să se ascundă la umbră, mai la răcoare…

Cum e scris în acest psalm, așa am primit Legea duhului de viață:

  • Legea Domnului e o desfătare (jugul Lui e bun și ușor) (119: 16; 47)
  • Legea Domnului e dulce ca mierea (119: 103)
  • Legea Domnului e o sursă de lumină (119: 105)
  • Legea Domnului e o sursă de bucurie (119: 14)
  • Legea Domnului e o sursă de meditație (119: 15; 24)
  • Legea Domnului e gravată în inima mea (119: 10-11)
  • Legea Domnului poate da fericirea (119: 1)
  • Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul (7)
  • Legea Domnului e adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor (119: 7)

Oricâte întâlniri ale fraților erau programate, la rugăciune, la cuvânt, la studii, la conferințe, niciodată nu le apreciam a fi prea multe. Totdeauna alergam pe calea poruncilor Lui, toate activitățile îmi erau o desfătare deplină.

Dar, cu timpul, așa cum spune cuvântul Domnului ”din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.” (Mat.24:12)

“Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apoc.2:4)

Dragostea Lui e aceea care ne strânge să fim aproape unii de alii. Dar dacă lăsăm loc fărădelegii în viața noastră, dacă părăsim legătura și focul iubirii Lui, și legăturile frățești, desfătarea de a fi împreună nu-și mai găsește aceeași motivație de odinioară. Deoarece păcatul pune un zid de despărțire, păcatul ne izolează și ne răcește unii față de alții. Iar, pe de altă parte, mentalitatea oamenilor după ’89 s-a schimbat treptat și auzi expresii care altădată nu-și găseau locul: “frate, aici ești în America”, “nu stii că aici nu trebuie să întrebi de ce fac asta sau aia …”aici e altfel”; “n-ai voie asta…”; dar cuvântul zice “Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos” – “scrie, dar…acum/aici e altfel!!!” … 

În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.” (Judc.17:6)
***
Tânărul răcit de NICHIFOR MARCU

Odată m-am întâlnit cu un frate tânăr și I-am spus: „Tu… te-ai răcit cu totul, Valentine! Ce se întâmplă cu dragostea ta față de Dumnezeu?”
Valentin a amuțit și a plecat spre casa lui mulțumit că nu i -s-a spus mai mult. Spre casă se gândea: „Ce nenorocire! Ce să fac? Cum să-mi dezgheț inima?”
Pe drum se întâlnește cu Viorel, băiat credincios și acela.
- Nu vrei să vii să ne rugăm împreună? îl întrebă Valentin. N-ai nevoie de rugăciune?
- Ba da, tocmai de rugăciune aveam nevoie, îi răspunse Viorel, și a plecat cu el.
Au citit din Biblie, a îngenunchiat și s-au rugat. Au mai venit și alți tineri în locul acela de rugăciune. Au citit și împeună cu ei din Cuvânt, au îngenunchiat și s-au rugat cu toții.
„Ne răcim, fraților”, a spus Valentin, tânărul răcit. „Înghețăm cu totul! Sa citim Biblia și să ne rugăm!”
Și focul s-a reaprins din nou în inimile lor. Apoi au mers și pe la alți tineri, ca să le aprindă și lor focul spiritual.
Aprinde focul în inimile altora, și atunci va arde și focul tău!
***
Trebuie să avem în vedere cuvântul cheie “obicei”. Poți avea un obicei bun, acela de a citi cuvântul Bibliei și de a te ruga Domnului, de a fi în părtășie. Dar mai e și posibilitatea de a intra într-un obicei sau o obișnuință rea, de a nu mai citi cuvântul, de a nu te mai ruga. (Umblarea mea cu Dumnezeu de Nichifor Marcu- Editura Agape Fgăraș)

Avem din partea Duhului Domnului Isus și aceste îndemnuri:

Nu vă înșelați: “Tovărășiile rele strică obiceiurile bune“. (1Cor.15:33)

Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alți și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.” (Evr.10:25)

“Stăruiți în dragostea frățească.” (Evr.13:1)

“Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.” - Levitic 6:13


16 8 / 2014

Grup de cântărețiSfaturi induse din Scriptură

după ce am făcut cercetări … asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor… ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor” (Luca 1: 3-4)

Muzica, cântarea în biserică, este deosebit de importantă între activitățile care se fac în adunările din Casa Domnului. Cântarea este aceea care creeză fundalul și atmosfera a ceea ce se întâmplă în Casa de Rugăciune și în Templul Duhului Sfânt.

Muzica ne sensibilizează și ne pregătește sau ne închide inima pentru a putea primi părtășia și binecuvântarea lui Dumnezeu.

David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el.” (1 Samuel 16:23)

Celui rău nu-i place lauda și închinarea care-i sunt aduse lui Dumnezeu. Și pleacă de-acolo. Însă Diavolului îi place când este gălăgie, ritm, nelinște, zbenguială, joc, o bucurie zgomotoasă, când oamenii se bucură de orice – numai de Dumnezeu NU – când oamenii se laudă pe ei, se înalță pe ei, când ei umblă pe calea folclorului, a lumii.

Când ne pregătim să-L onorăm și să-L cinstim cum se cuvine pe Regele nostru, trebuie să venim înaintea Lui cu ceea ce-i place Lui și este după voia Sa. Nu putem veni neglijenți cum au făcut-o un Cain, fratele lui Abel, sau un Saul, împăratul Israelului. Jertfa acestora, a lui Cain și Saul, nu a fost primită de Dumnezeu, asta deoarece ceea ce aduceau ei era o scârbă înaintea Lui!

1.Motivația corectă a laudei și a închinării prin Cântare

În Exod 15:1-19 avem un prim model de cântare de laudă a lui Dumnezeu.

Accentul cade pe cine este Dumnezeu, pe caracterul și atributele Lui, pe măreția și puterea Lui nemărginită („La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid și s-au închegat valurilr în mijlocul mării.”),  bunătatea și îndurarea Lui („prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit și ai izbăvit pe poporul acesta”), pe lucrarea Lui care a făcut-o și o face pentru poporul Lui.

Centrul cântării lor este Dumnezeu.

Despre ei, despre popor, se vorbește despre trăirea lor, despre atitudinea lor: frica lor, cum au strigat către Domnul,  de faptul că Dumnezeu este tăria lor; exprimă conștiința lor; nu spune mare lucru despre ei, decât că sunt salvați.

Vorbește și depre vrășmași, că Mâna Lui dreaptă, i-a zdrobit; despre măreția Lui care i-a tântit pe vrășmași la pământ; despre mânia Lui care îi mistuie ca pe o trestie pe vrășmași.

Cântarea vorbește despre un eveniment specific.

Cei care o cântau (peste ani) știau când și de ce a fost scrisă.
Toți participă la părtășia de laudă și închinare.

Cântarea are și elemente de profeție, vorbește și despre ce va fi în viitor:

Popoarele vor afla lucrul acesta şi se vor cutremura….Îi va apuca teama şi spaima; iar văzând măreţia braţului Tău, vor sta muţi ca o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne! Până va trece poporul pe care Ţi l-ai răscumpărat. Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, în locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, la Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.” (15:14-18)

  • Mesajul este esențial
  • Dumnezeu este în centrul atenției și laudei
  • Participă tot poporul la cântarea de închinare și laudă

2.Motivația greșită a laudei și a închinării prin cântare

În Numeri 21: 17-18: „Atunci a cântat Israel cântarea aceasta:

«Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!
Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
pe care au săpat-o mai marii poporului,
cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor!»

Ce putem spune despre această cântare?

  • Cântarea este făcută de în urma unui eveniment
  • Nu este făcută de un om duhovnicesc
  • Cântarea este …folclor
  • Cântarea nu-L onorează și nu-L glorifică pe Dumnezeu, cine este El și ce a făcut pentru popor
  • Cântarea cinstește fântâna și căpeteniile poporului!
  • Cântarea denaturează adevărul lui Dumnezeu, El sursa tuturor binecuvântărilor poporului:

De acolo s-au dus la Beer. La această fântână, Domnul a zis lui Moise: “Strânge poporul şi le voi da apă. (Numeri 21:16)

Comun acestor două cântări este:

  • au fost create în urma unui eveniment important din viața poporului
  • au fost create în urma unei izbăviri primite din Mâna Domnului Dumnezeu

Deosebirea constă în:

  • cui i se aduce cinstirea?
  • Puterea și măreția unde este văzută? În Dumnezeu, creatorul și atotputernicul în toate? Sau în căpetenii, în îndemânarea lor primită de la Dumnezeu, în toiegele lor?
    ***

3. Spectacolul dat de grupul de cântăreți din biserică

Am invitat odată pe o doamnă profesoară, ortodoxă, prietenă a familiei noastre, la un serviciu din Casa Domnului,  de prin anul 1998. Pentru noi ai casei  totul părea ok. Au fost și cântări comune cu toată adunarea, dar, fiind duminică după-masa, au cântat mai mult câțiva tineri, poate era și o chitară nu numai muzica de la orgă.

După spectacolul la care asistase, profesoara, care se apropia de pensie, întrebând-o cu speranța că s-a întâmplat ceva bun „cum ți-a plăcut?”, spre surprinderea mea a răspuns cu un neascuns reproș: “…ce am văzut nu pare a fi închinare. E mai mult un spectacol!…” Afirmația ei, pe moment, m-a blocat. M-a întristat și oensat. Însă, totul mi-a devenit dintr-oadată clar..  și n-am mai putut spune mai nimic la aprecierea ei pertinentă!

Nu mai simțim, nici noi, dar nici ceilalți dinafara  care participă la “adunările noastre” de  închinare:

  • teama sfântă de Dumnezeu
  • înălțarea Lui Dumnezeu cu tot dinadinsul prin ceea ce facem
  • starea de sfințenie a poporului la închinare
  • să se vorbească (predică, cântare, poezie, îndemnuri…tot ce se face) strict numai duhovnicește și numai cei care au primit un dar și cu acel dar de la Dumnezeu. Nu cu daruri lumești și cu ceea ce „pot și știu ei.”  – “Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.” (1 Petru 4: 10-11)
  • În biserică, cu rugăciune și post de la cele lumești, trebuie să se urmărească instaurarea stării unde să se manifeste lucrarea nemijlocită a lucrării Duhului: – “Dar, dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.” (1 Corinteni 14: 24-25)

4. Spre adevărata închinare prin Cântare din Biserica Domnului

 STOP!

Un NU hotărât, Grupului de cântăreți cu chitare și  stații de amplificare!

STOP

ZGOMOTULUI și GĂLĂGIEI din Casa Domnului - Locul unde trebuie să se audă susurul bând al Duhului,  locul unde arfa trebuie să sune în liniște ca să poată alunga cusele și prezența Diavolului!

Un călduros și însuflețit DA:

Conducătorilor cu har de închinare, prin cântări comune, cu toată adunarea, nu prin aparatură de amplificare care acoperă glasul plăcut al mulțimii de creștini  care se închină într-un cuget și-o simțire Creatorului lor, percepându-se notele moi  și muzicale ale  pianului discret așezat și susurul blând al Duhului Sfânt!